De ce apar probleme ?

mirelutza a scris:

isi baga soacra nasu'

Soacrele nu sunt niciodata multumite. Mereu gasesc defecte reale sau aparente. E bine sa fii in gratiile lor daca vrei sa ai o relatie linistita. Nu le subestimati.

Dar acest sport de performanta, datul cu parerea, este practicat nu numai de soacre ci si de prietenii tai sau ai ei(lui) care nu ezita sa faca comentarii si sa incerce sa te, sau sa o(-il) influenteze cu bunele lor intentii. Cu soacrele o mai scoti la capat daca stii sa le "mituiesti" dar unde isi baga prietenii coada...

De aceea nu le cer parerea despre persoanele de linga mine, nu le permit sa o dea (chiar daca ii maninca limba) si daca au reusit sa deschida gura si mie nu-mi place ce a iesit pe ea, ii fac sa-si inghita limbile.

ramona_m a scris:

m-am izbit de posesivitate, gelozie absurda, incercari ale partenerului de a ma schimba....

Naspa... de schimbat cu adevarat e foarte greu sa schimbi un om... poate cu ceva colaborare din partea lui/ei reusesti sa ameliorezi anumite situatii... dar de schimbat cu adevarat... mai greu...

Eu cred intr-o compatibilitate apriori ce trebuie sa existe intre cei 2.

Cavaleru a scris:

Naspa... de schimbat cu adevarat e foarte greu sa schimbi un om... poate cu ceva colaborare din partea lui/ei reusesti sa ameliorezi anumite situatii... dar de schimbat cu adevarat... mai greu...

Eu cred intr-o compatibilitate apriori ce trebuie sa existe intre cei 2.

tocmai, ajunsesem sa cred ca ma schimbasem.... a plecat o perioada din tara si in acel timp am realizat ca nu imi placea deloc cum eram fata de el, fata de cei din jurul meu si in primul rand fata de mine .... nu ma simtem eu.... ma simteam tot timpul constransa.... probabil posesivitatea lui l-a determinat sa incerce sa ma schimbe.... proasta miscare.....

Pot fi multe motive...unii s cearta dintr-o cauza..unii dintr-alta..Imi pare rau ca exista ,dar nu avem cum sa le evitam..pana nu gasim persoana potrivita..(pe care odata si odata sper ca o vom gasi)..o s-o tinem si in certuri si in bucurii(si dupa,dar nu vor mai avea urmari chiar de despartire)

ramona_m a scris:

probabil posesivitatea lui l-a determinat sa incerce sa ma schimbe.... proasta miscare.....

schimbarea care vine din exterior ramane o schimbare de suprafata... o schimbare de fatada... exact cum ti-ai dat seama ca s-a intamplat la tine...

Cand agentul ce a provocat schimbarea nu mai e... se revine foarte repede la vechea stare....

Pentru a fi o schimbare veritabila... trebuie ca aceasta schimbare sa vina din interior...

De exemplu... daca o tipa este ceva mai plinuta... si ii spune cineva sa slabeasca, sa tina dieta, sa faca exercitii... dar ea se simte ok in propia piele.... probabilitatea de schimbare e mica rau... ok... poate tine dieta, poate face ceva exercitii... dar nu va accepta lucrurile astea decat superficial... si atunci cand dispare din scena persoana care le cerea... sunt sanse maxime sa fie abandonate si greutatea sa revina la ce era... poate chiar cu ceva bonus...

Daca in schimb, tipa respectiva (sau in fine... poate fi vorba si de un baiat) face un exercitiu de sinceritate... si in urma exercitiului asta isi da seama ca persoana cu care ar vrea sa ramana ar trebui sa fie intr-un anumit fel... si ca o astfel de persoana merita o partenera (un partener) pe masura... iar hotararea de a deveni o persoana supla si atletica vine din interior... din dorinta de a fi un om mai bun pentru partener... atunci... sansele de a slabi... sunt maxime... tinta este mai clara... sunt incercate mai multe lucruri pana este descoperita dieta cea mai buna, cele mai eficiente exercitii...

Cavaleru a scris:

schimbarea care vine din exterior ramane o schimbare de suprafata... o schimbare de fatada... exact cum ti-ai dat seama ca s-a intamplat la tine...

Cand agentul ce a provocat schimbarea nu mai e... se revine foarte repede la vechea stare....

Pentru a fi o schimbare veritabila... trebuie ca aceasta schimbare sa vina din interior...

8)

da, se intampla.... am observat in destule cupluri aceasta incercare de a schimba persoana de langa.... cu timpul oricine isi revine, daca presiunea nu mai este exercitata asupra lor.... daca schimbarea vine de la mine si imi doresc cu adevarat, da, poate chiar e pentru totdeauna... astea am reusit sa le inteleg

dar ce e cu orgoliul asta? cu incapatanarea? cum stiu ca eu sunt cea care trebuie sa cedeze?

la mine totul merge super si frumos si alea alea pana...devine serioasa ... aici incepe retragerea lui si cicaleala mea si ... sfarsitul

ramona_m a scris:

cu incapatanarea? cum stiu ca eu sunt cea care trebuie sa cedeze?

Daca se face suprapunere intre orgoliu si identitate atunci orice atingere la orgoliu suna ca un atac la persoana, ce atinge insasi identitatea individului.

Este bien sa stim cine suntem. SI mai bine este s afim constienti de puterea noastra. Cand suntem cu adevarat constienti de ea nu ne mai simtitm asa usor atacati. Pentru ca sursa puterii nus ta in lipsa atacurilro ci in stima de sine constienta valorii proprii. Daca ea se sprijina pe ceva exterior (cum ar fi aprecierea partenerului, fidelitatea lui etc( atucni putem fi usor destabilizati de orice emotie simtita sau geste exterior receptat ca atac.

Un orgoliu mare indica o stima de sine mica. Teama c anu suntem suficient de improtanti pt. celalat. Indeajuns de respectati de celalat.

ellla a scris:

la mine totul merge super si frumos si alea alea pana...devine serioasa ... aici incepe retragerea lui si cicaleala mea si ... sfarsitul

serioasa din partea ambilor? sau doar din partea ta... ca daca ar contribui si el la seriozitatea asta, nu s-ar speria de cicaleala ta...

totusi, de ce trebuie cicalit? asteapta... totul va veni de la sine

multumesc de raspuns,qusay! ma ajuta mult!

Din ce in ce mai mult ma gandesc ca era mai bine pe vremuri cand barbatul si sotia lui aveau camere separate !!!

Se intalneau in pat doar cand voiau.

Vreau camera mea separata !!!!!