Epilepsie

buna, nici nu stiu cum sa incep e foarte dificil pentru mine luand in calcul ca suntem impreuna numai de 2 luni...prietenul meu sufera de epilepsie de la 14 ani(acum are 20) si acum isi urmeaza tratamentu si e mult mai ok, de doi ani nu a mai avut o criza:)problema e ca nu respecta nimik din ce ia spus medicu, nu doarme noptile, bea cola, cafea, fumeaza:(...doar pastilele si le ia la timp...mama lui mia spus ca pana la prima criza era un copil plin de viata si foarte bine dispus...acum insa nu mai e asa cum era si e mult prea dezamagit de lumea din jur si suparat pe D-zeu:(dupa ce ne-am cunoscut ia reaparut speranta si si-a permis sa viseze la ceva mai bun...totusi parintii lui cred ca din cauza tigarilor pe care le fumase pana acum o luna nu e prea constient de ceea ce face(vroai sa plece peste hotare sa isi faca banii lui pentru asi porni o afacere) si de aia l-au internat la toxicomani...acum nu stiu ce sa fac:(nu vreau sa il dezamagesc dar nici nu vreau sa ma cert cu parintii lui...nu stiu care din ei are mai multa dreptate...stiu doar ca vreau sa fie bine dar locul unde este acum il deprima foarte mult si il streseaza enorm...am asteptat 3 ore sa il pot vedea si nu l-au lasat nici 10min....mi-a spus ca "colaboreaza"(a semnat chiar si fisa de internare)si cum iese de acolo pleaca imediat..acum nu am nici cea mai vaga idee ce sa fac...sa ai anunt pe ai lui sau nu?vreau doar sa il stiu bine chiar cu riscul de al pierde...va rog ajutati-ma, dati-mi un sfat...ce ar trebui sa fac?sa ai anunt pe ai lui ca totul nu e nimik mai mult decat un teatru sau nu?va multumesc mult....

Pe la 12 ani am avut primul "episod", apoi la 14 ani am inceput sa am crize regulat. Intotdeauna am fost constienta in timpul acestora, dar nu puteam face mare lucru ca sa imi revin. Intotdeauna am avut insomnii, care au contribuit la agravarea acestor stari. De fapt, e un "lant". Am ajuns si la 8 "episoade" pe noapte, asta pe la 15-16 ani, cand eram terorizata de ceea ce mi se poate intampla din cauza epilepsiei. Rareori am crize ziua si nu sunt de asa mare intensitate. Am facut de toate, tot ce e interzis in boala asta. O tratez de putin timp, sunt 2 ani. Starile febrile prelungite pe care le-am avut de-a lungul vietii se pare ca mi-au venit de hac. De asemenea, au fost probleme la nasterea mea (hipoxie).

Acum fac mult mai rar crize, pe ultima am avut-o in urma cu 2 saptamani.

Buna.....is nou pe aici. Am 17 ani....si pot sa spun ca am avut si eu aceasta boala/ sau o mai am....nu stiu. Aceasta boala mi s-a manifestat la varsta de 10 ani. Pe parcursul acestor ani am avut ...zic eu putine crize...vreo 7. Patru din aceste crize...le-am avut chiar la incepu...cand parintii nu stiua ce am. Am mers la medic si el mi-a dat verdictul. Epilepsie. La inceput a fost cam nasol...trebuia sa nu uit medicamentele...dar pe parcurs m-am acomodat...si duceam o viata normala, ca si cum nu as fi avut aceasta boala. Mentoinez ca medicamentele trebuie luate cu regularitate. Nu am facut crize vreo doi ani.....dar intr-o zi am uitat sa-mi iau medicatia......si ...no. A trebuit sa incep tot de la inceput. Nu am mai avut crize vreo 4 ani....i-ar medicul a inceput sa-mi reduca din medicaite....pana ce am ajuns sa nu mai i-au nimic. Acum duc o viata normala...e adevarat ca linistita...fara alcool, tigari, cluburi....dar nu mi-a impus nimeni asta...dar stiu ca-i mai bine asa pentru sanatatea mea.

Si eu am fost bolnav de epilepsie,nush ce e de facut in cazul tau de fata dar iti spun ca unele medicamente pt elpilespie iti dau nreactii adverse care pot trecea.Si eu am luat carbamazepina si m-am ingrasat 13 kg in 7 luni si la inceput o saptamana dormeam mai ceva ca un bebe.Dar e mai bn sa iei medicamente decat sa ai crize...

Epilepsie mai poti face si daca in perioada adolescentei ai crescut mult de numa si nu sa acumulat in corp destula vitamina b6 atuncea se poate sa iti apara crize de epilespie,asa mi s-a intamplat mie eu am noroc ca nu am mai avut crize de 1 an si jumatate si nu o sa mai am pt ca epilespia ori tine pana la 18 ani ori tine toata viata si eu am avut noroc sa inceteze

buna aihaya,

Sunt mama de baiat(Alexandru /24 ani) care se lupta cu astfel de crize , nu bea nu fumeaza urmeaza tratamentul si este dezamagit de oameni, dar care nu a avut norocul prietenului tau , sa gaseasca o fata ca tine cu sufletul mare care sa-i inteleaga problemele si mai ales sa-l ajute sa le depaseasca.

Asadar ,te felicit . In legatura cu prietenul tau ,nu am inteles de ce a fost internat acolo ,dar sfatul meu e sa tii legatura cu parintii ,sa nu le ascunzi nimic (ei stiu mai bine ce se intimpla cu el,si o fac sigur pt binele lui ). Pe el il ajuti daca ii esti alaturi si daca poti si te asculta fa-l sa renunte cat se poate la vicii si mai ales la ideea de a pleca, domoleste-i tu furia pe tot si toate sfatuieste-l sa accepte tratamentul sa -si rezolve intii aceste probleme si mai ales sa nu-si urasca parintii. Fii tu puntea de legatura dintre el si parinti. Ar trebui sa multumeasca lui d-zeu ca a gasit o fata ca tine . Tare m-as bucura sa aiba si baiatul meu norocul lui . Stii cumva pe cineva cu probleme de sanatate care isi cauta perechea? poate il ajutam si pe Alexandru sa-si gaseasca jumatatea. Iti urez noroc si astept vesti.

Cristia a scris:

Anida,bine ai venit Ai dreptate, cei care sufera de epilepsie trebuie sa evite alcoolul,cafeaua,cola...dar nu stiu ce rau le-ar face tigarile... Prietenul meu care sufera de asa ceva fumeaza un pachet pe zi si nu are nimic (poate doar la plamani)... Acum depinde mult si de forma de epilepsie: exista forme usoare,forme mai complicate, crize provocate de lumina puternica, crize provocate se zgomote puternice.....sunt o gramada de categorii. Oricum, e clar ca tratamentul trebuie respectat cu sfintenie. Prietenul meu e dependent de Depakin si Lamictal,numai asa isi tine in frau crizele. Tu ce tratament urmezi?

Vorbeai la sfarsit de faptul ca se poate vindeca. Epilepsia nu se vindeca! Se amelioreaza,se tine in frau,dar nu se vindeca,inveti sa traiesti cu ea... Oricum, la tine pare o forma foarte usoara,aproape inexistenta, daca zici ca in atatia ani ai avut doar 2 crize.. Dar e confirmata de medic? Sau ai tras tu concluzia ca e epilepsie? Si mai zi-mi o kestie (te bombardez cu intrebari) : ce anume ti-a provocat epilepsia la varsta de 10 ani ? Prietenul meu a avut o boala a copilariei, ceva de genul varsat de vant sau rujeola,nu mai stiu exact, in urma careia a capatat prima criza de epilepsie..

Ok,acum va las ca e tarziu si mi-e somn. Mai vorbim,Anida Noapte buna!

fiica mea are epilepsie de la virsta de trei ani, acum are 8 ani si nu a mai avut crize de 1 an jumate.nici un doctor nu mi a putut confirma ca epilepsia se vindeca ,chiar daca am vazut 8 doctori chiar si in italia ,unde este urmarita si acum de o doctorita f buna.am cautat multi doctori pentru ca fiica mea are crize atipice,adica nu are convulsii,intra intr un fel de coma ce dureaza citeva ore,e ceva foarte straniu si cu certitudine e epilepsie asa au zis toti doctorii,dar ma bucur ca acum e bine pentru ca sint foarte stricta cu ea,merge la scoala si e premianta,chiar daca in popor se mai aude ca cei cu epilepsie sint si un pic retardati ,chiar si o doctorita de la iasi mi a zis ca fata mea e retardata pentru ca la 3 ani nu putea sa pronunte bine cuvintul pix....... multumesc

Loveparade a scris:

buna tuturor.

Am intrat pe acest forum deoarece sunt si eu diagnosticata cu aceasta afectiune de cca 20 de ani. acum am 28 de ani .

in toata aceatsa periaoda au fost maxim 5 crize, iau tratament cu rivotril si carbamazepina.

ce va pot spune este ca TREBUIE sa va comportati normal, ca si cum nu ati avea nimic , dar in acelasi timp sa respectati medicamentatia sa o luati cu sfintenie si sa incercati pe cat posibil sa aveti o viata normala. In toata aceasta perioada , nimeni din cei apropiati , in afara de mama si tata , nu stiu de afeciunea mea (si este mai bine pentru a evita orice marginalizare din societate , deoarece cei din jurul nostru nu stiu sa faca diferente si nici nu stiu ce inseamna aceasta afectiune) .

Am o viata perfect normala . am un job nu tocmai simplu , cu foarte mult stres, nervi , oboseala, lucrez la calculator foarte mult la birou si acasa , merg in concedii la mare, stau la soare, practic sporturi extreme (sunt innebunita dupa ele), conduc , fumez si mai consum cafea (incerc sa ma las de ea). Insa imi respect orele de somn cat pot , ma odihnesc , ma relaxez cand am cea mai aprpiata ocazie, nu consum energizante , nu beau alcool sub nici o forma (prietenii mei se amuza de mine ca parca as fi musulmanca )) , dar eu rad cu ei si atat ) alimetatia este una sanatoasa, nu mananc picanterii, gras ceva care sa nu imi faca bine . Totodata, merg de 3 ori /saptamana la sala unde fac steper, banda, bicileta, aparate , ce mai .. fac miscare , pentru ca imi da un tonus ok , ma deconeteaza de la stresul de la birou si ma revigoreaza.

Am incerca odata sa discut cu prietena mea cea mai apropiata , sub pretextul ca am o amica are sufera de aceasta afectiune si nu mi-a placut deloc reactia ei , atunci am zic ..ok, nu e de spus, ca te marginalieaza si te evita . nici la birou nu se stie, daca ar afla sunt sigura ca ar gasi un motiv sa imi desfaca contractul de munca (oamenii sunt limitati in gandire) , iubitul meu nici atat nu stie, cred ca nu ar suporta asta , am incercat sa mai aduc in discutii dar nu am cu cine) .

Saptamana trecuta am fost la reevaluare , mi-am facut EEG-ul , computer tomograf si IRM (angio) . medicul meu neurlog mi-a spus ca nu am nici o modificare nici la EEG , nici la celalte investigtii . Acum , de o saptamana am diminuat cantitatea de rivortril , de la 1mg /zi la 0,5 mg/ zi , iar carbamazepina 200mg/zi. Ca sa substiuie efectul rivortrilului si pentru a evita aparitia unei crize ( aceste medicamente sunt ca niste droguri) mi-a dat sedativ pc ,pastile homeopate care nu au efecte secundare si dau o stare de liniste.

De ce va spun toate astea? vreau sa nu disperati , sa va comportati normal , suntem oameni normali , putem avea o viata perfect normala , numai de noi tine cum ne facem viata . In strainatate , aceasta afectiune este privita ca ceva normal, la noi in Romania mai este mult pana atunci sau poate niciodata :soc: . |Socializati, luati tratamentul riguros si respectati intru totul ce va spune medicul curant. Daca nu respectati , tot voi suferiti , nu medicul si nici cei din jur .

Imi doresc foare mult un bebita :), de asta am si decis sa fac un set de investigatii si sa imi elimin tratamentul sau sa il substitui cu alt tratament care sa nu fie nociv sarcinii (exista si aceasta posibilitate , mi-a confirmat medicii ) . \problema este alta, cred ca subconstientul imi face feste , pana sa imi fac reevaluarea nu ma gandeam la aceatsa afectiune , luam medicamentele din instinct, exact ca si cum as bea apa sau ceva normal, insa acum de cand am facut acest pas in diminuarea trtametului ma obsedeaza iddea si frica de a nu face o criza (chir daca nu am avut de vreo 12 ani ). Incerc sa ma iau cu activitatile , dar tot imi vine in minte discutia cu medicul meu si asta nu imi da o stare de confort .

Printre dumneavostra , sunt persoane care au redus tratamentul la recomndarea medicului ? si as vrea sa stiu daca ati avut stari de servaj(asa mi-a descris medicul ca o sa fie ) , stare de neliniste? Am fost foarte fericitacand mi-a spu mdicul ca snt ok acum , insa imi este frica sa nu se intample ceva:(

va multumesc si astept un raspuns daca se poate.

O seara frumoasa si multa sanatate ...si nu uitati nu suferiti de nici o boala , suteti perfect normali cum si eu sunt perfect normala:). Va pup

in romania e adevarat ca cei cu epilepsie sint marginalizati si priviti cu mila,dar eu care traiesc in strainatate de 4 ani si am fiica bolnava de epilepsie,va pot spune ca e privita ca oricare alt copil,ca un copil bolnav de diabet spre exemplu,merg la control cu ea periodic si are chiar si o pensie aici,merge la scoala,e premianta si vara sintem in fiecare zi la mare fara probleme,multumesc lui dumnezeu ca are epilepsie si se simte bine si nu are altceva mai grav care ar putea face sa sufere mai mult,nici nu vreau sa spun numele bolii

victorie

Buna ziua!

Mama mea are crize de epilepsie. A avut perioade in care avea crize foarte violente,isi pierdea cunostinta,

uneori i se invineteau buzele chiar. In ultimii 3 ani,a facut doar o criza pe an,toate cam in aceeasi perioada.

Doctorul spune ca nu este chiar epilepsie,dar simptomele spun altceva.

Are momente in care nu poate sa vorbeasca,nu poate sa pronunte corect cuvintele si spune ca aude un tiuit in ureche..

Spune ca de obicei,pe parcursul unei ore,se intampla cam de 3-4 ori,si dupa nu mai aude tiuitul.

Crizele de asemenea se declanseaza cu acel tiuit..

La ce medic ar trebui sa apeleze pt problema pe care o are si ce poate sa faca sa evite crizele?(in afara de depakine,

nu consuma cafea,alcool,nu fumeaza,mananca foarte sanatos,nu mananca ciocolata,tot la indemnul medicului)

Va multumesc!!

Cristia a scris:

Prietenul meu sufera de epilepsie si din fericire i s-a gasit tratamentul adecvat care i-a permis sa duca o viata normala cu crize putine si usoare. Daca aveti probleme de acest gen,intrebari,nelamuriri,putem discuta aici.

As dori sa vb si eu cu tine daca se poate cu privina la o problema legata de sanatate.Multumesc.

Cristia a scris:

Prietenul meu sufera de epilepsie si din fericire i s-a gasit tratamentul adecvat care i-a permis sa duca o viata normala cu crize putine si usoare. Daca aveti probleme de acest gen,intrebari,nelamuriri,putem discuta aici.

As dori sa stiu si eu cum de face crize mai putine,astept raspuns.

Anaadina a scris:

fiica mea are epilepsie de la virsta de trei ani, acum are 8 ani si nu a mai avut crize de 1 an jumate.nici un doctor nu mi a putut confirma ca epilepsia se vindeca ,chiar daca am vazut 8 doctori chiar si in italia ,unde este urmarita si acum de o doctorita f buna.am cautat multi doctori pentru ca fiica mea are crize atipice,adica nu are convulsii,intra intr un fel de coma ce dureaza citeva ore,e ceva foarte straniu si cu certitudine e epilepsie asa au zis toti doctorii,dar ma bucur ca acum e bine pentru ca sint foarte stricta cu ea,merge la scoala si e premianta,chiar daca in popor se mai aude ca cei cu epilepsie sint si un pic retardati ,chiar si o doctorita de la iasi mi a zis ca fata mea e retardata pentru ca la 3 ani nu putea sa pronunte bine cuvintul pix....... multumesc

in romania e adevarat ca cei cu epilepsie sint marginalizati si priviti cu mila,dar eu care traiesc in strainatate de 4 ani si am fiica bolnava de epilepsie,va pot spune ca e privita ca oricare alt copil,ca un copil bolnav de diabet spre exemplu,merg la control cu ea periodic si are chiar si o pensie aici,merge la scoala,e premianta si vara sintem in fiecare zi la mare fara probleme,multumesc lui dumnezeu ca are epilepsie si se simte bine si nu are altceva mai grav care ar putea face sa sufere mai mult,nici nu vreau sa spun numele bolii

Poate o sa avem ocazia sa vb si eu iau acelasi tratament ca si tine.o zi buna.