Nu esti deloc indiscreta si nu am nici o problema in a vorbi despre ceea ce simt. Sincer, cred ca pastrez, din 100%, un procent de 5% anxietate, pe care o tin in brate si nu-i dau drumul din motive pe care le-am zis eu pe alt topic: uneori e comod asa 
Foarte rar mi se mai intampla sa fiu ceva mai ametita, in stransa legatura cu oboseala excesiva (uit ce am patit si trag iar cateva saptamani de munca de dimineata pana dupa miezul noptii, fara prea multa mancare si multe tigari). Nu ies in natura, ma alimentez extrem de prost si incorect. Si nu cred ca tre sa fii anxios ca sa ai ceva ameteli in conditiile astea. Cred ca sunt niste semnale ale corpului ca sa stiu ca trebuie sa imi revizuiesc comportamentul. Pastrez cei 5% si dovada e ca inca exist si scriu pe forumurile de anxietate. Scuza mea este ca simt ca e de datoria mea, insa cred ca m-am atasat de statutul de anxios 
Mi-am schimbat enorm modul de a gandi si de a ma purta, iar cu frica de moarte am rezolvat in mare masura. Se pare ca am beneficiat si de o nevroza, au fost multe si sunt mandra ca le-am rezolvat intr-o foarte mare masura. Consider ca sunt pe un traiect normal, iar acum incerc sa imi dezvolt cat mai bine tot ce am descoperit ca am si uitasem atatia ani.
Acum...detalii despre propunerea ta, ca m-ai facut curioasa 
