Atacuri de panica

kriemhild a scris:

Si teoretica si practica.

Teoretica: Medicamentele nu vindeca boala ci doar atenueaza niste simptome. Demonstrat stiintific.

Practic: Clientii mei. Nu-i primesc la terapie pana nu renunta la medicamente. Mi se pare imoral sa le iau bani stiind ca ei iau medicamente si deci ca nu se vor vindeca in veci.

Da, cunosc multi care s-au vindecat fara medicamente. Si culmea, nu cunosc pe nimeni care sa se fi vindecat cu medicamente.

Mulţumesc de răspuns.

Am simţit şi eu pe pielea mea. De fapt pe parcursul celor 5 ani de suferinţă,

corolar_ba a scris:

Salutare,

In urma cu 1 luna am fost diagnosticat de atac de panica; de atunci urmez un tratament medical (spitomin si frontin) si psihologic; de asemenea, de unul singur iau si calciu+D3 si magneziu dimineata si seara. Nu am mai avut atacuri de panica de atunci.

Se pare ca principala cauza este frica de boli (sunt si altele, dar asta e cea predominanta); problema mea este ca incepe sa-mi fie frica in momentul in care ma dor mushii gambei de la picioare; asta imi creaza apoi tremuri si crampe la tot corpul -> atac de panica.

Mai este cineva care are atacuri de panica in mod similar (incep prin durerea de muschi de la picioare)?

Aveti recomandari?

Merci,

Numai bine.

Nu e spasmofilie?

zina apelor a scris:

Nu e spasmofilie?

Nu

lucia c a scris:

Scuze că mă bag, sufăr şi re de vreo 5 ani, şi poate aflu cum se poate rezolva cu ea(cu frica de moarte )

Ce anume vrei sa rezolvi?

Tot intru de ceva vreme pe aceste pagini , si realmente sunt uimita cu cata dezinvoltura se recomanda "vointa" Ca-Mg" "curaj" dorinta de a trece peste". Si ca sa-mi justific uimirea am de facut o ...confesiune: am fost diagnosticata cu tulburare anxioaso-depresiva in urma cu 2 ani.Am un trecut bogat in incercari de a scapa de acest blestem, o multime de medici psihiatri, 2 terapii, medicatie. In febroaie anl trecut am inceput un tratament medicamentos (xanax si seroxat) combinat cu psihoterapie. Trebuie sa spun ca la inceput , in primele 3 saptamani nu m-am simtit prea bine dar in timp lucrurile au inceput sa mearga foerte bine, dormeam linistita , puteam sa stau singura in casa fara sa ma apuce depresia , sa invat in sesiune fara anxietatea caracteristica oricarui student care vrea note mari.Ce pot spune, am dus viata pe care o doream pt mine si la care visam, in august am renuntat la xanax, asa cum mi s-a recomandat si am reusit fara nici o problema ,la mine nu s-a creat dependenta.

Si totusi 'inevitabilul ' s-a produs:in decembrie, dupa o perioada in care il luam o data la 2 zile , a trebuit sa renunt si la seroxxat, sursa mea de fericire. In a cincea 5 simtomele au reaparut, nu va pot spune ce ganduri mi-au trecut prin cap , cata durere am simtit in suflet cata suferinta le-am cauzat din nou parintilor mei care au crezut ca m-am facut bine. Organismul meu nu poate trece peste dependenta de seroxat. Incerc acum o noua formula de al scoate din uz dar nu sunt foarte optimista ma gandesc non stop la boala asta blestemata si sunt intr-un cerc vicios din care nu stiu cand , si daca voi iesi.

Terapiat pe care o urmez se numeste eriksoniana, si incearca sa ma puna in contact cu mine , sa ma cunosc ,sa realizez care imi sunt temerile si dorintele si nemultumirile, dar nu credca functioneaza, ceea ce declanseaza nefericirea si mai tarziu depresia si teama ca nu detii controlul asupra propriului destin, sunt nemultumirile , insatisfactiile , pesimismul, adica dupa parerea mea felul in care vezi lucrurile .Unii stiu sa priveasca jumatatea plina a paharului , sau pur si simplu stiu sa se bucure de lucrurile marunte , iata de ce cred ca o terapie care iti impune noi tipare logice nu este tocmai o idee rea.

Foarte multi avem nevoie de a vedea soarele pe cer atunci cand el nu exista!

Astept criticile , parerile voastre ....... si pote ceva care sa-mi fie de ajutor in aceasta lupta !

Multumesc!

Kemi, imi pare rau ca treci prin asemenea experiente. Te inteleg perfect pentru ca m-am confruntat cu aceeasi nenorocita de anxietate, insa nu am luat medicamente. Daca ai citit si celelalte mesaje de pe topicurile cu referire la anx, ai putut sa vezi ca si Kriemhield care e chiar psiholog e de parere ca medicamentele nu ajuta deloc. Eu iti spun ca persoana tratata de asa ceva ca medicamentele sunt complet inutile. Nu e vina ta ca le-ai luat, asta a fost sfatul specialistului, insa e pacat ca acum te confrunti cu probleme urate din cauza asta. Ideea este ca la anxietate, pana nu iti lamuresti tu ca individ lucrurile care te-au adus in punctul asta, nu scapi de ea. De aceea pastilele doar te amortesc in loc sa te lase sa functionezi (asa prost cum e la inceput) inspre identificarea si rezolvarea cauzelor. Faptul ca acum ti-au revenit simptomele, desi e un lucru dezamagitor, nu ar trebui sa te dispere. Trebuie sa fii constienta de faptul ca toate astea iti vin din cauza ca nu ti-ai rezolvat problemele interioare. Asta intr-adevar se poate realiza cu terapie. In privinta asta, parerile sunt impartite si nu sunt in masura sa spun care e mai eficienta. Eu stiu ca am inceput cu terapie cognitiv comportamentala, insa a fost imbinata si cu alte tipuri de terapii, de provenienta orientala, nerecunoscute de psihologie ca fiind remedii pentru anxietate. Probabil ca fiecare reactioneaza in felul lui la anumite tipuri de terapii. Ceea ce iti trebuie este o terapie care sa te aduca cu adevarat in contact cu sinele tau. Asta o poate sti un terapeut de profesie. La mine au functionat unele, la altii poate sunt alte remedii. In ce priveste vointa, este cat se poate de adevarat. Nici o terapie nu poate face ceva in locul tau. Multi merg la terapie si spera ca asta le va rezolva probleme. Dar ar vrea daca se poate sa se intample totul repede si fara mare efort din partea lor. Iar asta nu e posibil. Ca sa scap de toate chinurile anxietatii am muncit enorm de mult, incepand cu mersul pana la terapie desi aveam agorafobie si 1 ora petrecuta in autobuze era un cosmar pana la munca cu mine seara de seara, ora de ora. Poate terapeutul tau nu a gasit calea cea mai buna pentru tine. Sincer, nu am auzit de terapia eriksoniana in tratarea anxietatii, dar poate ma insel. Sanatate!

kemi a scris:

Ce pot spune, am dus viata pe care o doream pt mine si la care visam, in august am renuntat la xanax, asa cum mi s-a recomandat si am reusit fara nici o problema ,la mine nu s-a creat dependenta.

Si totusi 'inevitabilul ' s-a produs:in decembrie, dupa o perioada in care il luam o data la 2 zile , a trebuit sa renunt si la seroxxat, sursa mea de fericire. In a cincea 5 simtomele au reaparut, nu va pot spune ce ganduri mi-au trecut prin cap , cata durere am simtit in suflet cata suferinta le-am cauzat din nou parintilor mei care au crezut ca m-am facut bine. Organismul meu nu poate trece peste dependenta de seroxat. Incerc acum o noua formula de al scoate din uz dar nu sunt foarte optimista ma gandesc non stop la boala asta blestemata si sunt intr-un cerc vicios din care nu stiu cand , si daca voi iesi.

Buna Kemi,

In opinia mea, de nespecialist, cred ca te-ai grabit cu privire la Seroxat. Este bine ca Xanax-ul nu ti-a creat dependenta psihica sau organica, mai ales ca benzodiazepinele(alprazolamul in cazul de fata) o pot da dupa un tratament prelungit si in doze mari. Dupa cum spun specialistii, orice medicament, chiar si banalul piramidon, dau dependenta daca se abuzeaza. Seroxat-ul, de regula, nu creaza dependenta asa severa ca benzodiazepinele. Cred ca o reducere progresiva, timp de o luna, este suficienta pentru evitarea posibilului sevraj cauzat de Seroxat. Din cate am auzit, pentru refacerea neurotransmitatorilor(serotoninei) la un nivel normal este nevoie de cel putin un an de tratament cu Seroxat si apoi, tratamentul de intretinere pentru consolidarea terenului castigat si prevenirea recaderilor. Ori tu, te-ai grabit !. De tulburarea anxios-depresiva se scapa, de regula, ceva mai greu si nu se poate 'planifica' pe termene scurte vindecarea. Sunt si exceptii, evident, insa, dupa cum se stie, exista bolnavi, nu boli !. Consulta din nou psihiatrul care ti-a prescris medicatia si continua psihoterapia. Multa sanatate !

Se pare ca nimeni, dar chiar nimeni nu constientizeaza faptul ca pastilele alea nu ajuta la absolut nimic. Dimpotriva, mai rau fac. Explicatiile astea cu serotonina ma dau pe spate. Toti psihiatrii le ofera pacientilor si baga aceasta mare vrajeala cu substantele neurotransmitatoare, dar as vrea sa vad un singur pacient tratat pe bune cu seroxat si xanax. Pana acum n-am vazut pe nimeni. Daca ar fi asa, ce te faci si cu lasatul de fumat? Ca in momentul in care te lasi scade dopamina sub nivelul de echilibru. Deci ar trebui sa iei niste pastile care sa ridice nivelul de dopamina. Insa, dupa aia tot te apuci linistit de fumat daca vrei sa fumezi. Stiu ca e mai comod cu pastile (desi efectele lor mi se par asa inspaimantatoare incat nu le-as lua de frica), stiu ca in disperarea de a iesi macar pana la coltul blocului ele par o solutie cel putin de moment, dar sunt convinsa ca nu pot vindeca niciodata anxietatea. Si chiar daca o perioada te poti simti mai bine cu ele, dupa terminarea tratamentului oricand cred ca pot aparea recaderi, pentru ca individul de fapt nu si-a construit un sistem psihologic care sa ii permita o rezistenta la stress mai crescuta. Cum Dumnezeu sa poata o pastila sa iti alunge gandurile pe care le ai? Doar te amorteste o vreme cat sa nu mai constientizezi nimic, dar atat. Imi pare rau daca e un mesaj care dezamageste pe cei care spera la vindecare cu pastile, dar mi se pare o bataie de joc din partea medicilor care induc in mintea pacientilor ideea ca anxietatea este tratabila cu setoxat, xanax si alte minuni de genul asta.

Broscuta_Fermecata a scris:

mi se pare o bataie de joc din partea medicilor care induc in mintea pacientilor ideea ca anxietatea este tratabila cu setoxat, xanax si alte minuni de genul asta.

asta se intampla din cauza ca nu avem minimul de educatie si nu stim ca medicul nu are nici in clin nici in maneca cu anxietatea. Psihoterapeutul se ocupa de anxiosi.

Si se mai intampla asta si din cauza ca nu exista inca o lege care sa sanctioneze zelul unor medici tembeli care dau droguri unor oameni perfect sanatosi. Ia sa faca un medic puscarie pentru mal praxis sa vedem daca le mai da mana sa prescrie xanax cu atata usurinta.

Broscuta_Fermecata a scris:

Se pare ca nimeni, dar chiar nimeni nu constientizeaza faptul ca pastilele alea nu ajuta la absolut nimic. Dimpotriva, mai rau fac. Explicatiile astea cu serotonina ma dau pe spate. Toti psihiatrii le ofera pacientilor si baga aceasta mare vrajeala cu substantele neurotransmitatoare, dar as vrea sa vad un singur pacient tratat pe bune cu seroxat si xanax. Pana acum n-am vazut pe nimeni. Daca ar fi asa, ce te faci si cu lasatul de fumat? Ca in momentul in care te lasi scade dopamina sub nivelul de echilibru. Deci ar trebui sa iei niste pastile care sa ridice nivelul de dopamina. Insa, dupa aia tot te apuci linistit de fumat daca vrei sa fumezi. Stiu ca e mai comod cu pastile (desi efectele lor mi se par asa inspaimantatoare incat nu le-as lua de frica), stiu ca in disperarea de a iesi macar pana la coltul blocului ele par o solutie cel putin de moment, dar sunt convinsa ca nu pot vindeca niciodata anxietatea. Si chiar daca o perioada te poti simti mai bine cu ele, dupa terminarea tratamentului oricand cred ca pot aparea recaderi, pentru ca individul de fapt nu si-a construit un sistem psihologic care sa ii permita o rezistenta la stress mai crescuta. Cum Dumnezeu sa poata o pastila sa iti alunge gandurile pe care le ai? Doar te amorteste o vreme cat sa nu mai constientizezi nimic, dar atat. Imi pare rau daca e un mesaj care dezamageste pe cei care spera la vindecare cu pastile, dar mi se pare o bataie de joc din partea medicilor care induc in mintea pacientilor ideea ca anxietatea este tratabila cu setoxat, xanax si alte minuni de genul asta.

Subscriu la observatiile formulate ! Intr-adevar, medicatia prescrisa de psihiatrii pentru tulburarile mixte anxios-depresive ajuta sa depasesti momentele de criza, nu vindeca definitiv. Ca echilibreaza cumva chimia creerului, adica neurotransmitatorii in principal, asta e altceva. Vindecarea definitiva consta in identificarea cauzei(lor) si eliminarea lor. Asta o pot face numai psihoterapeutii. Evident, cei competenti.... De asemenea, consider ca se poate lupta cu succes si prin emularea inteligentei emotionale(EQ).