Atacuri de panica

nu am zis-o cu rautate

bunica mea a fost asasinata cu medicamente

am vazut, am simtit, nu am putut face nimic

Xylocaine a scris:

Eram obisnuita sa fac atacuri de panica noaptea. Totusi, in ultima vreme am inceput sa fac si ziua. Nu stiu spre ce ma indrept.

De asemenea, sunt dese, mult prea dese. Am spasme musculare, tip in somn, am convulsii. Iau medicamente anticonvulsive, anxiolitice, antiepilptice, insa starea mea nu se modifica. Sunt doar mai numb, insa nu scap de ceea ce am scris mai devreme.

Imi pare rau sa aflu asta despre tine. N-as indrazni sa ma bag in seama daca nu ..

daca n-as fi trecut eu insami prin ..

Cosmar e soap fata de ..cum sa-l numesc ..monstruozitatea aia

Oricat de bizar ar parea, componenta fight or flight care insoteste atacul de panica (cu agorafobie sau nu) este un raspuns normal al organismului uman, chiar unul ancestral. Responsabil de el este sistemul nervos autonom (vegetativ), componenta sa simpatica (stiu cum suna...). Este un raspuns automat, generat de un pericol, care pregateste organismul pentru cele doua actiuni, lupta sau fuga. Sa ne gandim, pasim pe strada, un automobil se indreapta cu viteza spre noi. Raspunsul va fi in mare parte automat, ne vom feri, fara sa ne gandim prea mult la actiunea noastra. Sau in cazul in care ne vom confrunta cu un agresor, corpul se va pregati pentru oricare din actiunile pe care le vom alege (lupta sau fuga). Pentru a face fata celor doua actiuni ce necesita un inalt consum de energie, se pun in actiune diverse mecanisme neuro-/fiziologice pentru a sustine actiunea aleasa (secretia de adrenalina, hiperventilatia, circulatia sanguina directionata spre muschii mari, implicati in efort etc.). Aceste modificari corporale sunt in mare parte responsabile de senzatiile care insotesc atacul de panica (senzatia de sufocare, muschii incordati, transpiratiile reci, furnicaturile din membre, durerile toracale, palpitatii, derealizare etc.).

Problema este ca in cazul tulburarii de panica, acestui raspuns normal al organismului ii lipseste tocmai cauza obiectiva, pericolul iminent. Ce este pana la urma un atac de panica, cum este el definit? Un episod de teama extrema sau teroare declansat in absenta unui pericol real.

Care ar fi cauzele? De la teoriile psihodinamice (cu celebrul caz ''Micul Hans'', ''trauma nasterii'' a lui Rank etc.) pana la cele medicale (cine n-a avut ''norocul'' sa fie diagnosticat in Romania cu spasmofilie?), trecand prin cele provenite din teoria atasamentului (Bowlby) si umanist-existentialiste, si ajungand la cele din zona cognitiv-comportamentala, toate au oferit propriile raspunsuri, de cele mai multe ori contradictorii.

David H. Barlow, psiholog american, spune ca persoanele cu tulburare de panica au o predispozitie genetica, predispozitie agravata de unele evenimente din decursul vietii. Aceste ''vulnerabilitati'', grupate in ''Teoria triplei vulnerabilitati'' sunt:

1. Vunerabilitatea biologica - probabil sub forma unei tendinte mostenite genetic de-a raspunde cu teama, anxios

2. Vulnerabilitatea psihologica generalizata - de obicei sub forma unor invatari timpurii, persoana invatand ca nu au un bun control asupra vietii lor (copiii pot invata sa simta ca nu au control atunci cand parintii sunt fie neglijenti sau prea restrictivi, atunci cand nevoile lor de baza nu sunt respectate si implinite, atunci cand copiii nu au voie sa experimenteze si sa faca greseli si sa-si construiasca abilitati din cauza parintilor hiperprotectori)

3. Vulnerabilitatea psihologica specifica - care poate fi prezenta fie sub forma unui eveniment traumatic, fie sub forma invatarii de la un model anxios (de exemplu un parinte/ingrijitor care i-a oferit copilului un model despre cum si despre ce sa fie temator).

Ultimele doua ar putea fi corelate cu schemele maladaptive ale lui Jeffrey Young (sau chiar cu schemata lui Beck) si cu ''neajutorarea invatata'' a lui Seligman.

Primul atac de panica este de obicei cel mai ravasitor (poate tinand cont ca la acel moment n-avem o experienta asemanatoare cu care sa-l comparam), extrem de intens si prototip al celor ce-i vor urma. Neavand un model experential si cunostiinte adecvate despre ceeea ce inseamna TP, persoana il va interpreta ca o amenintare la sanatatea sa fizica (infarct, atac cerebral, lesin etc.) sau mentala (nebunie).

Majoritatea celor care au experimentat un atac de panica, se vor teme insasi de de repetarea lui. Vor incerca sa faca totul pentru a nu-l ma retrai. Vor incerca sa evite situatiile in care cred ei ca s-ar putea declansa, restrangandu-si activitatiile la ''zonele de siguranta'' (cum fac cei cu agorafobie, pe care o vad ca o acompaniatoare, nu in toate cazurile, a tulburarii de panica). Permanente ruminatii cu privire la starea de sanatate mentala si fizica, numeroase comportamente de evitare si reasigurare (verificarea pulsului, de exemplu). De multe ori comportamentul persoanelor cu tulburare de panica pare asemanator cu al celor cu tulburarea obsesiv-compulsiva (verificarea pulsului, a ritmului respiratiei etc.).

Comportamentul evitant este specific si celor cu atac de panica, nu doar agorafobicilor. Cati raman sa ''lupte'' si cati ''fug'' de senzatiile de care este acompaniat atacul de panica?

Vor devenii hipersensibile si hipervigilente la senzatiile corporale, o mica perturbare a ritmului cardiac fiind interpretata catastrofal ca semnul unui iminent infarct, determinand senzatii de teama puternica. Lucru ce nu va face altceva decat sa declanseze un alt atac de panic... Iar sistemul nervos parasimpatic sensibilizat la randui, va raspunde din ce in ce mai usor acestor pusee de teroare. Persoanele care experimenteaza de mult timp atacuri de panica, tind sa devina si depresive.

Cum am putea iesi din acest cerc?

Cred ca tehnicile din terapia cognitiv-comportamentala sunt printre cele mai potrivite si accesibile. Restructurare cognitiva, desensibilizare sistematica (in special in tulburarea de panica insotita de agorafobie) si meditatie mindfulness (nu va temeti, n-are nimic ezoteric in ea, cum de altfel n-are nici budismul, dar asta-i alta discutie), acceptare (nu in sensul fatalist, desigur, ci in cel de neutralitate), antrenament asertiv, observarea si descrierea lipsita de prejudecata, fara categorizarea in ''bun''/ ''rau'' a ceea ce simti etc. La mine a functionat.

Hypathia a scris:

pfffa!

pe ultima suta de metri, huh?

Mai era unu cu un chestionar despre "alegerea unui hotel pentru animale". Macar tu ai o tema mai normala.

bafta!

Multumesc, Hypathia, insa nu sunt tocmai pe ultima suta de metri, mai am un an pana la finalizarea lucrarii.

Din pacate, colectarea datelor de teren este ingreunata de 2 aspecte: lipsa unor statistici nationale concentrate pe incidenta tulburarilor de panica si/sau de anxietate la populatia din Ro (cel putin, eu inca nu am gasit surse viabile, cercetari riguroase la care sa am acces) si de asemenea prin natura subiectului studiat, care, din pacate, este inca supus unei stigmatizari sociale, persoanele afectate sunt pasibile a fi desconsiderate ca fiind "nebune" ori inchipuindu-si simptomele si inventandu-si problemele, asadar munca de teren - mai ales daca nu vii din domeniile psihologiei/psihiatriei, nu merge ca unsa.

Motiv pentru care sper ca, sub protectia anonimatului - si aici internetul ofera o mai mare garantie- sa pot colecta o serie de date viabile. Pana in acest moment, in urma postarilor mele pe mai multe forumuri, am obtinut 26 de chestionare cu care pot lucra ..un numar mic, insa, ca sa pot lansa niste ipoteze riguros construite. In situatia mea de actuala, nu beneficiez de o echipa cu care sa lucrez si nici de posibilitatea de a oferi vreo recompensa financiara ca motivatie in completarea chestionarului, asadar ma bazez pe oameni care au disponibilitatea de a se implica benevol..

Sper ca sa intalnesc persoane din Bucuresti cu istoric de tulburare de panica si/sau de anxietate cu care sa pot desfasura niste interviuri face to face, am incredere ca tema aleasa - impactul social al acestor tulburari in viata cotidiana a celor afectati - este un subiect relevant si de actualitate.

Rezultatele pot oferi o perspectiva conexa studiilor din psihologie/psihiatrie, insa, din pacate, am observat ca este o directie de analiza nu foarte aprofundata (inca) la noi in tara. O motivatie in plus pentru mine - declansarea acestor tulburari are impact asupra relatiilor interpersonale ale celor afectati, fie ca vorbim de relatiile profesionale, familiale sau de cuplu. Statutul social al anxiosului este destul de ingrat, nefiind nici tocmai "nebun", dar nici "om normal", si intregul sau parcurs social se schimba odata cu instalarea atacurilor de panica/agorafobiei(daca este prezenta ca tulb.asociata)/anxietatii,etc. ..lucruri care sunt cu siguranta cunoscute de cei care au trecut prin asa ceva.

Cam atat, am observat ca in discutiile de pana acum accentul se pune pe alte aspecte, si nu stiu daca cele spuse de mine prezinta sau nu interes.

Toate cele bune, si multumesc tuturor celor care si-au rapit din timpul lor pentru a completa chestionarul propus de mine!

Ce sa va zic, da, fac atacuri de panica, uneori ma apuca chiar si de 3 ori pe zi starea premergatoare unui atac (stiti si voi, transpiratii reci, racirea calotei craniene, usoare palpitatii, impresia ca inima iti bate de parca ti-ai sparge plamanii, insa nu are nicio treaba una cu alta). Insa reusesc de cele mai multe ori sa scap, sa nu ajung sa fac atacul de panica complet, ridicandu-ma din locul ala (asta daca stau jos), parasesc locul, ma plimb, incerc sa intru in vorba cu cineva sau sa schimb subiectul abordat mai devreme si respir adanc, beau apa si imi spun ca problemele din cauza carora am acele stari sunt in mintea mea, nu sunt reale. De cele mai multe ori functioneaza.

Xylocaine a scris:

Ce sa va zic, da, fac atacuri de panica, uneori ma apuca chiar si de 3 ori pe zi starea premergatoare unui atac (stiti si voi, transpiratii reci, racirea calotei craniene, usoare palpitatii, impresia ca inima iti bate de parca ti-ai sparge plamanii, insa nu are nicio treaba una cu alta). Insa reusesc de cele mai multe ori sa scap, sa nu ajung sa fac atacul de panica complet, ridicandu-ma din locul ala (asta daca stau jos), parasesc locul, ma plimb, incerc sa intru in vorba cu cineva sau sa schimb subiectul abordat mai devreme si respir adanc, beau apa si imi spun ca problemele din cauza carora am acele stari sunt in mintea mea, nu sunt reale. De cele mai multe ori functioneaza.

Ca si michael jackson care se credea fetiscana si se masturba la un clitoris imaginar (pe scena in vazul tuturor, purtand tanga) asa si tu ai idei aberante in creieras, neconforme cu realitatea. dar o sa dai tu de dracu odata si odata, ori te lasi de ele, ori calci pe urmele lui MJ.

Foarte bine. N-am chef de polemici, nu ma razboiesc in cuvinte. Sa se intample cum o fi sa se intample.

Si eu am atacuri de panica, pe fondul unei existente nesatisfacatoare, probabil multi oameni sunt in aceeasi situatie, fie constient sau nu. Ce am observat la mine este ca panica asta da nastere unor comportamente aberante, ca o evadare de genul 'cazi din lac in put'. Cel mai bine este sa inlaturi motivul sau cauza, nu doar sa evadezi sau sa negi realitatea, ca in cazul meu. Atunci cand te izbeste panica important este sa stai pe loc si sa o infrunti, oare ce vrea de fapt, cum sa ii descopar radacinile si sa o eradichez? Poate voi afla.

Sanziana88 a scris:

Buna, am 23 de ani....si de cateva luni ma confrunt si eu cu atacuri de panica....dar nu stiu de ce am niste ganduri negre..:( Adica imi este frica sa nu ma sinucid!!! ce as putea face? merg la psiholog!!! Dak a mai trecut cineva prin asta va rog sa ma ajutati!!!!Incerc din rasputeri sa redevin cum am fost dar gandurile ma doboara!!!

e normal , sa ai ganduri negre ,,, ce fel de atac de panica ai si de cat timp , ce ai facut sa treci peste ? ai luat medicamente ? ce stii despere atac de panica ?

am avut si eu , vezi am scris tot aici despere atac de panica ,,,,

Athmy a scris:

cum sa ii descopar radacinile si sa o eradichez?

Doar un specialist ajunge la radacinile problemei dupa o analiza de sange!!! in cele mai multe cazuri este lipsa de ceva metale din corp, care apare la un moment dat al vietii.