PREMIERA - Consultatii energetice

ellla a scris:

mai exista o cale de a invata fara suferinta: iubirea ... sa ramai in starea de iubire no matter what...sa invet icu iubire, sa intrebi cu iubire, sa daruiesti cu iubire...sa cauti cu iubire... astfel suferinta nu mai e necesara

Am tot stat si-am pritocit gandurile pe marginea randurilor lasate de tine.......

Minciuna intra in procesul de neiubire, asa-i?

Cum poti ajunge la iubire folosindu-te de minciuna?

Pt ca, oricat ne-am dori, intr-o singura zi tot apelam la macar o minciuna conjuncturala.......fata de sef, subaltern, copilul nostru....

mayama34 a scris:

hmm! :o k: Noroc! Lumina care este emanata - curat - de la Creatie la Creatie...cei asemeni tie...adica, cine "ma ajuta si pe mine sa inteleg?"!..."exista logica in Univers - sau stiinta a demonstrat tot ce era de demonstrat?"...R: exista! Abia incepe sa se spuna cate ceva - concret. "3.Daca exista inteligenta si energie si lumina atunci ce ma opreste sa invat lectiile de viata? Intr-adevar exista un anumit ciclu pe care mai mult sau mai putin l-am remarcat si eu, dar m-am gandit ca e normal."R: Lectiile de viata sunt "lucruri, fenomene, intamplari..." pe care nu le ducem - la timp - la capat. Ele se repeta intr-o anumita ciclicitate, chiar daca nu in acelasi domeniu...adica, ne urmareste "pedeapsa" ne dusului la capat"... Un exemplu: in viata asta, cand eram copil, repetam la nesfarsit ca eu o sa ma fac doctor...nu are importanta ce m-am facut :o k: ...cert este, ca la varsta aceea aveam informatia ca trebuie sa ajut "sufletul uman si nu numai...sistemul viu"...Mai tarziu, am fost intoarsa din drum - cu suferinta mare as zice - si am inceput - ce "promisesem" ACOLO SUS. Acum, sunt pe Cale sa devin doctor...adica, am invatat prin suferinta o lectie, pe care nu trebuia s-o parasesc, trebuia s-o duc la capat. Si, pentru asta nu exista varsta. Lectiile se invata cu suferinta, asta am INVATAT! Nu lasati sa treaca ceva nerezolvat. Se va repeta...si atunci se va repeta cu SUFERINTA - mare. Ce ne opreste sa ne invatam lectiile? Uitarea! Neiubirea, neiertarea. Sufletul nu trebuie sa fie bagat in suferinta - e mare pacat. El trebuie sa evolueze...sigur, evolutia presupune experienta umana in corp - fizic...asta nu e o explicatie... Cunoasterea spirituala are explicatii si, pentru a ajunge la ea, ai multe obstacole...multe intoarceri din drum. As zice ca cei care gasesc Ajutoarele pentru Cunoastere - din timp - sunt norocosi...sunt scutiti sa sufere - sa invete lectiile de viata prin suferinta. Succes! Cu drag, Maya

PS. Mai am ceva de zis: Mi-ar place sa ne cunoastem :)

diclona a scris:

Am tot stat si-am pritocit gandurile pe marginea randurilor lasate de tine.......

Minciuna intra in procesul de neiubire, asa-i?

Cum poti ajunge la iubire folosindu-te de minciuna?

Pt ca, oricat ne-am dori, intr-o singura zi tot apelam la macar o minciuna conjuncturala.......fata de sef, subaltern, copilul nostru....

un mare maestru statea in gradina de ciresi contempland...vine un discipol grabit :

- Maestre, am ceva foarte important sa va spun!

- Bine, dar foloseste de bine cuiva sa imi spui ce ai de spus?

- Nu dar...

- Hmmm, atunci nu-mi spune.

...discipolul voia sa-i spuna ca nevasta acestuia il inseala cu un alt discipol...au trait pana la adanci batranete unul langa altul

nu e bine sa minti, minciuna roade in suflet incet incet subminand starea de iubire

... doar unele lucruri e bine sa le pastrezi in tacere

ellla a scris:

... doar unele lucruri e bine sa le pastrezi in tacere

asta e D-na Minciuna prin omisiune

e o povara pentru cel care o duce dar nu e suferinta pentru cel care n-o afla

da...asa gandeam si eu dar ... acum stau si ma gandesc daca Dumnezeu e mincinos pentru simplul fapt ca nu ne sune cand e sfarsitul? ...nu cred, mai degraba intelept ... :flowers:

Se cere tacere initiatului , se zice.

Tacerea poate fi un raspuns, dar minciuna nu cred.

Dar trebuie sa taci nu numai din vorbe, ci si din gestica , mimica, tot ceea ce poate exprima minciuna, tot ceea ce poate disimula. Daca taci, taci, nu mai exprimi nimic. Din pacate unii tac numai cu gura, dar tot restul vorbeste , se vede imediat minciuna prin omisiune.

ellla a scris:

da...asa gandeam si eu dar ... acum stau si ma gandesc daca Dumnezeu e mincinos pentru simplul fapt ca nu ne sune cand e sfarsitul? ...nu cred, mai degraba intelept ... :flowers:

pai cred ca nu se supara nimeni...go ahead :flowers:

ok :flowers:

am o viata foarte frumoasa iar de cateva luni de zile ma simt fantastic, am un echilibru si o energie pozitiva minunata.

insa am momente cand mi-e foarte frica sa nu pierd tot ce am, sunt foarte recunoscatoare, ma intreb uneori daca merit o viata asa frumoasa, in fine... de ce mi-e frica? e normal sa-mi fie?

mi se intalpa si mie asta cand primesc ceva fain apoi mi-e frica sa nu-l pird ... nu stiu, poate ne spune maya :flowers: