Dreptul de a fi mama

Fiero, imi permit sa intervin. Opinia ta se indreapta catre  un ideal, neglijand realitatea.

Strict personal si profesional, cred cu tarie ca un copil implica raspundere din partea ambilor parinti si are prea putin de a face cu ambitia depasirii conditiei sociale.

Nu stiu ce forte nebanuite dau copiii, insa am cunoscut multe mame care au clacat si lucrez cu multi copii nefericiti, chinuiti de familiile lor.

Ma framanta o situatie de la o vreme. In ideea ca am parte de discutii in contradictoriu. Am un prieten foarte bun care e gay. De cativa ani buni are si un iubit. Treaba sta in felul urmator: vor sa gaseasca o femeie care sa ii ajute sa devina parinti. Modalitatea e putin delicata, as zice. Vor legaturi de sange, astfel, unul dintre ei sa se culce cu fata respectiva.

Eu consider ca asemenea cerere nu este deloc rezonabila.

Nu stiu daca s-a mai dezbatut pe undeva acest subiect.

Sa se culce amandoi, ea sa faca copil/gemeni sau ce-o face cu fiecare din ei, si astfel vor fi legaturi de sange totale.

Sau sa ii doneze sange tipei in timp ce e gravida. E mai simplu.

Mai am idei din astea, dar nu cred ca interseaza pe cineva.

Lucast a scris:

de ce trebuie sa se culce cu o femeie? spune-le ca exista fertilizarea in vitro

nu au bani

deci daca fac sex nu platesc, dar li se da copilul.

ma faci sa rad. surogatiile se platesc sau nu, indiferent metoda de a lasa femeia gravida.

asa cum gasesc disponibila o femeie sa faca sex cu ei si sa nasca + sa le dea copilul, asa o sa gaseasca si una care face IFV fara bani.

daca nu au bani de IFV asta e. sunt multi care nu fac copii pt ca nu au bani.

exista adoptii

Lucast a scris:

Fiero, imi permit sa intervin. Opinia ta se indreapta catre  un ideal, neglijand realitatea.

Strict personal si profesional, cred cu tarie ca un copil implica raspundere din partea ambilor parinti si are prea putin de a face cu ambitia depasirii conditiei sociale.

Nu stiu ce forte nebanuite dau copiii, insa am cunoscut multe mame care au clacat si lucrez cu multi copii nefericiti, chinuiti de familiile lor.

Ma framanta o situatie de la o vreme. In ideea ca am parte de discutii in contradictoriu. Am un prieten foarte bun care e gay. De cativa ani buni are si un iubit. Treaba sta in felul urmator: vor sa gaseasca o femeie care sa ii ajute sa devina parinti. Modalitatea e putin delicata, as zice. Vor legaturi de sange, astfel, unul dintre ei sa se culce cu fata respectiva.

Eu consider ca asemenea cerere nu este deloc rezonabila.

Nu stiu daca s-a mai dezbatut pe undeva acest subiect.

Ma faci sa zambesc atunci cand spui ca-s idealista, pt. ca eu sunt una dintre putinele persoane care, in ciuda faptului ca sunt parinte, am taria sa recunosc ca a aduce un copil pe lume este un act egoist. Majoritatea parintilor incearca, care mai de care, sa-si impopotoneze si sa-si poleiasca dorinta de a avea urmasi, astfel incat ea sa para un gest sublim, deosebit, bla bla bla. Daca la intamplare intrebi mai multi  parinti care-s motivatiile ce i-au determinat sa aduca pe lume un copil, ai sa gasesti doar raspunsuri care tin de propria incantare, asta in cel mai fericit caz, cand nu a fost inconstienta la mijloc. Atata timp cat pt. aparitia sa pe lume o fiinta nu isi poate da consintamantul si o alta hotaraste pt. ea, ii hotaraste aparitia, actul este egosit. Prietenul tau gay nu e cu nimic mai prejos sau mai presus decat un parinte obisnuit - la fel ca majoritatea oamenilor isi doreste urmasi - nici modul in care doreste sa-i obtina nu e mai de condamnat (atata timp cat nu pricinuieste vreo vatamare cuiva), insa este unul mai putin acceptat de o anumita parte a societatii, care e capabila sa priveasca lumea si viata doar prin intermediul tiparelor cu care a fost obisnuit si care se imbata cu apa rece, considerand ca dorintele lor sunt mai deosebite decat ale celor ce nu-s identici sau asemanatori cu ei. Intr-o lume ca noastra, nici eu nu-s de acord cu modul in care vor ei sa obtina un copil, insa nu pt. ca eu consider ca ei fac ceva neleguit sau condamnabil, ci pt. ca ma gandesc la binele copilului, a carui viata e foarte posibil sa nu fie usoara, doar din prostescul motiv  ca are parinti neacceptati sau abia tolerati.

Spui ca nu are nicio legatura dorinta de a-ti depasi conditia  cu faptul ca esti parinte si sunt de acord cu tine ca in multe cazuri chiar asa si e, dar sunt si parinti care, atunci cand isi dau seama ca au o responsabilitate uriasa fata de fiintele pe care le-au adus pe lume, se schimba foarte mult si nu precupetesc niciun efort sa se autodepaseasca, pt. a putea sa le asigure (atat cat le sta in putere) o viata buna.

nu ma intelegi

ei sugereaza caritate

tocmai de asta ziceam ca ma contrazic cu ei

mai am o dilema. cand/cum stiu ca e momentul?

de gantit gandim de 2 ani, am momente cand gandesc treaba asta mai mult, am momente cand nu imi sta mintea la copii. cand am intrebat cunoscutii mi-au zis ca ei au stiut ca e momentul si gata. cum? asa...simplu. au stiut.

eu nu stiu, nu asa simplu. e munca multa in capul meu daca da sau daca nu.

as face copil sa am si eu familia mea, copilul meu, sa aibe cine sa ma mute de la soare la umbra, cine sa ma viziteze la batranete si cine sa-mi manance ficatii cand ma plictisesc.

nu as face pt ca imi e frica sa nu dau gres cu educatia, sa nu ma ingras, ca nu am bani suficienti sa asigur totul cum se cuvine, etc.

in ambele cazuri sunt condusa de egoism si nu vad alte motive, nici sa da si nici sa nu. cu cat gandesc mai mult, cu atat vreau mai putin. am avut momente cand am lasat anticonecptionalele si am zis ca daca e sa se intample, sa se intample. dar nu dormeam bine noptile, ma cam temeam de ideea asta, nu m-am indragostit de gandul asta, dar nici nu l-am ascuns.

blondul vrea copil, dar cred ca ambii am trai bine merci si fara. el tot de gandul batranetii vrea copil, sa aibe cui lasa ferma, sa aibe cine sa ne bata la usa, sa avem si noi ce au parintii lui in relatia cu noi. trece timpul si nu vreau sa decid prea tarziu, el are 40, eu am 33.

nu stiu...greu domn'le, greu!

Tu mai ai timp sa te gandesti, el nu stiu. Nu cred ca vrea sa aiba un copil la o varsta cand i-ar putea fi bunic. Chestia cu momentul potrivit e tricky. Daca astepti sa ti se alinieze toate planetele si sa fie totul perfect pentru a aduce pe lume un copil, asteapta mult si bine. In viata va exista mereu cate ceva care sa eclipseze intr-o oarecare masura acel "moment potrivit". Eu consider moment potrivit atunci cand relatia iti este sanatoasa, cand te intelegi bine cu partenerul, va iubiti si va respectati, aveti incredere unul in altul si vedeti viitorul impreuna, atunci cand aveti amandoi servici, cand sunteti sanatosi. Chestia cu banii...nu e musai sa faci cine stie ce banet, dar cat faceti acolo, sa fie salarii stabile. Stabilitatea conteaza cel mai mult in ecuatia asta cu copiii. Restul se poate gestiona.

Am o cunostinta care spune ca ea nu va avea copii pana nu are vreo 50.000 $ in banca pusi deoparte, ca ea vrea sa-si dea copilul la scoala privata si sa-i ofere tot si numai ce e mai bun. Da, nobil gand si ferice de cei care au aceste posibilitati dar tare desprins de realitate in multe cazuri. Are 40 de ani maine poimaine si nici umbra de atata banet in banca. In plus de asta un copil va fi ok in viata si daca nu e dat la scoli fandosite. I-am spus ca avand o astfel de mentalitate in situatia ei, sa-si ia gandul de la avea copil.

Deci, atat timp cat ai armonie in viata si stabilitate, financiara, emotionala, in relatie, eu zic ca e momentul potrivit. Si lasa gandurile alea cu egoismul deoparte ca daca intrebi 1000 de mame sa-ti spuna concret de ce anume au vrut sa aiba copii, nu stiu cate iti pot da motive complet lipsite de orice urma de egoism fie ea cat de mica. Cu exceptia instinctului reproductiv care nu se poate explica, orice alta explicatie si justificare in avea copii e legata de considerente care ar putea fi interpretate ca egoism. Iti bati capul degeaba.

1. Legat de educatia pe care i-o vei da: nimeni nu s-a nascut pus la punct in ceea ce priveste rolul de parinte. Invatam pe parcurs. Important e ce avem in suflet si intentiile noastre. Ne straduim sa facem ce putem si ce stim mai bine. Restul...is just life. Ce va fi va fi.

2. Despre ingrasat: te vei ingrasa, asta e clar dar vei da jos dupa aceea. Majoritatea greutatii pe care o pui pe timp de sarcina consta in fetus, lichid amniotic, placenta, retinere de apa si cantitate dubla de sange in organism. Alea se duc.

3. Legat de bani: cand ai copil vei realiza automat ca mai degraba vei cheltui pentru el decat pentru tine. Asadar se echilibreaza totul. Ce cheltuiati inainte pentru voi, iesiri, mofturi, concedii, trivialitati, se va cheltui pe copil. Daca insa vrei sa cheltui ca inainte si sa mai cheltui si pe copil, atunci da, iti vor trebui venituri mai mari.

Fiero a scris:

Intr-o lume ca noastra, nici eu nu-s de acord cu modul in care vor ei sa obtina un copil, insa nu pt. ca eu consider ca ei fac ceva neleguit sau condamnabil, ci pt. ca ma gandesc la binele copilului, a carui viata e foarte posibil sa nu fie usoara, doar din prostescul motiv  ca are parinti neacceptati sau abia tolerati.

Ar mai fi si faptul ca l-a vandut maica-sa la nastere (ca a fost conceput la comanda de fapt, ca un animalut de rasa). Poate nu s-ar impaca foarte bine cu asta.

In fine. Vechea discutie (de care prefer sa ma lipsesc).