PREMIERA - Consultatii energetice

Mayaaaa!

are you there?

ellla, hai si la gastronomie, poate-mi dai o sugestie :flowers:

fulgdenea a scris:

ok :flowers:

am o viata foarte frumoasa iar de cateva luni de zile ma simt fantastic, am un echilibru si o energie pozitiva minunata.

insa am momente cand mi-e foarte frica sa nu pierd tot ce am, sunt foarte recunoscatoare, ma intreb uneori daca merit o viata asa frumoasa, in fine... de ce mi-e frica? e normal sa-mi fie?

Frica aceasta ascunde-n spatele ei un act de autosabotare si pt a-ti modifica trairile trebuie neaparat sa-ti schimbi ideile despre propria persoana.

Daca ai incredere-n tine, indoiala si frica dispar de la sine sau......de la Dumnezeu. :P

Altfel drumul tau in viata va fi altul decat cel pe care-l urmezi acum si singura vinovata vei fi TU.

Pt copilul tau ti-ai dori tot ce-i mai bun in viata, asa-i?

Pt prietenul, tatal, mama ta la fel!

Dar tu iti esti creatia, tu iti esti copilul! Esti propriul tau produs si meriti sa atingi echilibrul divin.

adica pur si simplu sa nu-mi mai pese daca am sau nu am ce-mi doresc? sa nu-mi pese daca sta sau pleaca ? :P da cum sa fac asta ? :flowers:

ellla a scris:

adica pur si simplu sa nu-mi mai pese daca am sau nu am ce-mi doresc? sa nu-mi pese daca sta sau pleaca ? ;) da cum sa fac asta ? :P

"mai exista o cale de a invata fara suferinta: iubirea ... sa ramai in starea de iubire no matter what...sa invet icu iubire, sa intrebi cu iubire, sa daruiesti cu iubire...sa cauti cu iubire... astfel suferinta nu mai e necesara " - ia uite, asa...Tu ai zis-o! :flowers:

...suflet... a scris:

"mai exista o cale de a invata fara suferinta: iubirea ... sa ramai in starea de iubire no matter what...sa invet icu iubire, sa intrebi cu iubire, sa daruiesti cu iubire...sa cauti cu iubire... astfel suferinta nu mai e necesara :P " - ia uite, asa...Tu ai zis-o! :flowers:

Practica ne omoara , sufletel. Suntem oameni totusi, nu roboti. Daca pana si Iisus a plans in gradina Ghetismani si pe cruce a strigat "eli, eli , lama sabahtani"... de noi ce sa mai zicem, suntem in curs de evolutie, ne mai sprijinim unii pe altii cum putem, cu cuvinte, cu una, cu alta.

Arcadia2007 a scris:

Practica ne omoara , sufletel. Suntem oameni totusi, nu roboti. Daca pana si Iisus a plans in gradina Ghetismani si pe cruce a strigat "eli, eli , lama sabahtani"... de noi ce sa mai zicem, suntem in curs de evolutie, ne mai sprijinim unii pe altii cum putem, cu cuvinte, cu una, cu alta.

pai tocmai asta si face "iubirea" - asa ai raspuns tuturor celor care se intreaba "pe cine sa iubesc? :flowers:

multa iubire

Ca bine ziceti voi, aici...tacere, intelepciune, dragoste, implinire si frica de a pierde totul...PRACTICA. Nu credeti a Viata este o Practica a ceea ce Dumnezeu vrea sa traiesti, ca experienta? Si eu traiesc adesea simtirea ca urmeaza, sau poate urma ceva ce ar darama echilibrul meu interior...apoi, trece. De fapt, ma linistesc, ma simt "oricum" purtata de cursul a ceea ce trebuie sa traiesc si invat...invat ca ceea ce urmeaza e ceea e am faurit - cu gandurile, cu vorbele, cu faptele...Nu zice nimeni ca e usor. A tace, a ccepta ca e ce trebuie - Arcadia, ca nu poti despica firul in patru - daca urmeaza...Eu tac. Sufar ca nu pot vorbi...poate ca nu poti intelege. E experienta fiecaruia. Practica. Ideea ar fi: putem face practica cu ce se intampla in mod firesc, sau provocat - fara suferinta? Greu. Suferinta inseamna ca am invatat ceva din ce s-a petrecut. Echilibrul interior il pastrezi, acordand recunostinta ta si sacrificandu-te pentru altii si Toata Creatia...sigur ca traind in societate e posibil sa percep altfel linistea...nu e nepasare, e intelepciune. daruiesc iubire si primesc pe masura...daruiesc iertare si primesc pe masura... :flowers:

diclona a scris:

Frica aceasta ascunde-n spatele ei un act de autosabotare si pt a-ti modifica trairile trebuie neaparat sa-ti schimbi ideile despre propria persoana.Daca ai incredere-n tine, indoiala si frica dispar de la sine sau......de la Dumnezeu. Altfel drumul tau in viata va fi altul decat cel pe care-l urmezi acum si singura vinovata vei fi TU.Pt copilul tau ti-ai dori tot ce-i mai bun in viata, asa-i?Pt prietenul, tatal, mama ta la fel!Dar tu iti esti creatia, tu iti esti copilul! Esti propriul tau produs si meriti sa atingi echilibrul divin.

mayama,

Nu poti vorbi? :P Eu cred ca poti! Si crede-ma, inteleg perfect la ce te referi cand spui "nu pot vorbi"

Incet- incet, se pare ca ajungem la numitor comun. Oricum, pana la urma toti vom ajunge la acelasi numitor comun.

Asa ca, e un inceput.

ellla,

"mai exista o cale de a invata fara suferinta: iubirea ... sa ramai in starea de iubire no matter what...sa invet icu iubire, sa intrebi cu iubire, sa daruiesti cu iubire...sa cauti cu iubire... astfel suferinta nu mai e necesara " -

...caut cuvinte ca sa-ti pot explica, de ce nu e bine sa arunci in stanga si in dreapta cu astfel de afirmatii...

in primul rand, trebuie sa incerci, macar sa incerci sa faci ceea ce ai afirmat tu mai sus...si abia dupa aceea vei vedea ca poti suferi si in iubire.

Cum a zis mayama, suferinta este necesara .

Suferinta care nu e din iubire, dar vine odata cu iubirea, te curata. Nu ai idee de cate "impuritati" te poate curata suferinta! "Impuritati" de care habar nu aveai ca sunt "impuritati"

Nu pot sa-ti spun mai mult acum, pentru ca ...ti-am mai zis, imi caut cuvintele si nu vin...poate pentru ca ceea ce ai spus tu mai sus e bine sa incerci pe propria piele...

Si sa-ti raspund la o nelamurire de a ta, de la predestinare,

Putem fi mantuiti si dupa ce murim fizic. Nu-i nimic pierdut nici atunci.Doar ca e putin mai greu...asa cred.

Viata e o practica, asta e, mai vad ce greu pricep unele lucruri si ce efect are suferinta, cum bine zice vorba "orice sut in fund , un pas inainte".

In crestinism nu se vorbeste numai despre iubire, ci si de o mare suferinta - pe care trebuie sa o rabdam. Toti mucenicii, toti martirii crestini au suferit pentru idealurile lor. Iisus Insusi a trecut prin suferinta Golgotei.

Asa e , suferinta te purifica.

Acum , cateodata nu mi-e clara linia intre compromis si sacrificiu.

Arcadia2007 a scris:

Viata e o practica, asta e, mai vad ce greu pricep unele lucruri si ce efect are suferinta, cum bine zice vorba "orice sut in fund , un pas inainte".

In crestinism nu se vorbeste numai despre iubire, ci si de o mare suferinta - pe care trebuie sa o rabdam. Toti mucenicii, toti martirii crestini au suferit pentru idealurile lor. Iisus Insusi a trecut prin suferinta Golgotei.

Asa e , suferinta te purifica.

Acum , cateodata nu mi-e clara linia intre compromis si sacrificiu.

Oh, Doamne...! Poate sacrificiu...niciodata compromis! :P