Cred ca exagerezi,daca ai citi adinc in sufletul tau ai descoperii poate lucruri interesante,incearca...
Vorbind de Dumnezeu!!!!
Început de wishmaster, Mie 24 nov 2004 · 295 răspunsuri · 46.160 vizualizări
... si poate atunci va veni o zi in care vei spune: "Si totusi exista ...!" ...
Imi intuiesti gindurile,Marius?
privesc in adancul sufletului meu dar ma vad doar pe mine.........pentru mine el este nul......nul...inexistent!
... ce mult pesimism ...
[..caci in situatia de fata in care imi dau seama ca lumea din jurul meu este reala si ca voi toti sunteti reali..conchid ca dumnezeu e nimic.....eu sunt dumnezeul meu,judecatorul meu,stapanul meu si.....asta nu ma face neaparat fericit..din contra...
bun sunt de acord cu tine si ... mi-a placut cum te-ai oprtit . Esti propriul tau stapan sa judecator esti liber independend dar la un m oment dat te opresti undeva si pui puncte ...
Si eu ma opresc destul de des sa pun puncte acolade samd dar ma intreb si va intreb pe toti de cate ori ne oprim si incepem a ne pune intrebari despre noi insine ?
oare ne e frica de raspuns sau ... ne e frica sa gasim in noi ceva de care mintea nostra e straina dar in schimb sufletul Il poate recunoaste si il iubeste ...
nu stiu intreb si eu...
Salutari tuturor !
Nu am citit ce sa-a scris inainte. dar conceptiile superficiale de genul "Dumnezeu nu exista" sunt pentru cei care nu sunt capabili sa duca o responsabilitate prea mare pentru capsorul lor. Cereti argumente pentru faptul ca El exista? ce argumente sunt ca nu exista? cat despre asa zisii atei, ateismul propriu zis nu exista, iar acela care sustine ca nu crede in nimic crede in el insusi, adica isi duce la extrem egoismul. Atinge punctul de pornire al tuturor relelor. cum poti sa crezi in om? omul nu e nimic...cred ca aceia carora le place sa sustina ca Dumnezeu nu exista si sa se contrazica pe tema asta sufera de teribilism
conceptiile superficiale de genul "Dumnezeu nu exista" sunt pentru cei care nu sunt capabili sa duca o responsabilitate prea mare pentru capsorul lor.
Judeci ceea ce nu intelegi.
Din contra, a nu crede este mult mai dificil decat a crede. Cand unei persoane care crede i se intampla ceva foarte rau, are ceva pecare sa se sprijine, credinta. Noi, cei care nu credem nu avem nimic.
Nu este o alegere sa nu crezi si in nici un caz nu este teribilism. Este o imposibilitate, pur si simplu nu putem sa credem.
Uita-te la ce sa-a intamplat in Asia, cum poti sa crezi ca un Dumnezeu bun ar face asa ceva sau ar accepta asa ceva?
la fel de superficial este si sa consideri ca existenta lui Dumnezeu trebuie sa fie indubitabil legata de lipsa dezastrelor, a tragediilor, calamitatilor...vrei o lume perfecta? noi singuri am ales sa traim intr-o astfel de lume... cum poti sa spui ca optiunea de "a nu crede" nu reprezinta a alegere de care tu insuti esti responsabl? am zambit cand ai scris ca este mai greu sa nu crezi...aceasta e cea mai usoara cale cu putinta. a nu crede in Dumnezeu deci, implicit, a declara tu insuti ca esti ateu, am mai spus, reprezinta cea mai mare dovada de egoism. Nu crezi ca e mai usor sa sa iti situezi propria persoana in prim plan, sa doresti sa iti fie tie bine? sa nu te abtii, sa iti urmezi instinctele si impulsurile..
ia vezi ce spune blaise pascal despre dumnezeu!de ce cred oamenii in el?pentru ca au doar avantaje!cat despre faza cu egoismul dus la maxim cred ca e tocmai invers!in momentul in care te consideri singurul dirijor al propriei vieti(exceptand intamplarea)nu cred ca mai e cazul sa fii egoist!trebuie doar sa constientizezi asta!iar egoist nu esti in nici-ntrun caz cand iti dai seama ca totul depinde de tine caci asta nu implica nepasarea fata de absolut tot si toate!doar indiferenta fata de conceptul de deus!nu fata de oameni....din contra......crezi mai mult in oameni devii egal cu ei!si nu mai exista poarta raiului unde sa fii judecat deci esti la fel ca ei!asa ca nu ii poti ura,nici ignora!