Vriies a scris:
În contextul afirmației inițiale „sa stii ca nu sunt total giga contra orice inseamna paranormal”, următoarea afirmație „si am trecut si eu prin cateva chestii pe care nu mi le explic”, se poate interpreta că acele „câteva chestii” prin care ai trecut le consideri ca ținând oarecum de paranormal. Și de aceea te-am întrebat, că eram curios.
Nu am cerut șapte. Ai afirmat că ai trecut prin câteva. Câteva înseamnă oricum mai mult decât două. Și am zis că e bine să ne oprim la trei, pentru a nu te obosi. 
Yep, să-i povestești visul Luciei și să-mi povestești și mie visul în seara dinainte de cutremur. Chiar sunt curios.
Vriies, visul am zis ca nu il povestesc aici, si daca Lucia accepta sa il interpreteze, i-l voi trimite privat, si e mult mai vechi.
Am zis insa ca iti povestesc de seara de sf. stefan din 2016, dinainte de cutremur. Nu are insa legatura cu cutremurul intamplarea.
Ca idee, eu locuiesc la bloc, si aveam un vecin in varsta, care statea la ultimul etaj si cu care ma intalneam destul de des la intrarea in bloc, la lift, pe alee. In general, cam in 80% din cazurile cand ma intalneam cu el, era baut (cat de mult sau putin nu stiu, dar se simtea si mirosul de alcool), dar era coerent, mergea drept, si intotdeauna, absolut de fiecare data, era foarte politicos, amabil si jovial, vorbeam de fiecare data despre diverse, vreme, ce fac copiii, cum le merge scoala, banalitati de astea. Un mosulica foarte simpatic si dintre putinii pensionari din bloc cu care ma conversam cu placere, fara sa se planga de diverse dureri ale batranetii, de administrator, de whatever.
Acum, cu seara aceea de Sfantul Stefan, noi in fiecare an dupa Craciun mergem la tara si stam cate doua zile, in seara aceea ne intorceam acasa de la tara, si veneam toti patru (eu, sotul si copiii) cu bagaje spre intrarea in bloc. La usa de la intrare ne intalnim cu acest vecin, era la usa ca nu avea cartela sa deschida. Era tot baut, dar cum am zis, ca intotdeauna politicos, ne-am salutat, am conversat, noi am deschis usa cu cartela noastra si am intrat toti in bloc. Omul nu s-a comportat cu absolut nimic diferit fata de cum era deobicei. Doar ca eu, inca din prima secunda cand ne-am oprit langa el la intrare, si pe hol si cat am asteptat sa vina liftul am perceput la el ceva de si acum cand imi aduc aminte ma mai afecteaza. Omul ala parca avea ceva pe el, si in jurul lui ca o aura, ceva greu si urat, aveam senzatia ca aerul din jurul lui e vascos si se misca vizibil, cam cum se vede un miraj de la caldura, si stand aproape de el pe hol, se simtea ca si cum ai apropia polii opusi a doi magneti, cand ai senzatia aia ca parca ar fi ceva invizibil la mijloc care opune rezistenta. Efectiv imi venea sa incerc spatiul dintre noi cu mana si spatiul din jurul lui, sa vad ce e acolo. In lift au fost niste confuzii, ca a vrut sa ne lase pe noi sa urcam primii, chiar a insistat, desi noi coboram inaintea lui, el a intrat ultimul, asa ca noi am apasat la etajul 10 la el sa il lasam, si dupa aia sa coboram la noi; la 10 cand am ajuns ne-a facut loc sa iesim si ne-a tinut usa crezand ca suntem la 7 desi ii spusesem ca suntem la etajul lui, dupa care a intrat in lift sa urce la el la 10 si nu intelegea de ce nu-i mai porneste liftul. In fine, asta era de la bautura probabil. Acolo ne-am despartit, noi am coborat pe scari. Tot restul serii am avut o stare foarte apasatoare, pentru ca o senzatie ca asta nu mai avusesem niciodata, una e sa nu-ti placa ceva, sa ti se para ceva ciudat, si alta e sa simti ca poti sa pui mana la propriu pe senzatie ca si cum ar fi un obiect.
In noaptea aia, pe la 1 si cat era, ne-am trezit prima data de la cutremur, ne-am culcat la loc dupa, si peste doua ore cred, nu stiu cat era ceasul, ne-am trezit din nou ca era galagie mare pe casa scarii, tropaieli si se auzea cum se izbeste ceva de balustrada metalica a scarii. Am deschis usa si erau pompierii care urcau, am intrebat un vecin si a zis ca e incendiu la ultimul etaj. Mi-a trecut prin cap ca o fi la mosulica in casa, am mai stat treji pana s-a potolit toata forfota dupa care ne-am bagat la somn.
Abia peste doua sau trei zile am vorbit cu o vecina si am intrebat-o daca stia ce se intamplase cu incendiul, si mi-a zis fusese chiar la vecinul asta, ca pe mama lui mosulica au dus-o la spital, ca i s-a facut rau, nu stia daca atac de panica sau intoxicatie cu fum, iar el a murit carbonizat. Incendiul, care a fost doar in camera lui, probabil a pornit de la o tigara aprinsa cu care adormise.
Asta a fost. Acuma, eu nu stiu ce am perceput in seara aceea, si nu pot sa zic ca sau daca are legatura cu sfarsitul omului cateva ore mai tarziu. A fost ceva personal, subiectiv, sotul sau copiii nu au simtit nimic ciudat. Un timp dupa aceea, am incercat sa fiu atenta la ce percep si daca mai percep ceva asemanator, dar nu s-a mai intamplat.