Sufletul

octav.c a scris:

Tu pe blogul personal (daca am intelses bine), spui acestea:

-Constiinta de sine se formeaza in fata oglinzii, construind in minte propria-ti imagine virtuala, formata din asocierea partilor trupului cu imagini vazute in oglinda.

-Apoi a vazut imaginea animalelor reflectata de apa.

Si abia mai tarziu, si-au propria imagine.

Omul a realizat ca s-a vazut pe sine.

Astfel a inceput aventura constiintei de sine.

-Acesta s-a desenat pe sine, iar a te desena, presupune a avea deja constiinta de sine!

Acest moment este echivalent cu cel al recunoasterii de sine a copilului de azi ce se priveste in oglinda.

-...entitatea spirituala dezvoltata in jurul constiintei de sine, rodul educatiei si instructiei societatii.

-Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un fel de altoi, sau implant spiritual, dobandit strict prin invatarea/instruirea oferita de parintii nostri inca din primele zile de viata, urmata de cea a scolii, si a intregului sistem educativ uman

Parintele Ghelasie spune asa:

" ca sa traim in substantialitatea fiintiala e nevoie sa ne umplem de noi insine ca fiinte constiente, apoi sa-L primim pe Dumnezeu in noi ca intr-un altar", si astfel celebreaza impreuna cu noi Miracolul Vietii.

" Este minunea peste fire, picatura = smerenie, sublimul smereniei este trairea in Dumnezeu. PERMITETI OCEANULUI SA INTRE IN PICATURA, PICATURA SA RAMANA TOT PICATURA CA SA TRAIASCA STAREA DE OCEAN IN TOATA SIMTIREA SA. Iata calea mistica a Omului_Fiu de Dumnezeu, ce duce la trairea impreuna in toata fiintialitatea, ca raspuns la minunea peste fire a manifestarii Infinitului in Finit, a Oceanului in Picatura", spunea o prietena de suflet cu_care sunt in rezonanta si care-si semneaza cartile cu pseudonimul RazaRa, deci n-o sa-i spun numele real), intr-o brosura " Fiinta Psihica/Tezaurul Omenirii/Sinergia Vietii". Desi are doar 24 de pagini, este chiar intelegerea profunda , esentiala, intelepciunea experientelor ei directe, "a practicii interioare continue", vorba lui Patanjali.

i0an a scris:

Tu pe blogul personal (daca am intelses bine), spui acestea:

3-Din toata expunerea ta, constiinta rezulta a fi rodul educatiei.

EDUCÁȚIE ~i f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic și conștient în vederea formării și dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale oamenilor (în special ale copiilor și tineretului).

EDUCÁȚIE s.f. Educare; influențare sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale copiilor și tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.

EDUCÁȚIE s. f. 1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.

i0an a scris:

Te intreb din nou. Cum vom numi atunci, prezenta de sine, aceea pe care o au animlele dar si copilul pana la 18 luni

Englezii o numesc awareness, adica constienta.

Constiinta de sine o denumesc Consciousness

Una este un animal trezit la constienta dupa ce se trezeste dintr-o lovitura la cap, sa spunem, si altceva este trezirea la constiinta de sine.

octav.c a scris:

Una este un animal trezit la constienta dupa ce se trezeste dintr-o lovitura la cap, sa spunem,

si altceva este trezirea la constiinta de sine.

Una este o stare reala a sistemului nervos.

Si alta e o stare virtuala care sa ne explice ce nu cunoastem.

octav.c a scris:

Una este un animal trezit la constienta dupa ce se trezeste dintr-o lovitura la cap, sa spunem, si altceva este trezirea la constiinta de sine.

Poti sa emiti un punct de vedere referitor la urmatorul aspect?

Asa cum zici tu:

Omul pana la 2 ani si 3 luni de viata nu are constiinta (deci are constienta dar nu are constiinta), dupa aceasta varsta incepe sa isi formeaze constiinta datorita educatiei.

Crezi ca mai sunt momente in viata omului in care el poate atinge starea de constienta (asa cum o facea in copilaria de sub 27 de luni) fara a se afla intr-o stare de constiinta?

i0an a scris:

Omul pana la 2 ani si 3 luni de viata nu are constiinta (deci are constienta dar nu are constiinta)

Nu are constiinta de sine, cata vreme imaginea sa reflecata de oglinda, este interpretata ca fiind a unui alt copil situat de cealalta parte a oglinzii.

Insasi faptul ca percepe acea imagine si o interpreteaza ca fiind a unui copil, demonstreaza faptul ca are constiinta: constiinta de cele din jur! Nu are inca constiinta de sine...

Si animalele au constiinta de cele din jur: vad un pericol, se bucura samd. Nu atat de clara ca a omului, dar au.

i0an a scris:

Poti sa emiti un punct de vedere referitor la urmatorul aspect?

Crezi ca mai sunt momente in viata omului in care el poate atinge starea de constienta (asa cum o facea in copilaria de sub 27 de luni) fara a se afla intr-o stare de constiinta?

Daca am inteles corect, te intrebi daca o minte umana, treaza, poate avea inhibata constiinta de observator al sinelui, percepand lumea doar prin constienta, respectiv constiinta de cele din jur?

Nu cunosc starile care, spre exemplu, ti le poate da unele medicamente sau droguri. Pana si in vis esti perfect constient de sine, niciodata ne te visezi a fi o alta persoana decat esti si in realitate.

Pe de alta parte, sunt momente de maxima incordare si atentie, fie in fata unui eveniment socant, ori a unui film, ori a unui peisaj ravisant care te poate face, pentru cateva clipe doar, sa uiti de tine si ale tale probleme si amintiri.

Dar cu siguranta ca nu asta este raspunsul asteptat, nu?

octav.c a scris:

Nu are constiinta de sine, cata vreme imaginea sa reflecata de oglinda, este interpretata ca fiind a unui alt copil situat de cealalta parte a oglinzii.

Insasi faptul ca percepe acea imagine si o interpreteaza ca fiind a unui copil, demonstreaza faptul ca are constiinta: constiinta de cele din jur! Nu are inca constiinta de sine...

Si animalele au constiinta de cele din jur: vad un pericol, se bucura samd. Nu atat de clara ca a omului, dar au.

Daca am inteles corect, te intrebi daca o minte umana, treaza, poate avea inhibata constiinta de observator al sinelui, percepand lumea doar prin constienta, respectiv constiinta de cele din jur?

Nu cunosc starile care, spre exemplu, ti le poate da unele medicamente sau droguri. Pana si in vis esti perfect constient de sine, niciodata ne te visezi a fi o alta persoana decat esti si in realitate.

Pe de alta parte, sunt momente de maxima incordare si atentie, fie in fata unui eveniment socant, ori a unui film, ori a unui peisaj ravisant care te poate face, pentru cateva clipe doar, sa uiti de tine si ale tale probleme si amintiri.

Dar cu siguranta ca nu asta este raspunsul asteptat, nu?

Rezulta ca pana acum am inteles corect punctul tau de vedere.

Acuma, tu introduci un nou concept, anume, "constiinta de cele din jur".

Asta impune o noua decodare din partea mea, pt. a observa conformitatea a ceea ce am inteles eu ca ar constitui punctul tau de vedere.

Deci:

Pana la 27 de luni, copilul are "constiinta celor din jur", dar nu are "constiinta de sine ca si corp", dupa aceea, el isi intregeste starea de constiinta, cu constiinta (educational dobandita) unui corp (pe care, cum s-ar zice, si-l insuseste ca fiind el insusi).

Acuma ma gandesc, pana la 27 de luni, copilul era constient si de acel corp, numai ca nu il asimila ca fiind al sau (sau sa zic, ca fiind el insusi?), ci era constient de corp ca apartinator "celor din jur", nu?

Nu stiu inca in ce fel sa reformulez intrebarea la care ai raspuns deja mai sus, astfel incat sa ne referim la acelasi fenomen, mai astept.

Nu caut un raspun spiritual, daca la asta faci referire, caut doar raspunsuri "fara frontiere".

i0an a scris:

Rezulta ca pana acum am inteles corect punctul tau de vedere.

Acum, tu introduci un nou concept, anume, "constiinta de cele din jur".

Asta impune o noua decodare din partea mea, pt. a observa conformitatea a ceea ce am inteles eu ca ar constitui punctul tau de vedere.

Deci:

Pana la 27 de luni, copilul are "constiinta celor din jur", dar nu are "constiinta de sine ca si corp", dupa aceea, el isi intregeste starea de constiinta, cu constiinta (educational dobandita) unui corp (pe care, cum s-ar zice, si-l insuseste ca fiind el insusi).

Acuma ma gandesc, pana la 27 de luni, copilul era constient si de acel corp, numai ca nu il asimila ca fiind al sau (sau sa zic, ca fiind el insusi?), ci era constient de corp ca apartinator "celor din jur", nu?

Nu stiu inca in ce fel sa reformulez intrebarea la care ai raspuns deja mai sus, astfel incat sa ne referim la acelasi fenomen, mai astept.

Nu caut un raspun spiritual, daca la asta faci referire, caut doar raspunsuri "fara frontiere".

Ma bucur nespus ca pana la urma am gasit, dupa cativa ani de 'munca' pe forum, pe cineva care a inteles punctul meu de vedere...

ma asteptam la mult mai multi...

Da, in mod paradoxal, mai intai se formeaza constiinta de cele din jur. Copilul isi recunoaste parintii, biberonul, jucariile samd. Intelege si chiar vorbeste cateva cuvinte. Si toate astea inainte de a sti ca entitatea de ganduri din spatele ochilor prin care priveste curios lumea locuieste intr-un corp a carui imagine o poate vedea in oglinda.

Animalele - cu mici exceptii, resp unele maimute, elefanti, delfini s.a. - raman la stadiul de a se uita in spatele oglinzii.

Si apropo de spate, nici acestea nu trec de urmatoarea 'bariera' mentala care este trecuta doar de copilul de om: atunci cand o persoana se strecoara in spatele micutului aparand in oglinda, acesta va intoarce capul, semn ca 'cercul' localizarii fiintei sale este inchis.

Gorilele ce-si pot recunoaste imaginea din oglinda, cauta noua persoana in spatele acesteia...

i0an a scris:

Acuma ma gandesc, pana la 27 de luni, copilul era constient si de acel corp, numai ca nu il asimila ca fiind al sau (sau sa zic, ca fiind el insusi?), ci era constient de corp ca apartinator "celor din jur", nu?

Nu stiu inca in ce fel sa reformulez intrebarea la care ai raspuns deja mai sus, astfel incat sa ne referim la acelasi fenomen, mai astept.

Copilul inca nu stia despre corp, deoarece inca nu-l vazuse in intregime. Stia de 'manuta', de 'piciorus', de 'nasuc' de 'burtica' si nu mai intru un detalii (intime :))

Curios, desi isi vede corpul in oglinda, mintea sa inca nu face click-ul necesar. Sau poate link-ul necesar.

Cam cu se intampla si cu noi deseori: vedem multe si intelegem putine...

i0an a scris:

Deci:

Pana la 27 de luni, copilul are "constiinta celor din jur", dar nu are "constiinta de sine ca si corp", dupa aceea, el isi intregeste starea de constiinta, cu constiinta (educational dobandita) unui corp (pe care, cum s-ar zice, si-l insuseste ca fiind el insusi).

Vreau sa-ti spun ca da, ai formulat corect.

octav.c a scris:

Ma bucur nespus ca pana la urma am gasit, dupa cativa ani de 'munca' pe forum, pe cineva care a inteles punctul meu de vedere...

ma asteptam la mult mai multi...

Da, in mod paradoxal, mai intai se formeaza constiinta de cele din jur. Copilul isi recunoaste parintii, biberonul, jucariile samd. Intelege si chiar vorbeste cateva cuvinte. Si toate astea inainte de a sti ca entitatea de ganduri din spatele ochilor prin care priveste curios lumea locuieste intr-un corp a carui imagine o poate vedea in oglinda.

Animalele - cu mici exceptii, resp unele maimute, elefanti, delfini s.a. - raman la stadiul de a se uita in spatele oglinzii.

Si apropo de spate, nici acestea nu trec de urmatoarea 'bariera' mentala care este trecuta doar de copilul de om: atunci cand o persoana se strecoara in spatele micutului aparand in oglinda, acesta va intoarce capul, semn ca 'cercul' localizarii fiintei sale este inchis.

Gorilele ce-si pot recunoaste imaginea din oglinda, cauta noua persoana in spatele acesteia...

Copilul inca nu stia despre corp, deoarece inca nu-l vazuse in intregime. Stia de 'manuta', de 'piciorus', de 'nasuc' de 'burtica' si nu mai intru un detalii (intime :))

Curios, desi isi vede corpul in oglinda, mintea sa inca nu face click-ul necesar. Sau poate link-ul necesar.

Cam cu se intampla si cu noi deseori: vedem multe si intelegem putine...

Vreau sa-ti spun ca da, ai formulat corect.

Daca uiti, te trimit aici (boldat).

Bine ca macar am pus o temelie, sper (atentie, nu spun ca adopt neaparat punctul tau de vedere ;) ).

Ups!

Ai mai introdus un concept in dialog, mintea, na, sa vedem cum o mai scoatem la capat acuma.

Cine era el, copilul care stia de manuta, de piciorus, burtica, ..., era mintea?

i0an a scris:

Daca uiti, te trimit aici (boldat).

Bine ca macar am pus o temelie, sper (atentie, nu spun ca adopt neaparat punctul tau de vedere ;) ).

Ups!

Ai mai introdus un concept in dialog, mintea, na, sa vedem cum o mai scoatem la capat acuma.

Cine era el, copilul care stia de manuta, de piciorus, burtica, ..., era mintea?

Blogul unde ma ocup de asta este inca in lucru. Se cheama Teoria Inilor... Va aparea in curand.

Mintea...

Mintea asta inglobeaza tot ce suntem, asa cum si universul, la scara infinita inglobeaza tot.

Sufletul este constiinta de sine, asta este sigur.

Constiinta de cele din jur? Spiritul? Mintea inhibata de animal, mintea fiintei umane... Sunt atatea entitati intr-o minte.

Uite, vezi un caine calcat de masina pe strada. Iti este mila, dar treci mai departe. Daca era cainele crescut de tine, te duci, il iei si-l ingropi plangand printre amintiri.

De ce?

Pentru ca in timp ce l-ai crescut, in mintea ta a aparut si s-a dezvoltat o 'entitate spirituala', asa, o ca imagine a cainelui.

Asa apare si dragostea, si ea nu este intotdeauna rodul unei reciprocitati, dovada stand idolii ce-si iubesc vedetele desi acestea nici nu-i cunosc. Totul pote porni de la o poza, ori din cateva priviri aruncate pe furis de dincolo de perdea.

In minte apar si incep sa se dezvolte entitati spirituale ce corespund cu informatiile aduse de constiinta de cele din jur.

Intr-o relatie, dragostea se petrece intre constiinta de sine si 'entitatea spirituala' din minte, corespunzatoare persoanei iubite. Altfel ai reactiona la cainele tau identic cu cel strain...

Este o legatura ce se intareste cu timpul.

Si astfel, in mintea umana avem o droaie de 'entitati spirituale', imateriale, ce exista numai in mintea noastra, este adevarat, dar reprezinta proiectia celor din afara. De la hamster la familie, de la prieteni la Dumnezeu...