Buna ziua ,numele este cristi am 28 ani, sper sa nu vi se para ciudat faptul ca ma interesez pt cainele meu care are epilepsie de la varsta de 2 ani ,acum are 6 ani .la inceput imi facea cri dese ,o criza pe saptamana ,chiar si doua,, apoi dupa ce miau prescris doctorii un tratament a inceput sa le faca mai dese ,resectiv la o luna , in momentul de fata nu mia mai facut crize de 2 ani ,asta pana acum o saptamana cand a facut iar criza apoi sa repetat iar in saptamana urmatoare, ca tratament ii dau fenobarbital de 100 mg si convulex de 300 mg ( 2 fenobarbital si un convulex dimineata si la fel seara) intrebarea mea este ,daca stie cineva un doctor bun (uman sau veterinar ) sa poata sami prescrie un alt tratament .Si alta intrebare,cat poate trai cu aceeasta boala??? VA MULTUMESC
Epilepsie
Început de Cristia, Lun 25 sep 2006 · 546 răspunsuri · 342.055 vizualizări
Cristia a scris:Prietenul meu sufera de epilepsie si din fericire i s-a gasit tratamentul adecvat care i-a permis sa duca o viata normala cu crize putine si usoare. Daca aveti probleme de acest gen,intrebari,nelamuriri,putem discuta aici.
Cristia a scris:Prietenul meu sufera de epilepsie si din fericire i s-a gasit tratamentul adecvat care i-a permis sa duca o viata normala cu crize putine si usoare. Daca aveti probleme de acest gen,intrebari,nelamuriri,putem discuta aici.
buna tot eu va scriu am uitat sa va spun ca este prima data cand scriu pe un forum si am ajuns la oncluzia ca este o idee perfecta 
cu infiintarea lor.Am o intrebare daca stie sami raspunda cineva , cum isi da seama un doctor de tratamentul pe care il prescrie este bun pe moment?? si dece dupa mai bine de 2 ani cainele meu a inceput sa faca iar crize urmand mereu acelasi tratament ; si alta intrebare; CE SIMTI DUPA O CRIZA CARE TINE CAM APROXIMATIV 20-40 SECUNDE ce simtome ai dupa aceea ,te doare ceva ,va multumesc
As dori sa aflu mai mult despre epilepsie, daca se poate trata si cauzele acestei boli. La angajare se tine cont de aceasta boala. carnetul de sofer il pot obtine. tratamentul se poate obtine gratis si ce avantaje am daca sunt inregistrarta ca bolnava de epilepsie. Aastept raspuns. Pa.
incryys a scris:buna tot eu va scriu am uitat sa va spun ca este prima data cand scriu pe un forum si am ajuns la oncluzia ca este o idee perfecta :airkiss:cu infiintarea lor.Am o intrebare daca stie sami raspunda cineva , cum isi da seama un doctor de tratamentul pe care il prescrie este bun pe moment?? si dece dupa mai bine de 2 ani cainele meu a inceput sa faca iar crize urmand mereu acelasi tratament ; si alta intrebare; CE SIMTI DUPA O CRIZA CARE TINE CAM APROXIMATIV 20-40 SECUNDE ce simtome ai dupa aceea ,te doare ceva ,va multumesc
Buna! Primul instinct pe care l-am avut, a fost sa rad... Macar atata lucru: m-ai facut sa zambesc... 
Mi s-a parut super tare sa se intereseze cineva pentru catelul lui...
La a doua privire m-am certat pentru ca probabil iti par insensibila, si animalele sunt fiinte, ca si oamenii. Si cu atat mai mult cu cat mesajul tau arata ca si ei au aceleasi suferinte ca si noi...
Sa fiu sincera am fost surprinsa de ideea in sine: un catel sa aiba epilepsie... Dar uite ca se poate. Apoi ca are tratament pentru oameni. Dar probabil, chiar daca n-o recunostem, asa si sunt testate initial medicamentele, pe animale...
In legatura cu schimbarea tratamentului, adica gasirea unui doctor neurolog bun, pentru oameni sunt cativa, dar nu stiu daca ar accepta vreunul sa trateze un caine... Cred in primul rand ca ar trebui sa vb cu un vet despre aceasta problema si sa-l intrebi daca s-ar incumeta cineva (doctor uman) sa trateze si un caine. Bineinteles, ma gandesc si la aspectul celalalt, doctorul uman sa-l ia doar ca pe un cobai... Mai sti?
Doctor foarte bun, de care si eu am auzit, si in revista Formula AS, este dnul doctor Rogozea... Dar poti sa sti cum ar reactiona un doctor de nivelul asta daca apari cu cainele la el la cabinet? Nu stiu ce orgolii au...
Desi am observat ca oamenii cei mai destepti sunt cei mai modesti... Si este valabil si pentru doctori...
Este posibil ca crizele sa revina si dupa o perioada de 2 ani pentru asa este boala: o perioada de bine si apoi se schimba ceva in creieras, in biosistemul lor (nu stiu daca am folosit termenul corect, dar intelegi ce vreau sa spun), in modul de viata chiar, poate simplul fapt ca imbatraneste, in cazul cainelui tau, si crizele revin...
De exemplu la oameni, EEG-ul nu iese intotdeauna prost, chiar daca respectivul face inca crize. Asta inseamna ca s-a nimerit sa se faca aceasta investigatie in perioada lui de bine...
Acum nu stiu daca este valabila si reciproca: sa nu-ti iasa EEG-ul prea stralucit, adica curat, curat, si sa nu ai crize...
In legatura cu durerile: de regula exista dureri de cap, mari dureri de cap. De regula, bebelusul meu dupa criza incepe sa planga si simte nevoia imediata sa doarma si doarme destul de mult. Dar sunt si momente cand dupa criza se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic... Reia joaca de unde a lasat-o. Probabil pentru el e ca o lacuna de memorie, de timp...
S-ar putea sa-l doara si muschii, depinde de contracturi...
Acum mi-am adus aminte de vorba unui pediatru batran, cu experienta: medicina la bebelusi este ca cea la animale... In functie de simptome, dai cu presupusul despre ce ar fi vorba si incerci sa tratezi asa, dar nu sti exact despre ce este vorba, ca nu ai cu cine vorbi...
Asa ca, si eu, ca si tine, in cazul cainelui tau, ma intreb ce-o simti bebeul meu dupa crize, ce-i provoaca in mod exact crizele (la noi am observat ca de regula sunt pe fond febril), ce tratament este mai bun, la ce doctor sa merg. Si cea mai grea intrebare: astazi va face crize? Asta ma intreb mai ales daca se apropie perioada aia critica, cand as banui eu ca ar face criza, pentru ca la noi crizele am observat ca ar fi periodice...
Miky, sa nu-ti pierzi speranta! Macar tu! Sotul tau poate ca este pesimist acum, dar tu nu te da batuta. Iar daca el vrea sa "renunte", nu conteaza, "lucreaza-l pe la spate", adica intereseaza-te de doctori, tratamente etc. Cam asa mai patesc si eu cu sotul meu pentru ca eu cum aud de vreun doctor sau clinica sau mai stiu eu ce, vreau si eu sa ajung acolo, iar sotul de multe ori nu prea vede rostul... Pe de o parte are si el dreptate, ca sa vezi rezultatele la un tratament iti trebuie timp, iar eu vreau rezultate repede... Dar eu inca sper ca se va descoperi ceva nou si va functiona si la Andrei... De aceea vreau sa merg peste tot, ca poate au aparatura mai performanta si pot vedea mai multe...
Asa cum am spus, Andrei n-a facut crize decat de doar 2 saptamani si ma simt de parca ar fi vindecat... Nu stiu de ce... Poate din cauza ca am observat progrese vizibile la el: acum nu mai pot sa-l las singur in pat ca o ia spre marginea patului, taras, rostogolindu-se, cum poate si el... A inceput sa si vorbeasca, zice tata, a zis si buba, tataia. Deci eu ma declar foarte multumita pentru ce face la 11 luni. Inca nu sta in picioare sau sa se ridice singur din pat, dar stiu ca o va face...Am avut noroc si luni nu a facut criza, deci a trecut perioada aia de 2 saptamani, acum o astept pe aia de la 1 luna si jumatate, dar la fiecare strigat al maica-mi sunt cu inima cat un purice sa nu-mi zica ca face criza sau cand se mai trezeste plangand, la fel, sunt cu inima indoita pentru ca ma intreb daca a avut vreo criza in somn... Asta la somnul de pe timpul zilei pt ca noaptea dormim in aceeasi camera si atunci cand face criza il simt, chiar daca dorm, pentru ca are o respiratie specifica, secadata as zice, si, mai mult, suna ca un geamat, ca si cum l-ar deranja ceva... Mi-e groaza sa aud sunetul asta... Dar norocul nostru este ca, de cand suntem sub tratament, adica de la prima injectie de Synacthen, Andrei nu a mai facut crize noaptea, in timpul somnului, doar ziua, in stare de constienta, treaz fiind. Dar tot exista teama...
Ma intorc iarasi la sotul tau Miky, nu trebuie sa fi dezamagita ca el este pesimist acum. Va trece, ii va trece! E o stare pe moment pe care si-o poate "permite" din cauza ca are pe cineva aproape. Cred ca fiecare din noi suntem asa, cand dam de greu, ni se intampla ceva rau, avem tendinta de a ne descarca pe cel care ne iubeste cel mai mult. Eu sunt sigura ca daca sotul tau s-ar fi nimerit in momentele astea sa fie singur, sa nu te fi gasit pe tine, imediat si-ar fi revenit si s-ar fi ridicat singur de jos si ar fi luat-o de la capat. Atunci nu si-ar fi permis un moment de slabiciune, mai ales ca spui ca e o persoana atat de deosebita si automat este bine vazut si vrea sa pastreze aceasta impresie, nu? Toti vrem sa fim placuti in societate si nu vrem sa ni se afle slabiciunile... Ii trebuie doar putin timp si poate, chiar, si spatiu...
Nu ai spus cum se simte sotul tau. Daca a reluat tratamentul, daca ia vechiul tratament si daca s-a mai repetat ceva... Sper ca nu a renuntat si la medicatie...
Iar lucrurile se vor regla de la sine. Usor, incet, in timp, incearca sa vorbesti cu el despre ceea ce i se intampla. Si parerea mea este ca de data asta sa nu porniti la drum fara o investigatie amanuntita, ma refer la un RMN, sa stiti ce este acolo si cu ce va confruntati...
Newtask ce este un angio-RMN? RMN cu substanta de contrast?
Multumim Bety ca ne readuci aminte ce s-a mai postat pe forum. Adevarul este ca, la un moment dat, uiti ce s-a mai postat, mai ales daca citesti repede, repede tot.
Cristia, poti sa ne spui la ce medic merge prietenul tau? Si ce inseamna o viata cat de cat normala? Si ce inseamna crize usoare?
De exemplu, la bebelusul meu, crize usoare le-am considerat pe cele ca un lesin, cand, in loc sa se incordeze, sa se rigidizeze, se molesea, era moale ca o carpa, si durau foarte putin, pana in 30 secunde, abia apucam sa-l observ. Dar, spre deosebire de care mai puternice, adica mai lungi, intre 2-4 minute, cand se rigidiza pe partea stanga si isi dadea ochii peste cap, erau mai multe. Adica crize usoare erau 3, iar daca facea criza puternica, era doar una. Cum este mai bine?
Va urez multa sanatate la toti, chiar si la necuvantatoare!
Newtask ce este un angio-RMN? RMN cu substanta de contrast?
...............................
da,,,este un RMN cu substanta de contrast...
............................
un RMN nu pune in evidenta o epilepsie..Dar , inlatura sau pune in evidenta existenta unei zone cerebrale cu probleme.
..adica, existenta unor tumori, malformatii, anevrisme,---acestea din urma pot provoca crize comitiale gen criza de epilepsie...Tocmai din cauza asta este bine ca o persoana care a facut o criza insotita de pierdera constientei sa faca un RMN....pentru a fi sigur care este cauza .
Crizele de epi. ( epilepsie chioara--sa zic asa) se vad la EEG...se vad decarcarile electrice pe zona respectiva, descarcari care sunt mai accentuate, cu multe spike-uri.( varfuri)
Buna dimineata!
Iti multumesc Mamiandu pentru incurajari si pentru intelegere si vreau sa-ti spun ca ai dreptate in ceea ce-l priveste pe sotul meu, este intradevar o persoana foarte placuta si eficienta in mediul in care lucreaza si da ar suferi foarte mult daca aceasta boala i-ar pune in pericol serviciul si facultatea. In ceea ce priveste pesimismul sotului meu, am inceput sa tin cont de sfaturile lui Newtask si ale Violetei (si le multumesc) si l-am lasat in pace, nu l-am mai batut la cap cu intrebarile si cu grija mea exagerata. Si pot spune ca deja se vad rezultatele, sotul meu a inceput sa rada si sa-si traiasca din nou viata ca si inainte de criza. Incet dar sigur spun eu.
Tratamentul Mamiandu este acelasi de a fost intrerupt si urmeaza sa mergem din nou la control in decembrie cand sper din tot sufletul sa facem si un RMN. Acest tratament a fost reluat la indrumarea medicului si este foarte eficient (sotul meu a devenit mai linistit si in timpul zilei si in timpul noptii).
Mamiandu cu ajutorul vostru cei care m-ati incurajat si mi-ati explicat din experienta voastra proprie despre aceasta boala pot spune ca am inceput din nou sa sper si sa cred ca exista vindecare, aceasta vindecare depinde de fiecare caz in parte, poate la epilepsia sotului meu exista alt tratament mai eficient care tinut sub observatie va duce la o vindecare, dar asta cu credinta si speranta. Nu spun ca medicul nostru nu are informatii prea vaste despre aceasta boala, dar cred ca la domnul Rogozea sotul meu ar avea alte sanse de vindecare. Noi acolo vrem sa ajungem, cum am mai scris am urmarit emisiunea dansului despre epilepsie si mi-am dat seama ca exista multe alte tratamente care duc la vindecare, dar si controlul este mai amanuntit si cu mai mult interes. Medicul nostru nu colaboreaza cu noi, nu vb prea mult, nu ne spune de riscuri, nu ne spune de vindecare..................... nu ne spune foarte multe lucruri care noi ar trebui sa le stim, si pe care multe le-am aflat prin intermediul internetului, acestui forum si mai ales din experientele altor bolnavi.
O sa va tin la curent cu evolutia sotului meu mai ales in urma controlului, aaaaaa si vreau sa-ti spun Mamiandu ca nu a mai facut criza (ca si inainte sotul meu nu face crize sub tratament, pana acum de cand a aparut aceasta boala a facut crize doar fara tratament, in timpul lui niciodata............ sa nu vb cu pacat............ nici sa nu faca.......... mi-am dat seama ca mai bine cu tratament o viata si fara probleme decat fara el si cu probleme, dar totusi are o sansa de vindecare............. cred din tot sufletul ca sotul meu se va vindeca, si nu ma las pana nu ajungem la domnul doctor Rogozea, dar la dansul in persoana as vrea sa ajung................... cum am mai spus am ajuns la Buucresti la Bagdasar, dar nu la dansul si interseul doctorului la care am apucat a fost ca si al doctorului nostru.............. "asta e tratemntul, asta e viata, il iei si totul va fi bine, daca nu vedem atunci" nu cred ca asa ar trebui sa se vb cu un om bolnav indiferent de ce boala are, trebuie discutat............
Vom mai vedea, va multumesc tuturor si va doresc multa sanatate si curaj in lupta cu boala!
In ceea ce priveste epilepsia la caini, poti sa citesti pe net de foarte multe cazuri de epilepsie la animale, am citit si eu, este exact ca la oameni cu diferenta ca noi ne putem plange de durerile dupa criza, dar in rest este la fel.
Numai bine si mult noroc!
Multumesc Newtask pentru raspuns!
Ma bucur tare mult ca sotul tau este ok acum si ca se simte mai bine. O sa fie totul bine. Poate ai dreptate, dnul dr Rogozea poate recomanda un tratament mai eficient care poate chiar va duce la vindecarea in totalitate. Cred ca asta este visul suprem: sa scapi si de tratament. Mie imi este si frica sa ma gandesc atat de departe! Deocamdata ma concentrez pe gasirea "formulei perfecte", cea care sa stopeze crizele.
Dar nu stiu, mi se pare ca totul tine de hazard... O data sa gasesti medicul care sa aiba "inspiratia" de a gasi medicamentul eficient si apoi si cantitatea potrivita. Mi se pare asa, ca la loterie. La un moment dat probabil incerci toate combinatiile de medicamente si de cantitati ale acestora. Asta pot s-o fac si eu acasa....
Am luat-o razna acum! Neurologia este una dintre meseriile cele mai grele, se lucreaza cu computerul ce-l mai imprevizibil, creierul uman, ii stim forma, compozitia, dar ce stie sa faca, nu, si nici cum reactioneaza...
Ca dovada, noi toti adunati aici, toti spunem ca epi este o boala cu care se poate trai, o boala neurologica "usoara", si de multe ori, controlabila prin medicatie, dar la fiecare dintre noi se manifesta atat de diferit...
Eu cand am dat cautare pe net despre epi nu am gasit nimic despre epi la caini... Dar sotul meu a avut un caine, batran e adevarat, dar foarte credincios si bun de paza, care a murit de cancer... Si atunci m-a surprins ca un caine poate si el avea cancer... Dar mi s-a parut tare demn cum a tinut piept bolii, mai demn ca un om. Poate un om cu boala asta se panicheaza, se vaita, zace, lucru normal. Dar cainele efectiv suferea in tacere, nici macar nu chelalaia de durere... Asta mi s-a parut extraordinar!
parerea mea este ca in orice boala foarte mult contribuie si psihicul. Orice om cu o boala mai grava, o boala care implica riscuri, este pe jumatate vindecat daca gandeste optimist. Eu cred foarte mult in puterea psihicului! Ca sa avem parte de bine trebuie sa ne gandim numai la bine, nu?
Multa sanatate si sa aveti parte de o zi insorita!
Anida a scris:Chiar asa, cred ca era foarte rau pt prietenul tau sa aiba crize asa de dese si provocate de factori oarecum inevitabili. Imi pare bine ca a reusit sa gaseasca tratamentul potrivit. Acum stau si ma gandesc ce norocoasa sunt...
In legatura cu interdictiile alea....pana acum nu am respectat nimic :P dar lucrurile s-au schimbat de cand cu crizele. Vreau sa ma fac bine. Atat pentru mine, cat si pentru ceilalti. E groaznic sa te trezesti si sa ii vezi pe cei din jur speriati de mama focului ca nu stiu ce sa iti faca. E un soc si pt ei. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca daca voi face totul ca la carte va fi bine. Si mare lucru nu e de facut. Doar pot sta far' de beutura, tigarile le-am lasat pana nu era prea tarziu, ciocolata..hmm...e buna s-aia alba...(cica nu are cofeina)..Deci de acum sunt
In legatura cu felul in care priveste lumea lucrul asta... Hai sa iti zic ce am patit eu...bine, nu stiu cata legatura are boala cu asta, dar...
Pe timp de vara m-am gandit eu sa ma imi gasesc ceva de lucru si intr-un final am gasit un job de secretara la o firma mica, fara carte de munca. M-am angajat de prin iulie si am lucrat pana in momentul in care, i-am zis sefului ( m-am gandit sa zic adevarul) ca am facut o criza de epilepsie (ca a trebuit sa stau in spital o zi, si aceasta s-a gasit sa fie tocmai luni si na..). Faza este ca firma nu mergea tocmai bine, a spus ca ii e frica sa nu fac o criza pe acolo si sa se afle ca nu sunt angajata cu carte de munca si ca o sa primeasca el amenda. El de fapt mi-a spus dinainte ca daca nu incepe sa ii mearga mai bine, va trebui sa incheie "colaborarea". Pe de-o parte ii inteleg motivele, pe de alta parte ma intreb, daca as fi avut contract de munca, daca m-ar fi dat afara?... Nu stiu dar sa zicem ca il cred.
In rest nu am avut probleme cu altii pentru ca am facut crize acasa, cu ai mei, sau in prezenta unor oameni care tin mult la mine (prietenul meu, ai lui)... Nu stiu insa cum ar reactiona oamenii care nu ma cunosc si care nu stiu nimic despre aceasta boala...
Oricum, cei care fac discriminari din motivul asta nu merita nimic...poate o parere da rau. Noi sa fim sanatosi :D
Pup :P
Buna! vreau sa aflu daca a avut cineva probleme la angajare din cauza epilepsiei. astept raspuns
bety70 a scris:Buna! vreau sa aflu daca a avut cineva probleme la angajare din cauza epilepsiei. astept raspuns
uite...eu am facut o criza din cauza unei malformatii congenitale ( malformatie arterio venoasa cerebrala ).
Nu sunt diagnosticat cu epilepsie, dar inca sunt sub tratament anticonvulsiv.
Nu am avut nici un fel de probleme la serviciu...dar..am trecut pe o alta linie...( mai blanda sa zic ).."stock and supply manager"...( manager aprovizionare si stocuri ...hartzogar de birou :P)
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
depinde ce scrie in fisa postului.Sunt meserii care nu sunt compatibile cu aceasta boala.
Pentru inceput ar fi mai bine sa vezi ce interdictii ai de la medicuol neurolog cu privire la acest aspect.
1.efort fizic sustinut
2.lucru la inaltime ( inaltime periculoasa se considera acea inaltime mai mare de un stat de om -incepand de la lucru pe scara)
3.sofatul ( condusul diferitelor vehicule -masina,tren,tramvai,autobuz,etc.)
4.lucru in medii toxice
5.lucru cu tensiuni periculoase ( de la 220V in sus )
6.lucru cu substante periculoase ( manipularea lor )
7.manipularea de obiecte grele ( macaragiu, motostivuitoare, altele)
8.santiere ( constructii )
.............
in general servicii ce pot pune in pericol viata ta si mai ales viata celor din jurul tau .
..............
in mod normal nu sunt restrictii legale in afara de cele impuse de medic, in cazul unei angajari..
Bineinteles, aici intervine si maleabilitatea , intelegerea , angajatorului.
Totul trebuie facut legal acoperitor pentru ambele parti.
Editat Joi 29 nov 2007 14:56