Dreptul de a fi mama

Mno pai la ora asta ce sa fac ? E frig afara, se insereaza in curand, asta mic se joaca pe aici. Vorbesc si io pe forum, teoretic, fara sfarsit.

e bine Naeema, ai potential

Davi_ a scris:

Mai bine mai astepti.

Am decis sa nu mai astept nimic. Cu cat astept mai mult, cu atat ma sperie mai mult gandul maternitatii. Cu cat imbatranesc, cu atat constatat mai mult ca e greu, ca e dificil si observ ca ma indepartez de gandul asta. O las in voia sortii d-acum. Am casa, am job, am un om care doreste copil cu mine, sanatosi suntem, ce naiba sa mai astept?

Au reusit altii cu situatie mai naspa ca a mea, eu de ce sa nu reusesc?

..din seria 'Zoe! fii barbata!''

RisingPhoenix a scris:

Pe mine ma revolta pretiozitatea (importanta) care se pune asupra unor lucruri, in detrimentul altora mult mai importante. Inca. Consider ca e mai putin important modul in care un copil vine pe lume, atata timp cat el este ingrijit foarte bine. Am spus ca nu-s de acord cu metoda, insa din cauza mentalitatii oamenilor din tara noastra. Heterosexualitatea unei persoane nu confera nicio garantie ca acea persoana poate fi un parinte bun. Nu stiu daca copiii abandonati, perescutati sau neglijati de parintii lor s-au intrebat vreodata daca mamele lor au fost simple incubatoare, insa, cu siguranta, toti s-au intrebat de ce cele care i-au adus pe lume nu le-au acordat afectiunea si grija de care aveau nevoie.

 Doar nu ar trebui sa cred ca atunci cand un cuplu intentioneaza sa faca asta, o face cu gandul la alti copii si la situatiile lor. Asta e modul celor din exterior de a rationaliza situatia. Se bate cap in cap blamarea abandonului cu acceptarea vanzarii.

Singurul argument e promisiunea confortului material si a unei bune educatii (promisiunea, ca garantia nu exista niciodata).

Pentru multi nu conteaza modul in care copiii sunt adusi pe lume, decat daca parintii nu i-au vrut (de exemplu, generatia odios numita a ''Decreteilor''); atunci brusc conteaza, pentru ca erau nedoriti. Daca sunt doriti, pot sa fie obtinuti oricum, dati, vanduti etc, ca pe niste obiecte. E usor de vazut ca aici se glorifica vointa omului si nimic altceva, chiar daca paravanul e bunastarea copilului.

Nu suntem animale, sa conteze doar bunastarea materiala (si hai sa nu divagam cu faptul ca si animalele au nevoie de afectiune).

Avem o identitate, din care fac parte radacinile noastre.

Cu riscul de a repeta ce am scris mai demult, sa ne amintim de copiii furati in Spania de Biserica Catolica de la mame singure si dati spre adoptie, deseori unor cetateni straini. De cazurile atat de numeroase in care copiii adoptati au ajuns intr-un moment al vietii in care sa vrea neaparat sa isi cunoasca familiile naturale. Exista atatea cazuri in care rudele se cauta intre ele ani de zile, indiferent de distanta, uneori chiar decenii.

Daca bunastarea de moment ar fi singurul lucru care conteaza, fiecare ar putea fi smuls din radacini, la figurat, si dus oriunde fara sa se uite inapoi sau sa se intrebe, asa cum poti lua un catel si il poti duce la celalalt capat al continentului, ca nu isi poate exprima nemultumirea.

E o iluzie faptul ca ne putem ''sterge'' ADN-ul si putem elimina nevoia de a ne cunoaste familia naturala. E in firea noastra sa facem asta. 

Nu aveam de gand sa raspund (si sper sa ma abtin de aici inainte) pentru ca totul imi suna a retorica acelui lobby, mot-a-mot.

Ampera a scris:

Am decis sa nu mai astept nimic. Cu cat astept mai mult, cu atat ma sperie mai mult gandul maternitatii. Cu cat imbatranesc, cu atat constatat mai mult ca e greu, ca e dificil si observ ca ma indepartez de gandul asta. O las in voia sortii d-acum. Am casa, am job, am un om care doreste copil cu mine, sanatosi suntem, ce naiba sa mai astept?

Au reusit altii cu situatie mai naspa ca a mea, eu de ce sa nu reusesc?

..din seria 'Zoe! fii barbata!''

Fa-o cit mai repede!

Fiero a scris:

Pe mine ma revolta pretiozitatea (importanta) care se pune asupra unor lucruri, in detrimentul altora mult mai importante. Inca. Consider ca e mai putin important modul in care un copil vine pe lume, atata timp cat el este ingrijit foarte bine. Am spus ca nu-s de acord cu metoda, insa din cauza mentalitatii oamenilor din tara noastra. Heterosexualitatea unei persoane nu confera nicio garantie ca acea persoana poate fi un parinte bun. Nu stiu daca copiii abandonati, perescutati sau neglijati de parintii lor s-au intrebat vreodata daca mamele lor au fost simple incubatoare, insa, cu siguranta, toti s-au intrebat de ce cele care i-au adus pe lume nu le-au acordat afectiunea si grija de care aveau nevoie.

Cu siguranta ai intentii bune, motiv pentru care imi cer scuze pentru agresivitate. Nu sunt multe subiectele care ma scot din pepeni; asta e insa unul dintre ele. Nu vad cum vanzarea planificata a propriului copil (nu e ''mai putin'' copilul acelei femei pentru ca l-a conceput de asa maniera; dpdv biologic e al ei, ca toti cei pe care ii are sau ii va avea dupa) e laudabila fata de vanzarea dupa nastere, oricui se nimereste, pe care o practica anumiti oameni. Din punctul meu de vedere nu e nicio diferenta.

In alta ordine de idei, in legatura cu titlul topicului si ideea de ''drept''- unii o contesta pe motiv ca exista femei care nu au aptitudini sau chiar isi implinesc execrabil atributia asta. Unii sunt de parere ca statul ar trebui sa intervina pentru a testa si controla oamenii, cu scopul de a preveni abuzul. Tot ce pot sa spun e ca nu stii niciodata cum va fi copilul, luandu-te dupa parinte. Am cunoscut atatia oameni frumosi la suflet si foarte inteligenti, care proveneau din familii disfunctionale. Viata e prea complicata pentru a stabili un asemenea sistem strict, oricat de bune ar fi intentiile.

Cunosc o persoana care indeosebi nu a avut aptitudinile necesare; o persoana pe care daca o vad, e posibil sa o scuip in ochi, desi nu m-am manifestat asa niciodata. Fiecare familie are secretele ei, presupun; de curand am aflat, fara sa intreb, ca nasa mea (da, nasa, careia cica trebuie sa ne adresam cu ''sarumana'') a provocat avortul care l-a omorat pe fratele meu. Nu era cadru medical, nu avea pregatire in sensul asta; era - ghici - educatoare. Faina educatoare; am mers intr-o tabara cu ea, cu sora mea (cred ca aveam 4 sau 5 ani); nu am alta amintire decat ocazia in care le-a amenintat pe sora-mea si pe fiica ei ca le bate cu niste crengi cu maracini (cum sa n-o iubesti pe femeia asta ) .  

Sa zicem ca femeia care facea avort ilegal facea asta sub presiune, deseori din partea propriei familii. Persoana care o ajuta insa nu era sub niciun fel de presiune, intimidare, influenta; o facea cu sange rece (cine stie de cate ori o facuse; poate avea experienta). Avea cateva luni, de au putut sa vada sexul. Maica-mea a regretat ani de zile, mai ales ca era baiat. Ma tot intreb cum ar fi fost daca nu ar fi gasit-o pe aceasta binevoitoare. Intai a botezat-o pe sora mea, apoi l-a omorat pe frate-miu, apoi hop inapoi  la biserica sa ma boteze pe mine, un an si ceva mai tarziu. Minunat, nu? Si eu cica ar trebui sa pup manusita ai scumpa care l-a dus pe frate-miu la tomberon.

Si totusi, creatura aia a avut o fiica atat de blanda, inocenta, frumoasa la suflet.  Ii spun verisoara, desi nu suntem rude de sange. Opusul maica-sii. Deci nu se pot da verdicte cand e vorba de oameni si cum vor evolua.

RisingPhoenix a scris:

Nu sunt multe subiectele care ma scot din pepeni; asta e insa unul dintre ele. Nu vad cum vanzarea planificata a propriului copil (nu e ''mai putin'' copilul acelei femei pentru ca l-a conceput de asa maniera; dpdv biologic e al ei, ca toti cei pe care ii are sau ii va avea dupa) e laudabila fata de vanzarea dupa nastere, oricui se nimereste, pe care o practica anumiti oameni. Din punctul meu de vedere nu e nicio diferenta.

Eu una nu am avut niciodata vreo opinie (pro sau contra) acestui lucru, dar intr-o zi am urmarit un documentar despre mame-surogat in India. De atunci privesc aceasta practica cu intelegere, daca nu chiar acceptare. Multe cupluri din occident care nu pot avea copii si care nu dispun de sumele exorbitante cerute aici, calatoresc in India unde platesc doar 10.000 $. Femeile respective fac ceea ce fac din necesitate. Provin din familii extrem de sarace, au o droaie de copii deja, copii pe care abia pot sa-i hraneasca. De scolarizare nici nu se mai pune problema. Inainte ca acest business sa ia amploare, isi vindeau organe pe piata neagra. Acum ele primesc cam jumate din suma de 10 mii si spuneau realizatorilor documentarului ca pentru familia lor banii aia sunt echivalentul la a castiga la loterie. Una avea o puzderie de copii pe care ulterior i-a putut inscrie la scoala, s-au mutat in conditii mai bune si aveau mancare pe masa zilnic. 

Embrionii implatati sunt 100 din materialul genetic al ambilor parinti, deci bebelusul nu este al mamei surogat. De aceea femeile spuneau ca nu e greu sa ii dea dupa nastere pentru ca sunt constiente ca nu sunt copiii lor. Spuneau ca copiii lor le asteapta acasa. 

Anyway, my point is...nu intotdeauna bebelusul are legatura genetica cu mama surogat. Si chiar si atunci cand copilul este al ei, nu stim ce circumstante disperate impinge o femeie sa ia astfel de decizie. E usor sa judecam si sa condamnam de pe pozitia moralitatii care zbiara din noi, dar realitatile acestei lumi si ale acestei vieti, ale altor oameni sunt cu totul altele. Realitati de care noi p'acii prin lumea intaia nu ne-am izbit decat prin intermediul unor stiri, articole sau documentare. 

Naeema a scris:

Embrionii implntati sunt 100 din materialul genetic al ambilor parinti, deci bebelusul nu este al mamei surogat. De aceea femeile spuneau ca nu e greu sa ii dea dupa nastere pentru ca sunt constiente ca nu sunt copii lor. Spuneau ca copii lor le asteapta acasa. 

Exact. Cu asta sunt de acord. Daca materialul genetic nu e al femeii respective, ea doar ''gazduieste'' copilul o perioada, nimic mai mult.

In cazurile la care ne referim, materialul genetic este al femeii care il poarta (pentru ca doi barbati nu pot face un copil); ea pur si simplu renunuta la el contra unei sume de bani. In mod planificat. Va sa zica, acel copil va avea o mama si o familie undeva in lume, cu care nu va interactiona decat daca face eforturi ca adult in sensul asta. Va fi constient ca e privat de bunici, de frati, de toata familia.

Naeema a scris:

Si chiar si atunci cand copilul este al ei, nu stim ce circumstante disperate impinge o femeie sa ia astfel de decizie. E usor sa judecam si sa condamnam de pe pozitia moralitatii care zbiara din noi, dar realitatile acestei lumi si ale acestei vieti, ale altor oameni sunt cu totul altele. 

Nimeni nu o condamna pe ea, ci pe cei care profita de oameni disperati.

Naeema, nimic nu e mai enervant decat sa vad cum oameni inteligenti folosesc termenii acelui lobby (judecam, condamnam, moralitate care striga etc etc).

Am inteles, e multa lume fara solutii din cauza saraciei pe lumea asta. Gandeste-te cum sta treaba din perspectiva cumparatorului, nu doar a vanzatorului.Ce cauta el de fapt? Sa faca un act de caritate? Nu. Sa gaseasca pe o persoana suficient de disperata sa faca ce majoritatea oamenilor nu ar face, plus sa cumpere la cel mai mic pret.

Daca era vorba despre organe aveai aceeasi parere? Si ele sunt ''achizitionate'' in conditii similare.