Epilepsie

teacher marry a scris:

buna! sunt noua pe forum si sunt in aceeasi situatie ca si tine , ma rog, aproape... Sunt cu un baiat de 1 an si 3 luni si cred ca sufera de epilepsie.De ce zic "cred"?Pentru ca am gasit la el acasa un flacon de medicamente pecare scria depakine chrono acid valproic valproat de sodiu... care mi s-a parut suspect...Adica nu era ceea ce gasesti intr-o casa in mod obisnuit:paracetamol, aspirina, etc.El imi spusese cu cateva zile in urma ca sufera cu inima si ca urmeaza un tratament si ma gandeam ca acel flacon nu poate fi altceva decat medicamentul lui.Am cautat pe net informatii cu privire la bolile de inima in speranta ca voi afla mai multe detalii despre boala lui, pentru ca pe el mi-e frica sa-l intreb...si am ramas surprinsa cand am introdus numele medicamentului pe google:depakine chrono este un antiepileptic!!! Spuneti-mi, va rog ca acest medicament se foloseste si in tratarea altor afectiuni si ca nu este neaparat vorba de epilepsie!Si daca ar fi asa eu cum fac sa-i spun ca am aflat ca de fapt el are epilepsie?Ce sa fac?Il iubesc si ma iubeste dar nu am curajul sa vorbesc cu el despre asta si mai e si teama de a nu-l deranja cu intrebarile mele...VA ROG DIN SUFLET SA MA LAMURITI PENTRU CA SUNT DISPERATA!!!

nu dispera....

epilepsia nu etse o boala grava ---

atata timp cat nu a facut criza de cand esti cu el inseamna ca are o forma care se poate tine sub control medicamentos..

spune-i ca ai aflat si spunei ca-l iubesti...

nu este de neacceptat o astfel de situatie....

nu este usor pentru el...dar daca ii vei arata ca esti alaturi de el ii va fi si mai usor de acum inainte...

decat sa traiasca cu spaima in san ca il vei parasi din cauza asta mai bine spune-i si ca ii esti alaturi...

cei ce au epilepsie sunt oameni normali cu mica exceptie ca trebuie sa se fereasca de anumite lucruri...

energizante, stress maxim, oboseala acumulata, alcool.....si pana la urma ce este rau in a te feri de astfel de treburi,

mai mult,,,chiar te ajuta per total...

asa ca nu te speria....fi alaturi de el si incurajeaza-l...

mai mult....vei fi pregatita sufleteste in cazul in care va avea o criza....vei sti cum sa reactionezi....

Bine ai venit printre noi Marry! In ceea ce priveste boala prietenului tau, nu dispera, sa stii ca nu e asa cum pare la inceput. Asa am fost si eu -disperata-, dar mi-am dat seama ca nu rezolvi nimic. Ai spus ca va iubiti, daca va iubiti o sa treceti si peste asta. Cel mai bine ar fi sa vb cu prietenul tau si sa-l intrebi de medicamente, si daca iti va spune de boala sa-l incurajezi si sa-i fi alaturi cat poti de mult. Sa vb si de crize, trebuie sa afli cat mai multe de la el, ce fel de crize face si cum se manifesta, asta in caz ca se va intampla sa-i fie rau cu tine sa stii cum sa reactionezi. Eu am reactionat foarte ciudat (l-am muscat de deget pana i-a dat sangele), sa nu faci asta niciodata, poti doar sa-l strangi de degetul mic, atat nimic mai mult. Stiu ce simti acum, stii ca-l iubesti, ai vrea sa-l ajuti, dar in acelasi timp te gandesti si la tine, si la viata ta alaturi de el. Eu duc o viata normala cu sotul meu, perfect normala, doar ca are anumite restrictii, nu bea alcool, nu bea cafea, nu mananca ciocolata des, dar mananca, in rest face ce face si un om sanatos. Incearca sa te porti la fel cu el cum o faceai si pana sa afli de boala lui, o sa ai tendinta de al proteja, de a fi mult prea grijulie la tot ce face, sa nu faci asta ca se va simti compatimit, si nu suporta asta, sa-l lasi sa fie barbat. Asta m-a invatat si pe mine cineva tot aici pe forum, si sa stii ca a mers, el este tot cel care il stii, doar ca i-ai aflat sa-i spunem asa micul secret. Trebuie sa fie la fel ca inainte, si sa nu-l presezi cu intrebarile, lasa-l sa-ti spuna cand vrea el. Sotul meu cand a aflat ca stiu nu a mai vb cu mine 2 saptamani, (eram prieteni atunci), dar incet, incet si-a dat seama ca stau cu el pentru ca-l iubesc nu pentru ca-l compatimesc (mi-a spus de multe ori ca el crede ca stau din mila cu el) deci sa fi atenta cum pui problema, trebuie sa stie ca-l iubesti si ca-i vei fi alturi cum poti tu si cat poti tu.

Sper sa te ajute sfaturile mele si daca ai nevoie de cineva cu care sa vb, eu sunt aici!

Mult curaj iti doresc si fruntea sus, sunt boli mult mai grave, te vei convinge!

sal, aviz celor interesati de tratarea sau eventual ameliorarea bolii, din cate stiu de la o ruda care a fost in cazul sa aiba epilepsie, a dat de o firme care trateaza aceasta boala prin intermediul celulelor stem, i s-a facut un implant cu acest tip de celule si s-a obrsevat o imbunatatire destul de mare. Inainte de asta a facut un tratament cu

DEPAKINE 500 da nu a dat rezultate cam de nici un fel. Din cate stiu de la matusamea site-ul firmei respective e www.celulestem-sua-romania.ro. Sper sa va fi venit in ajutor cu aceasta informatie:) merita incercat si asta, daca tratamentele considerate clasice nu dau nici un rezultat...

buna, eu am epilepsie de la varsta de 12 ani. a mea este provocata din cauza unui alt accident. am pareza . am 27 de ani acum. fac tratament cu carmomazepina si lamictal-carmomazepina(900 mg pe zi)iar lamictal 200 mg pe zi

ce imi propuneti -ce tratament?

Buna ziua tuturor!

Va scriu pentru ca am avut si eu o perioada in care credeam ca am epilepsie si s-a dovedit sa nu fie asa. Am avut o criza care semana cu o criza de epilepsie, in urma careia am fost internata in spital unde am primit ca tratament carbamazepina de 200 mg. Dupa aceea, cineva mi l-a recomandat pe dr Rogozea si am fost la el. A spus ca am epilepsie cu siguranta si dupa ce mi-a cerut un tomograf, a zis ca nu am nimic pe creier, dar ca dupa EEG sigur e epilepsie. Am inceput tratament cu timonil si depakine, amandoua de 500 mg. am continuat asa aproape un an, timp in care la fiecare luna faceam analize la sange (la acelasi doctor), ca sa vada daca nu am pb din cauza medicatiei. am avut multe probleme de la tratament: m-am ingrasat, imi era somn mereu, nu ma puteam concentra, aveam dureri de cap... I-am spus doctorului Rogozea mereu ca nu ma simt bine si ca as vrea sa schimb medicatia si el a zis ca e normal si ca trebuie sa fac tratamentul 5 ani pentru a ma vindeca.

probabil ca as fi continuat cinci ani daca nu mi se facea rau la birou intr=o zi. asa am ajuns la Colentina, unde l-am intalnit pe dr Radulescu. El a spus ca nu poate sa imi puna un diagnostic concret pana nu vede analizele la sange. Si cand mi le-am facut am ramas socata: in mai putin de un an medicamentele mi-au distrus ficatul. Medicul care mi-a interpretat analizele a spus ca am valorile unei femei de 40 de ani (eu avand 20).

Si Dr Rogozea imi spune mereu ca valorile de la ficat sunt excelente si nu am de ce sa imi fac griji!!!

Asa ca daca sunteti pacinetii lui, va rog sa cereti si alte pareri pentru ca el ori nu isi mai da interesul, ori fiind f batran uita (aspecte vitale!)

A! Si inca ceva: dupa un alt control a rezultat ca nu am epilepsie, iar criza pe care am facut-o s-a datorat altor aspecte.

Asta e dovada interesului medicilor din ROmania.

Sper sa aveti experiente mai bune decat a mea.!

Buna Bristena!

Am citit mesajul tau si intrebarea mea este: daca nu este epilepsie, atunci ce este? Ai descoperit de ce boala suferi? Ai spus ca ai facut o criza inainte de tratamentul pus de doctorul Rogozea si ai mai facut o criza in timpul tratamentului. Ce fel de aspecte au dus la criza? Si ce fel de crize ai facut?

miky80 a scris:

Buna Bristena!

Am citit mesajul tau si intrebarea mea este: daca nu este epilepsie, atunci ce este? Ai descoperit de ce boala suferi? Ai spus ca ai facut o criza inainte de tratamentul pus de doctorul Rogozea si ai mai facut o criza in timpul tratamentului. Ce fel de aspecte au dus la criza? Si ce fel de crize ai facut?

Buna miky,

am vorbit cu un alt doctor si urmeaza sa mai fac o serie de investigatii saptamana viitoare. am inteles ca problema mea este data de glanda tiroida care a afectat hipofiza. iar crizele pe care le=am facut sunt de fapt crize de spasmofilie, care nu au nici o legatura cu epilepsia. oricum, era destul de tarziu ca la 22 de ani sa se intample asa ceva, in conditiile in care nu am avut asa ceva in familie si nici alte pb care sa declanseze crizele.

acum ramane de vazut saptamana viitoare ce si cum si ce fel de tratament o sa primesc. nemultumirea si problema mea sunt legate de dr rogozea (daca ii mai pot spune dr) care nu s-a obosit sa se uite pe rmn atent sa vada ca glanda hipofiza era marita si care m-a mintit constant timp de aproape un an ca am analizele perfecte si valori normale la ficat. (iar ele in mai putin de un an s-au dublat peste limita normala!!!).

asa ca sper ca oricine mai merge la acest individ, sa mai ceara si o a doua opinie pentru a nu-si face mai mult rau decat bine.

numai bine si santate!

Am citit mesajul tau si ma bucur ca mi-ai scris! Stii eu aveam de gand sa merg cu sotul meu la acest medic, dar intamplarea afost ca el sa fie in sesiune (sotul) si sa nu putem merge, poate asa a vrut Dumnezeu. Eram convinsa ca acest medic il poate vindeca, dar poate nu este asa. Sotul meu nu si-a facut pana acum RMN, medicul lui neurolog nu a fost inca de acord cu asta, dar o sa fie pentru ca am de gand sa trec si peste el ca medic sa ma duc la altul care sa-i dea trimiterea si tot o sa faca acel RMN. Oricum ma buucr ca ai aflat nu prea tarziu de ce boala suferi si stii cum sa procedezi de acum.

Iti doresc si tie multa sanatate si tuturor cititorilor acestui forum!

cititi din acest site ... http://www.akupunktura.ro/prezentare.php

cititi din acest site ... http://www.akupunktura.ro/prezentare.php