Ellla din experienta:
Prima oara m-am casatorit pentru ca s-au facut presiuni..."pentru finalizare". Si indiferent ce vei crede despre mine, trebuie sa-ti spun ca eu sunt o rara avis, tin la onoare, cuvant dat si la ceea ce trebuie facut cand trebuie facut. In fine, la mine, ATUNCI a fost o situatie mai speciala...Iar ea a tinut sa-mi aminteasca de toate acestea (pentru a ma presa si mai mult daca se poate spune asa) de parca eu nu as fi stiut care este datoria (SI NIMIC ALTCEVA) mea.
Dar dupa numai 4 ani ne-am trezit doi straini care imparteam un spatiu comun...Probabil ajunsesem straini sub acelasi acoperis mai de mult, dar abia atunci am si inteles asta. Am divortat, in ciuda unui copil care ramanea afectat pe vecie de o asemenea experienta.
A doua oara, am simtit ca...trebuie sa o fac. O iubeam si consideram ca este jumatatea mea. Ne potriveam si ca oameni si ca fel de a fi. Am stat in comun - casatorie de proba - ne-am "uzat" reciproc si ni s-a parut ca putem merge amandoi pe acelasi drum. Aveam bunuri dobandite in comun, conturi bancare, copilul crescut intr-o oarecare masura si de ea...M-am gandit ca daca era sa fi avut un...accident ea nu ar fi putut beneficia de nimic, si nu era drept! Asa am ajuns sa o..."cer in casatorie" pentru ca altfel, privind prin prisma la ce am patit cu prima casatorie NU AS FI FACUT ACEST PAS IN VECII VECILOR.
ellla a scris:lasa in urma barbatii o casnicie partial reusita pentru un nou inceput cu o femeie ce ii poate oferi tot ce ii place? sau cooditatea e mai mare decat dorinta de a avea tot in 1?
PS. Eu, unul, nu mi-as lasa jumatatea pentru amanta. Amanta este DOAR o femeie NOUA. Atat! Dupa un timp ce trece luna de miere, mai mult ca sigur ca nu mi-ar placea ce as vedea...
Si asta este valabil si reciproc! 