Început de mayama34, Dum 24 sep 2006 · 1.318 răspunsuri · 141.081 vizualizări · închis
scorpionhunter a scris:va salut si va iubesc pe toti
ce mai faci?
AdiM a scris:Draga Mariana, la 70 de ani si intr-o conditie fizica slabita, si intr-o stare in care ti-a spus ce ti-a spus, cred ca este posibil ca tatal tau sa fie pregatit sa plece din aceasta lume, si ultimul lui gind este sa va pregateasca si pe voi fiindca va iubeste si nu vrea sa suferiti.
posibil...important e sa reuseasca copii sa-i schimbe dorinta in aceea de a mai trai ... 
AdiM a scris:Draga Mariana, la 70 de ani si intr-o conditie fizica slabita, si intr-o stare in care ti-a spus ce ti-a spus, cred ca este posibil ca tatal tau sa fie pregatit sa plece din aceasta lume, si ultimul lui gind este sa va pregateasca si pe voi fiindca va iubeste si nu vrea sa suferiti. Am citit ca oamenii care sunt in fata portii de plecare din lumea aceasta deja simt sau stiu ca trebuie sa plece, si brusc incep sa se poarte altfel, sa vorbeasca despre asta fara teama, cautind doar sa le faca si celorlalti mai usor acest moment. Nu el are nevoie de plinsul tau, asta a fost nevoia ta emotionala. Cred ca el are nevoie mai ales sa stie ca voi, cei care ramineti, veti sti sa va duceti mai departe viata fara ca plecarea lui sa va afecteze radical. In fond, orice om se naste si moare, vine si pleaca din aceasta lume. E pacat ca lumea nu ne invata cum sa traim in pace aceste momente inerente si doar ne indoctrineaza cu idei cum ca moartea este ceva tragic si de temut, iar viata e ceva limitat si fara alternative. Eu cred ca, dincolo de momentul mortii, exista si altceva, si ca nu murim cu adevarat. Dar nu pot demonstra nimanui asta, pot doar sa o cred si sa spun si altora ce cred eu, asa ca ramine ca fiecare sa sufere sau sa isi gaseasca pacea pe masura credintei sale. Roaga-te pentru el, daca asa simti nevoia, dar asculta atent ce spune fiindca sunt lucruri de maxima importanta. Daca il iubesti cu adevarat, nu transforma iubirea ta in suferinta de teama mortii. Mai bine arata-i deschis ca il iubesti pentru viata lui si pentru ceea ce inseamna el pentru tine, dar nu doar pentru ca s-ar putea sa moara si asta te sperie. Parerea mea, de om al carui tata a murit brusc si n-am avut timp sa-i spun ca as fi vrut sa fiu mai aproape de el, dupa o viata in care multi ani am fost aproape straini.
Adi, ma bucur mult ca te regasesc pe acest forum. Spun regasesc pt. ca eu te stiu de mult, citesc revista ta de astrologie si sunt abonata la mai multe grupuri unde tu esti foarte activ. In ceea ce priveste problemele cu parintii mei....nu ma sperie atat moartea lor cat faptul ca intre noi e un ghem de frustrari, neimpliniri, nemultumiri, neintelegeri pe care nu reusim sa le solutionam. Intr-un cuvant, nu reusim sa fim prieteni si n-am fost niciodata...asta ma doare de fapt. Mai avem putin timp de trait impreuna si mi-as dori sa ne intelegem.
De exemplu, tata e obsedat de faptul ca n-o sa le ajunga banii si o sa moara de foame (nu glumesc, asta-i unul din motivele pt. care nu doarme noaptea) si degeaba ii explic ca nu se poate intampla asa ceva, ca suntem noi langa ei si au pensii mari si etc...nu reusesc sa-l conving. Isi face tot felul de false probleme care il macina. Mama e un om ciudat pe care nu l-am inteles niciodata, aproape ca o banuiesc de rautate si egoism (ex. ieri sotul meu era suparat pe fiica lui din prima casatorie si se certa cu ea, iar mama radea satisfacuta si se bucura...cand vine vorba de faptul ca o sa-i ramana "averile" noastre acestui copil se inegreste si nu mai vorbeste cu noi o vreme).Asa ca dupa cum vezi nu ideea ca o sa moara ma sperie ci cum o sa treca dincolo si ce "mostenire" energetica lasa in urma lor.
Iti multumesc, Mariana
frieda_ka a scris:Adi, ma bucur mult ca te regasesc pe acest forum. Spun regasesc pt. ca eu te stiu de mult, citesc revista ta de astrologie si sunt abonata la mai multe grupuri unde tu esti foarte activ. In ceea ce priveste problemele cu parintii mei....nu ma sperie atat moartea lor cat faptul ca intre noi e un ghem de frustrari, neimpliniri, nemultumiri, neintelegeri pe care nu reusim sa le solutionam. Intr-un cuvant, nu reusim sa fim prieteni si n-am fost niciodata...asta ma doare de fapt. Mai avem putin timp de trait impreuna si mi-as dori sa ne intelegem.De exemplu, tata e obsedat de faptul ca n-o sa le ajunga banii si o sa moara de foame (nu glumesc, asta-i unul din motivele pt. care nu doarme noaptea) si degeaba ii explic ca nu se poate intampla asa ceva, ca suntem noi langa ei si au pensii mari si etc...nu reusesc sa-l conving. Isi face tot felul de false probleme care il macina. Mama e un om ciudat pe care nu l-am inteles niciodata, aproape ca o banuiesc de rautate si egoism (ex. ieri sotul meu era suparat pe fiica lui din prima casatorie si se certa cu ea, iar mama radea satisfacuta si se bucura...cand vine vorba de faptul ca o sa-i ramana "averile" noastre acestui copil se inegreste si nu mai vorbeste cu noi o vreme).Asa ca dupa cum vezi nu ideea ca o sa moara ma sperie ci cum o sa treca dincolo si ce "mostenire" energetica lasa in urma lor.
Iti multumesc, Mariana
tre sa gandesti pozitiv . mostenire energetica nu o sa va lase ca nu prea are cum. iar de trecut dincolo fiecare plateste dupa fapte. tu roagate pentru ei sa le fie iertate pacatele ,doar atat poti face
Multumesc Vali, simt intotdeauna o mare caldura si grija din post-urile tale.
Mariana
Si da, ai dreptate, fiecare da socoteala pt. faptele sale nu pt. ale altora.
Editat Joi 7 iun 2007 09:57
frieda_ka a scris:Multumesc Vali, simt intotdeauna o mare caldura si grija din post-urile tale.Mariana
Si da, ai dreptate, fiecare da socoteala pt. faptele sale nu pt. ale altora.
da pe aici sunt 47 de grade asa ca fac si eu ce pot
Zi-mi si mie de ce atunci cand vreau sa citez si apas butonul cu citeaza si pe urma reply la mine nu apare portiunea citata in chenar frumos asa ca la voi?
Mariana
Editat Joi 7 iun 2007 10:14
frieda_ka a scris:Mihaela, ai mare dreptate in tot ceea ce spui doar ca nu reusesc intotdeauna sa fiu asa, uneori ma simt coplesita si atunci va scriu iar voi ma ajutati enorm. Multumesc, Mariana
Atunci cand evenimentele petrecute in jurul nostru ne plaseaza pe o vibratie negativa, ne putem schimba imediat starea de spirit ascultand o melodie care ne place, citind ceva care ne impresioneaza in mod placut, privind inocenta unui copil pe care il iubim, etc. Acesta a fost si motivul pentru care am postat un link spre o superba melodie cu efect linistitor ( Karunesh - For the joy of it all).
Nu mi-as fi permis sa-ti scriu daca eu n-as fi trait eceiasi experienta tensionata cu familia ( parinti, surori). Nu intelegeam de ce erau nemultumiti si tot timpul impotriva mea, desi doar eu am facut mereu sacrificii sa-mi ajut familia si luau totul ca si cum as fi fost obligata sa fac ceea ce faceam sau si mai rau, nici nu recunosteau ca am facut ceva folositor. Situatia s-a schimbat cand am inteles cat de fericiti ar fi altii daca ar mai avea macar un singur membru al familiei. Mi-am acceptat membrii familiei asa cum sunt ei, fara a mai avea pretentii sa fie cum mi-as dori eu. Nu mai fac eforturi sa-i ajut. Ajut doar daca pot si cu cat pot. Surprinzator, au devenit foarte afectuosi fata de mine si recunoscatori pentru orice gest, oricat de mic, pe care il fac pentru ei.
P.S. textul citat trebuie sa fie cuprins intre parantezele patrate, fara nici-un spatiu intre text si paranteza ...]text[...
ellla a scris::) ce mai faci?posibil...important e sa reuseasca copii sa-i schimbe dorinta in aceea de a mai trai ... ;)
Citesc cu mare atentie tot ce scrieti si...imbatranesc.
Mama e un om ciudat pe care nu l-am inteles niciodata, aproape ca o banuiesc de rautate si egoism (ex. ieri sotul meu era suparat pe fiica lui din prima casatorie si se certa cu ea, iar mama radea satisfacuta si se bucura...cand vine vorba de faptul ca o sa-i ramana "averile" noastre acestui copil se inegreste si nu mai vorbeste cu noi o vreme).
[/quote
Trebuie sa-i faci sa inteleaga ca dincolo nu luam nimic cu noi. Ca in lumea asta venim in pielea goala iar de plecat nu plecam decat cu 4 scanduri dupa noi. Asa ca nu conteaza cui ramane "averea" noastra din aceasta viata. Important este sa putem ajuta cu ea pe cineva, PE ORICINE.
Asa cum a spus Vali dincolo cantaresc faptele noastre si nu averile noastre.
Numai bine
Editat Joi 7 iun 2007 20:36
ellla a scris:posibil...important e sa reuseasca copii sa-i schimbe dorinta in aceea de a mai trai ... :cry:
Mai demult m-a impresionat mult un film in care un indian (amerindian) luat prizonier intr-o situatie fara iesire de catre armata americana, a ales sa moara prin renuntare la viata. Omul nu s-a sinucis, nu a facut nimic fizic ca sa-si ia viata. Dar medicii celor care il tineau prizonier au constatat ca functiile lui vitale se sting treptat, fara cauze evidente, si toate eforturile lor medicale erau inutile. Cind un om nu mai vrea sa traiasca, poate muri doar prin puterea vointei sale, fara sa miste un deget dar controlindu-si perfect si constient corpul - asta mi-a sugerat mie acel caz. Degeaba se straduiesc altii sa-l tina in viata, daca el a ajuns la concluzia ca nu mai are pentru ce trai. Din alt punct de vedere, altii nu il pot forta sau convinge sa ramina in viata pe un om care prefera sa moara. Nu noi decidem cind trebuie sa moara cineva sau sa nu moara. Desigur, putem face tot posibilul pentru a proteja viata cuiva aflat in pericol, dar nu cred ca putem avea pretentia ca ii putem mentine in viata, impotriva vointei lor, pe cei care sunt gata sa treaca pragul catre lumea de dincolo. Avem dreptul sa incercam, si avem voie si sa credem ca este de datoria noastra sa incercam asta. Totusi, decizia finala in asemenea cazuri se ia mai presus de noi... Parerea mea.
frieda_ka a scris:De exemplu, tata e obsedat de faptul ca n-o sa le ajunga banii si o sa moara de foame (nu glumesc, asta-i unul din motivele pt. care nu doarme noaptea) si degeaba ii explic ca nu se poate intampla asa ceva, ca suntem noi langa ei si au pensii mari si etc...nu reusesc sa-l conving. Isi face tot felul de false probleme care il macina. Mama e un om ciudat pe care nu l-am inteles niciodata, aproape ca o banuiesc de rautate si egoism (ex. ieri sotul meu era suparat pe fiica lui din prima casatorie si se certa cu ea, iar mama radea satisfacuta si se bucura...cand vine vorba de faptul ca o sa-i ramana "averile" noastre acestui copil se inegreste si nu mai vorbeste cu noi o vreme).Asa ca dupa cum vezi nu ideea ca o sa moara ma sperie ci cum o sa treca dincolo si ce "mostenire" energetica lasa in urma lor.
Sa stii ca nu esti singura in situatia asta. Si eu am rude apropiate de virsta inaintata, care au fobii, idiosincrazii, fixatii, temeri sau mofturi proprii. Toti suntem amenintati de asa ceva cu trecerea timpului. In general, oamenii avansati in virsta nu prea mai accepta sa se schimbe si traiesc sau se comporta dupa obisnuintele acumulate de decenii. Schimbarile din ultimii 17 ani cu siguranta i-au afectat mult, dupa ce au trait vreo 40 de ani intr-o anumita mentalitate si cu un anumit stil de viata, care i-a dezumanizat si i-a lipsit de o anumita putere de a se adapta liber la viata, nu doar de a se conforma unor tipare impuse. Ei au nevoie de multa intelegere din partea celor care deja gindesc altfel, si poate ca unii dintre ei vor reusi sa realizeze ca pot trai si altfel decit credeau de o viata. Dar nu trebuie sa te stresezi pentru ei, si nici sa te lupti sa-i convingi de ceea ce ei nu vor sa fie convinsi. Cind tatal tau se plinge ca o sa moara de foame, in loc sa il contrazici verbal, mai bine pune-i inca o farfurie plina in fata, pina cind va intelege... Cind mama ta se innegreste la fata auzind cui va ramine averea ei, povesteste-i cit iti pasa tie de averea pe care o vei lua cu tine cind vei muri... In general, oamenii pot fi mai sensibili la exemple si pilde simbolice, decit la reprosuri si certuri directe. Nu garantez ca asta va functiona oricind, fiindca la mine inca functioneaza sporadic, dar poate toti impreuna aici perfectionam metoda... :cry:
Editat Vin 8 iun 2007 00:40
Citind, ma gandesc la un lucru. Si anume ca toate cuplurile sunt karmice (nu stiu sa existe cineva care a transcens karma). Cuplul are, in general, bile albe si bile negre, acumulate, de-a lungul timului. Important ca bilele negre sa nu fie mai multe decat cele albe, astfel ca familia rezultata din acestia 2 sa nu fie insuportabila. Ceea ce rezulta dintr-un cuplu luat pe considerente altele decat sentimentale...poate ca majoritatea dintre noi stim... Atunci cand avem posibilitatea sa luam decizii, e bine sa le luam pe cele bune. Pentru asta ne trebuie o educatie spirituala, ca sa avem discermanntul cat de cat pus la punct.