Ma gandesc ca cei care au o experienta de viata mai mare au fost candva curiosi?
Este valoroasa experienta de viata sau linistea la un moment dat? Unii isi obtin linistea in urma satisfacerii curiozitatii sau in urma innabusirii ei?
Curiozitatea este buna sau rea?
Început de Arcadia@, Mie 11 oct 2006 · 16 răspunsuri · 11.266 vizualizări · închis
Arcadia2006 a scris:Este o intrebare care ma framanta in ultima vreme. Ce ziceti este bine sau nu sa fim curiosi?Daca Adam si Eva nu erau curiosi eram cu totii fericiti acum?
Daca vei citi cu atentie fragmentul din Biblie, el zice asa: "pomul cunoasterii binelui si raului", nu pomul cunoasterii....
Cum interpretez eu acest lucru? Este vorba de relativitatea binelui si raului de care vorbesc anumite "cai spirituale" (sau mai bine zis: filosofii). Atunci cand oamenii au inceput sa imparta faptele/actiunile in bune si rele, a aparut in mintea lor un "criteriu" de a judeca tot ceea ce este in jur. Si apropo de ideea de a judeca. Si in Biblie se spune sa nu judeci. Dar incearca sa se auto-observi: il judeci pe celalalt atata timp cat actele lui contravin ideii tale de bine.
Daca parasim sfera religiei crestine si ne uitam putin peste gard, la filosofiile orientale, acolo exista chiar o cale de a cunoaste divinul: "calea cunoasterii" - sau Jnana.
In alta ordine de idei: curiozitatea este "un dat natural" al omului. Observa comportamentul copiilor - inca de la 1-2 ani. Ei manifesta o curiozitate nativa spretot ce ii inconjoara. Sa nu uitam acele intrebari "incomode" pentru parinti: de ce ploua, de ce ninge, de ce soarele este galben, etc.....
Curiozitatea e ca si cum ai pleca la drum ca sa vezi lumea.
E riscant. Te poti rataci , te pot minca lupii.
Citeodata e mai bine sa nu fii curios.
Alteori dimpotriva e un lucru foarte bun.
Nu poti trage o regula definitiva incit sa poti zice : Curiozitatea e intotdeauna buna ! ori Curiozitatea e intotdeauna rea !
Deci parerea mea e sa nu mai cautati reguli din astea stricte fiindca faceti Dogme.
Priviti valurile unui lac , mereu se schimba si mereu ramin aceleasi.
Asa sa faceti si voi legile acestei lumi.
oliver a scris:Curiozitatea e ca si cum ai pleca la drum ca sa vezi lumea.E riscant. Te poti rataci , te pot minca lupii.
Citeodata e mai bine sa nu fii curios.
Alteori dimpotriva e un lucru foarte bun.
Nu poti trage o regula definitiva incit sa poti zice : Curiozitatea e intotdeauna buna ! ori Curiozitatea e intotdeauna rea !
Deci parerea mea e sa nu mai cautati reguli din astea stricte fiindca faceti Dogme.
Priviti valurile unui lac , mereu se schimba si mereu ramin aceleasi.
Asa sa faceti si voi legile acestei lumi.
Ce spui e mai relaxant , dar n-am inteles, legile acestei lumi se schimba sau raman aceleasi?
Arcadia2006 a scris:Este o intrebare care ma framanta in ultima vreme. Ce ziceti este bine sau nu sa fim curiosi?Daca Adam si Eva nu erau curiosi eram cu totii fericiti acum? A fost sau nu buna curiozitatea atunci,dar acum?
pai ... curiozitatea este forta motrice ce sta la baza dezvoltarii speciei umane, dar poate constitui si un motiv de ingrijorare totodata ... poate insemna chiar distrugerea noastra ca specie .
d.p.d.v. spiritual, lucrurile stau identic... ne putem salva sau pierde sufletul datorita curiozitatii noastre , insa specia umana nu ar putea exista fara aceasta trasatura ! 
Editat Mie 18 oct 2006 09:56
ce bine ce bine ce bine ;)
curiozitatea e bunaaaaaaaaaaaaaaaaaa... nu moare pisica!
Curiozitatea este necesara...pacat ca te omoara...