dar pe forumul asta nu gasesti alte subiecte interesante decat depresia?
ai dat o raita sa vezi cam despre ce e vorba?
Depresia
Început de Noir D, Dum 1 oct 2006 · 240 răspunsuri · 66.324 vizualizări
Yoztybug a scris:Va multumesc pentru sfaturi... banii nu constituie problema care ma bate la cap... dar ce-i drept este una dintre probleme... in primul rand ma simt atat de rau, nu ma pot ambitiona... petru ca nu mai simt nicio dorinta, nicio placere, nu imi doresc sa am vreo masina, nu mai am placere pentru filme, nici macar pentru tehnologie, iar analizarea telefoanelor sau a laptopurilor ma pasiona oarecum... vedeam ce mai e nou... ce functii au... dar acum... nimic nu ma mai atrage, nu exista un singur lucru care sa ma motiveze... parca sunt pierdut undeva intr-o alta lume... nici pofta de mancare n-am... banii m-ar ajuta poate sa ma tratez mai bine... dar asta e... pffffffffffffffffffffffff
Sfatul meu e sa incerci sa iti faci cat mai multe hobbyuri. De asemenea fa sport. Du-te la un tenis, sau la un fotbal, sau la un baschet cu prietenii. Incearca sa restabilesti legatura cu prietenii tai. De asemenea ai putea sa incerci sa te mai joci cate o ora pe zi pe calculator. Asta mereu ajuta sa te faca mai fericit.
Si mai am o intrebare. Tu la facultate ai plecat din orasul natal, sau faci facultatea in accelasi oras? Si acum stai cu parintii sau nu?
fulgdenea a scris:dar pe forumul asta nu gasesti alte subiecte interesante decat depresia?ai dat o raita sa vezi cam despre ce e vorba?
nu ma intereseaza alte subiecte... am depresie severa! e chiar atat de greu de inteles? ce intrebari sunt astea? n-am chef sa citesc nimic... nimeni nu e atent aici...
Dingo25 a scris:Sfatul meu e sa incerci sa iti faci cat mai multe hobbyuri. De asemenea fa sport. Du-te la un tenis, sau la un fotbal, sau la un baschet cu prietenii. Incearca sa restabilesti legatura cu prietenii tai. De asemenea ai putea sa incerci sa te mai joci cate o ora pe zi pe calculator. Asta mereu ajuta sa te faca mai fericit.Si mai am o intrebare. Tu la facultate ai plecat din orasul natal, sau faci facultatea in accelasi oras? Si acum stai cu parintii sau nu?
ma mai joc si pe calculator putin asa, dar in sila desigur... 100 km distanta... sunt student la ASE... sau mai bine zis "eram"
In cazul meu nu e de mirare faptul ca pic in depresie de multe ori...sunt o persoana nesociabila, care prefera sa analizeze prea mult orice situatie, ma stresez inutil in loc sa ma concentrez pe lucrurile cu adevarat importante, lucru pe care mi-l reproseaza si iubitul meu - care este unicul meu prieten si singura persoana in care am incredere.
La mine nu functioneaza acea recomandare de a vorbi cu un prieten apropiat in momentele depresive - pe langa faptul ca acest lucru nu ma ajuta sa ma detensionez, ii generez si prietenului meu o stare depresiva, ajungand sa se invinovateasca pentru faptul ca nu ma poate ajuta sa scap de starea mea demoralizanta.
Deci, prefer sa ma consolez singura.
La facultate, ma izolez de toti colegii. La inceput, am incercat sa socializez cu ei, lucrurile pareau sa mearga ok, insa dupa o vreme, mi-am dat seama ca nu sunt genul de oameni cu care merita sa comunic - sunt superficiali, increzuti, interesati doar de succesul personal si organizati in "bisericute". Singurul gand care ma linisteste cand sunt la facultate e faptul ca urmeaza sa-mi revad iubitul la sfarsitul zilei - singura persoana alaturi de care simt ca traiesc, exceptand momentele depresive pe care le am uneori.
Sunt complexata din punct de vedere fizic - faptul ca sunt mica de statura mi-a scazut considerabil increderea in mine si m-a facut sa devin reticenta la ideea de a incerca sa socializez - mi-e teama de a nu fi judecata doar dupa aspectul fizic, ma descurajeaza simplul gand ca o persoana ar putea considera ca posed o gandire de copil, desi in realitate am o perceptie destul de matura asupra realitatii.
Momentele de singuratate imi trezesc o multime de ganduri sumbre...uneori, sunt atat de satula de clipele de ragaz in decadere, incat ma gandesc la sinucidere...insa, incerc sa-mi cenzurez gandul acesta stupid, incercand sa ma concentrez la lucrurile cu adevarat importante din viata mea - familia, iubitul, facultatea. Ma stimuleaza grija de a nu-i dezamagi pe cei apropiati mie. Vreau sa ma vindec de boala aceasta de ganduri negre care ma copleseste, vreau sa fiu mereu satisfacuta de mine, vreau sa-i multumesc in mod constant pe cei dragi mie, insa depresia pune stapanire atat de mult asupra mea incat ma simt neputincioasa.
O seara faina tuturor! 
Editat Sâm 23 ian 2010 05:33
Oricum, nimanui nu-i pasa cu adevarat de starile mele depresive. Si e lesne de inteles.
Pana la urma, fiecare dintre noi se confrunta cu probleme , framantari...iar o persoana straina nu e capabila sa inteleaga micile tragedii ale vietii, care ne zbuciuma, mai bine decat noi. Eventual, ar putea oferi un sfat, bazandu-se pe experienta proprie, dar nimic mai mult.
Noi singuri trebuie sa ne autoeducam pe plan emotional, sa razbatem singuri grijile care ne preocupa.
Aveti grija de voi! Numai bine!
Editat Sâm 23 ian 2010 16:50
Lazy_cat a scris:Noi singuri trebuie sa ne autoeducam pe plan emotional, sa razbatem singuri grijile care ne preocupa.
bravo
nu astepta ajutor de la nimeni si probabil vei fi placut surprinsa
si gandeste-te ce i-ai fi raspuns cantaretei Kylie Minogue (care are 1,52m) daca ea ar fi scris mesajul postat de tine mai sus 
mey dar mie nu imi mai da nimeni sfaturi pe aici? 
Lazy_cat a scris:Oricum, nimanui nu-i pasa cu adevarat de starile mele depresive. Si e lesne de inteles.Pana la urma, fiecare dintre noi se confrunta cu probleme , framantari...iar o persoana straina nu e capabila sa inteleaga micile tragedii ale vietii, care ne zbuciuma, mai bine decat noi. Eventual, ar putea oferi un sfat, bazandu-se pe experienta proprie, dar nimic mai mult. :roll:
Noi singuri trebuie sa ne autoeducam pe plan emotional, sa razbatem singuri grijile care ne preocupa.
Aveti grija de voi! Numai bine!
" care este unicul meu prieten si singura persoana in care am incredere. "
Atentie la neatentie .... daca peste noapte singurul tau refugiu se refugiaza in alta parte, vei fi chiar in pom
Yoztybug a scris:mey dar mie nu imi mai da nimeni sfaturi pe aici?
Eu iti sugerez sa aduni cativa bani si sa apelezi la sfatul unui psiholog.
Daca esti din Iasi, as putea sa ma interesez eu in legatura cu numarul de telefon sau cu adresa de mail a unui specialist in domeniu. Am trecut si eu prin astfel de stari emotionale ca acelea pe care le traiesti tu. Avantajul meu a fost acela de a avea pe cineva alaturi care m-a ajutat sa nu mai percep realitatea chiar atat de sinistru.
Insa, avand in vedere ca tu duci lipsa unui prieten adevarat, un psiholog te-ar putea ajuta sa capeti mai multa incredere in tine, sa treci peste impasul acesta. Multa bafta! :roll:
Lazy_cat a scris:Eu iti sugerez sa aduni cativa bani si sa apelezi la sfatul unui psiholog.Daca esti din Iasi, as putea sa ma interesez eu in legatura cu numarul de telefon sau cu adresa de mail a unui specialist in domeniu. Am trecut si eu prin astfel de stari emotionale ca acelea pe care le traiesti tu. Avantajul meu a fost acela de a avea pe cineva alaturi care m-a ajutat sa nu mai percep realitatea chiar atat de sinistru.
Insa, avand in vedere ca tu duci lipsa unui prieten adevarat, un psiholog te-ar putea ajuta sa capeti mai multa incredere in tine, sa treci peste impasul acesta. Multa bafta! :roll:
Multumesc pentru sfat, stau departeee de Iasi, prin Prahova... am fost la un psiholog... cam 8-10 sedinte chiar... si nu stiu daca m-a ajutat cu ceva... ??