Pippo a scris:
Ar trebui sa fac o intreaga teza pt a expune conceptul "Dumnezeu Tatal" - doar pana la puterea de patrundere la care am reusit sa ajung, bineinteles.
"Resetat" e la figurativ, o analogie, precum resetarea unui computer, e destul de usor de inteles, nimic special.
In schimb reprogramarea si metodele ei reprezinta intr-adevar lectii intregi. Reprogramarea este in primul rand o revizuire a modului de gandire, nu doar reincarcarea pur si simplu a informatiilor.
---------------------------------------------
"Sufletul" e definit in dex aproximativ (in aceeasi directie) cum il defineste crestinismul:
SÚFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic.
Mie imi pare destul de real "sufletul", conform definitiei dex-ului si a crestinismului, tie nu?
Unul dintre conceptele "definite de mii de ani" este "spiritul", care nu este totuna cu "sufletul". "Spiritul" ( = "duhul") este un alt concept.
Spune doar atat, este dumnezeu tatal o fiinta constienta de sine, si, este sufletul nemuritor?
Tu in ce tara traiesti?
Dute tu la patriarhul Romaniei si spune-i ca sufletul e psihicul, astea cu spiritul, sunt tendinte spirituale moderne inspirata din ramificatii ale crestinismului ori din budism.
Iata punctul de vedere canonic al B.O.R.:
"Dupa credinta crestina, omul consta din trup material si din ceea ce numim suflet, care nu poate fi redus la materie. Trupul omului este luat din pamant. Sufletul provine de la Dumnezeu prin creatie (Fac, 2, 7 ; I Cor., 15, 45) si nu prin emanatie.
Despre cele doua elemente constitutive ale naturii omenesti ne vorbeste Sfanta Scriptura nu numai in descrierea creatiei (Fac, 1 si 2), ci si in alte multe locuri ale sale : "Si tarana sa se intoarca in pamant, cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu care l-a dat" (Ecl., 12, 7). "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida ; temeti-va mai de graba de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena" (Matei, 10, 28).
In Sfanta Scriptura, natura spirituala a omului este numita uneori suflet, alteori spirit. Sufletele celor raposati sunt numite deopotriva si spirite sau duhuri, iar despre cei care mor se spune ca iese de la ei spiritul sau sufletul (Matei, 27, 50 ; Fapte, 15, 26). Mantuitorul spune intr-un loc ca isi pune viata (sufletul) pentru oile Sale (loan, 10, 15), iar in altul, ca isi da duhul (Luca, 23, 46). Deci spirit sau duh si suflet sunt numai nume diferite date uneia si aceleiasi realitati din om, anume principiului lui de viata.
Apolinaristii, sprijinindu-se pe filosofia lui Platon si Plotin privind fiinta omului, si incercand sa gaseasca un temei pentru erezia lor, sustineau o conceptie trihotomista despre natura omului. Dupa ei, omul s-ar compune din trup, suflet si spirit. Omul ar avea, astfel, un suflet animal si un altul rational, adica principiul imaterial din om ar fi despartit in doua substante : suflet si spirit. Aceasta conceptie este intalnita mai tarziu la unii teologi protestanti care invoca drept baza scripturistica a trihotomiei omului, indeosebi textul din I Tes., 5, 23 si Evr., 4, 12 care par a distinge in fiinta omului trei elemente componente : trup, suflet si spirit: "insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vostru, si sufletul si trupul sa se pazeasca, fara de
Constitutia dihotomica a omului reiese si din implicatiile morale ale cuvintelor suflet si duh sau spirit din textele pauline. Omul legat in mod esential de cele pamantesti nu se poate ridica la o viata spirituala superioara, ramanand om psihic sau trupesc, sau firesc. Despre oamenii "psihici" sau firesti, sfantul Iuda spune ca nu au Duhul (Iuda, 19). Omul care duce o viata pe plan superior, in duhul lui Hristos, ca unul care are harul dumnezeiesc, este un om duhovnicesc, spiritual. Ca urmare, spiritul sau duhul se numeste suflet, intrucat ramane in sfera naturalului si sufletul se numeste duh sau spirit, intrucat este ridicat in sfera supranaturala a harului dumnezeiesc.
Prin urmare, opozitia paulina si scripturistica in general dintre omul psihic sau trupesc si omul duhovnicesc sau spiritual (I Cor., 2, 14-15;15, 45; Gal., 5, 17) nu este fiintiala, ci morala; ea nu se bazeaza pe existenta unor principii deosebite in componenta spirituala a omului, ci tocmai pe trairea deosebita a aceluiasi principiu de viata, adica a sufletului.
Dupa invatatura crestina, sufletul este o substanta reala, vie, imateriala sau spirituala si nemuritoare. El strabate prin trupul material si este legat de el, dar transcende materialitatea trupului. El este "cineva" nu numai "ceva", tocmai datorita sufletului sau. Omul este cineva prin acest substrat inzestrat cu constiinta si cu capacitatea de reactii constiente si libere."
Mai multe aici:
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/lumea-vazuta/trupul-sufletul-69087.html
Nu ma intereseaza sa o dam pe religie dar m-ai obligat.
Raspunde la intrebare.