"Baiatu' lu' mama"

Of, Whoop... e trista situatia ta. parerea mea e ca ar trebui ori sa luati o pauza, desi toti stim cam unde duce pauza asta, ori sa incercati o metoda noua. ce e cel mai important in momentul de fata e sa te gandesti bine la ce vrei tu, sa il trimiti inpoi acasa la el, astfel incat tu sa ai spatiul si timpul necesar pentru tine, sa iti pui ordine in ganduri si sa va intalniti ca si cand ati fi la inceput...va intalniti in oras, la un suc, o cafea, un film, whatever si apoi fiecare la casa lui. incercati asa cel putin vreo 2 saptamani, fara contact sexual, si daca nu merge si nu se reaprinde flacara, pune capat. te chinui si il chinui aiurea.

multa bafta!!!

whoop a scris:

...si inca ceva...de ce asteapta totul de la mine? cand ii spun ca nu stiu cum sa procedez tot ce poate spune e ca el nu stie ce sfat sa-mi dea, eu trebuie sa decid daca mai vreau sa fim impreuna sau nu, eu trebuie sa hotarasc, de mine depinde tot. El ce rol are? (as adauga o vorba auzita in alta parte.....are rol de p... , cu toate ca pana si partea aceasta a reusit sa o aduca aproape de zero ...sau poate eu am adus-o , eu cu gandurile si framantarile mele )

sotu' meu era la fel de baiatu' lu mama... cand nu reuseam sa vorbesc cu el ca ba era ocupat,, ba n-avea chef ba ......... ii scriam tot ce ma framanta... si apoi vorbeam, imi promitea ca se va schimba si bla bla si ... o lua de la capat.

am divortat eu, ca simteam ca nu pot accepta situatia si nu am reusit sa o schimb timp de 5 ani dar poate tu reusesti cine stie

poate tu reusesti cine stie

am asteptat cam mult si mi-am facut ganduri negre peste care nu pot trece mai ales daca-l vad toata ziua si repeta aceleasi tampenii.Nici nu ma gandesc sa fac marele pas in conditiile in care ne aflam cu toate ca lui ii surade ideea, ma tot intreaba ce vreau sa facem, care sunt planurile mele de viitor pe care vreau sa le realizez singura si mai ales care sunt cele pe care vreau sa le realizez alaturi de el . O fi o noua cerere in casatorie? Lamuriti-ma, poate am ramas eu cu zeci de ani in urma, asa se procedeaza acum? Am ajuns la concluzia ca ori nu-si da seama ce face (la fel ca maica-sa...adica face totul ca sa "ne fie bine"), ori are vreo putere si placere in a manevra omul si a-l toca marunt. Aseara normal ca era prea tarziu sa vorbim, azi ia-l de unde nu-i. Oare fuge de inevitabil?

nu, e doar prea incapabil sa te perceapa

sau spera ca o sa iti treaba fazele astea si pretentiile

nu stiu, tu stii mai bine, lasa ovreme linisteste-te si apoi iei decizia

whoop a scris:

am asteptat cam mult si mi-am facut ganduri negre peste care nu pot trece mai ales daca-l vad toata ziua si repeta aceleasi tampenii.

daca a inceput sa te enerveze, lasa-l in plata Domnului si cauta-ti altul. toti acceptam defectele partenerului, pentru ca are mai multe parti bune care sa incline balanta, dar daca sentimentele tale s-au dus si a inceput sa te si calce pe batatura cu prezenta...

whoop a scris:

Nici nu ma gandesc sa fac marele pas in conditiile in care ne aflam cu toate ca lui ii surade ideea, ma tot intreaba ce vreau sa facem, care sunt planurile mele de viitor pe care vreau sa le realizez singura si mai ales care sunt cele pe care vreau sa le realizez alaturi de el :roll: . O fi o noua cerere in casatorie?

pe naiba. e la fel de nehotarat in privinta viitorului ca si tine, doar ca e barbat si un barbat, in 99,99% din situatii, se complace intr-un fel de taraiala a targii pe uscat. el n-are chef sa rupa relatia, asa ca te tot intreaba pe tine ce vrei sa faci.

intreaba-l: da' tu ce vrei sa facem? tu ce planuri de viitor ai? vrei sa ma incluzi si pe mine in ele ?

...si vezi ce-ti raspunde. daca-ti da replica "depinde de tine", tranteste-i usa in nas. oricum, prin asta a recunoscut ca-i cantitate neglijabila asa ca ori cu el ori fara el pentru tine este acelasi lucru, deci...

si apropo de mame bagacioase, am si eu una si sunt femeie. asa ca stiu ce si cum. stiu ca eu i-am spus clar ca nu are ce se baga in viata mea. stiu ca de cate ori ii resping un sfat incepe sa fabuleze ca n-o mai suport si ca o urasc si... putin imi pasa ! aerele astea de victima inocenta imi sunt atat de cunoscute incat nici nu le mai dau atentie. asa ca daca eu o tin la respect pe maica-mea, traind cu sotul meu in aceeasi casa cu parintii mei, cer aceeasi determinare si coloana vertebrala de la partener. stiu ca se poate si nu accept justificari puerile.

dark_light a scris:

intreaba-l: da' tu ce vrei sa facem? tu ce planuri de viitor ai? vrei sa ma incluzi si pe mine in ele ?

...si vezi ce-ti raspunde. daca-ti da replica "depinde de tine", tranteste-i usa in nas. oricum, prin asta a recunoscut ca-i cantitate neglijabila asa ca ori cu el ori fara el pentru tine este acelasi lucru, deci...

Exact asa imi raspunde..."depinde de tine"... Ma simt chiar penibil sa-l aud cum ma intreaba "ce vrei sa facem mai incolo? ne mutam la casa noastra? eu stiu ca vreau sa fim impreuna (aici se refera la casatorie), dar tu? " . Asa se iau asemenea decizii? Poate sunt de moda veche dar pe mine ma "desumfla" asemenea intrebari. Daca ii spun ca nu mai vreau nimic serios cu el oare ce va zice?

In conceptia lui eu sunt "problema", eu nu pot trece peste toate fazele cu parintii lui, eu nu vad lucrurile simplu . Adica cum simplu?

Ii spun ca ar fi bine sa luam o pauza si .... ori are ceva probleme cu auzul sau memoria ori face pe prostul. Azi vorbim, recunoaste ca nu ne merge bine, imi spune "tu sti...daca asta vrei...eu nu stiu ce sa zic...daca tu crezi ca asta ajuta...tu sti daca asta te ajuta sa uiti trecutul" (am citat), iar maine parca a uitat tot, se comporta normal, cel mult ma intreaba daca m-am mai calmat :P , si binenteles ca atat a fost tot. Pana nu redeschid eu subiectul iar nu se schimba nimic, totul revine la "normal".

Mi-e greu sa ma despart de el, totusi ne leaga aproape 8 ani, dar asa nu se mai poate, si as vrea sa accepte si el situatia. Chiar nu pot sa fiu chiar directa sa-i spun ca nu mai vreau nimik, s-a terminat totul, nu stiu de ce, poate e acea urma de respect pe care o mai am pt el.

whoop a scris:

Exact asa imi raspunde..."depinde de tine"... Ma simt chiar penibil sa-l aud cum ma intreaba "ce vrei sa facem mai incolo? ne mutam la casa noastra? eu stiu ca vreau sa fim impreuna (aici se refera la casatorie), dar tu? " . Asa se iau asemenea decizii? Poate sunt de moda veche dar pe mine ma "desumfla" asemenea intrebari. Daca ii spun ca nu mai vreau nimic serios cu el oare ce va zice?

va zice o chestie care pe mine ma omoara - "daca tu asa crezi..." la care mie imi venea sa urlu "da' TU, TU ce crezi? TU ce vrei?"

imi povestea istorii lacrimogene cum ca el e dificil si ca i-a prezis cineva odata ca arhitectii isi fac greu familie pentru ca nu-i inteleg nevestele. am incercat sa-l fac sa realizeze ca si inversul este necesar, adica ei sa le inteleaga pe ele.

imi dadea de inteles ca o sa ne casatorim dar nu acum, poate peste 3-4 ani...

pe urma mi-a adus la cunostinta faptul ca mama si bunica nu ma mai plac si ca, daca vreau sa continuam relatia, o vom face "underground".

la faza asta mi-a sarit mustarul pe toti peretii si am rupt pisica. i-am spus ca eu nu mai continui in felul asta si sa decida ce vrea sa facem. el a inteles ca ramanem prieteni, drept urmare ne vedeam sporadic pentru...nu stiu ce. eu tot incercam sa obtin un raspuns care nu era disponibil. in final am inteles ca efortul era numai de partea mea, ca mai era si degeaba si... am pus punct. moment in care el mi-a spus patetic si lacrimogen ca daca mai aveam rabdare inca o zi (!) avea de gand sa mergem sa vedem un apartament sa ne mutam impreuna. ei, la faza asta m-a bufnit rasul ! am realizat ca e un copil mare, am compatimit-o in gand pe cea care se va lega cu asa ceva la cap, am salutat si am plecat.

dark_light a scris:

imi dadea de inteles ca o sa ne casatorim dar nu acum, poate peste 3-4 ani...

pe urma mi-a adus la cunostinta faptul ca mama si bunica nu ma mai plac si ca, daca vreau sa continuam relatia, o vom face "underground".

la faza asta mi-a sarit mustarul pe toti peretii si am rupt pisica. i-am spus ca eu nu mai continui in felul asta si sa decida ce vrea sa facem. el a inteles ca ramanem prieteni, drept urmare ne vedeam sporadic pentru...nu stiu ce. eu tot incercam sa obtin un raspuns care nu era disponibil. in final am inteles ca efortul era numai de partea mea, ca mai era si degeaba si... am pus punct. moment in care el mi-a spus patetic si lacrimogen ca daca mai aveam rabdare inca o zi (!) avea de gand sa mergem sa vedem un apartament sa ne mutam impreuna. ei, la faza asta m-a bufnit rasul ! am realizat ca e un copil mare, am compatimit-o in gand pe cea care se va lega cu asa ceva la cap, am salutat si am plecat.

Ascunderea relatie....o tampenie, nici nu imi pot imagina cum a putut sa spuna asa ceva, sa va ascundeti ca 2 amanti :P , pt ce?

Si ce cunoscuta imi suna fraza cu casatoria peste peste cativa ani. Ma intreb de ce unele persoane amana acest lucru pentru atata timp. Inclusiv eu am amanat momentul asta cu prietenul meu iar acum am ajuns sa nu mai vreau sa-l fac. Partea mai interesanta e atunci cand in viata mea a aparut alta persoana pt care as fi facut acest pas chiar si dupa 3 luni de la prima intalnire. ;) (o poveste cu final mai mult sau mai putin trist ). Oare de ce? :P