Mr.Pervy McPervert a scris:
Dar totul se opreste, cand e vorba sa adopte un copil...adica tot creditul pe care il dadeam pana atunci, ca unui om care isi plateste darile, isi vede de viata lui, nu deranjeaza pe nimeni, dispar like magic si cu ele dispare si capacitatea de a avea grija sau a educa un copil? De ce?
Pentru că e vorba de o incapacitate de a educa acel copil. Dacă acel copil se află la "3" pe o scară a homosexualităţii de la 1 la 10 (unde 10 este perfect gay şi 1 este perfect straight) a-l creşte într-un cuplu homo îl poate duce la "7" pe copil, adică mult mai spre homo.
Se poate face o analogie cu cele aproximativ 8% persoane care cad la testul psihologic pentru obţinerea permisului. Ei pot fi cetăţeni model, dar inapţi să iasă pe stradă la volan. Deşi poate că unii dintre ei nu ar provoca dezastre pe şosea niciodată.
Blues a scris:Dar nu am auzit nici de vreun caz de homosexualitate dobandita, nu-mi pot imagina cum ai putea dobandi asa ceva.
În internate şcolare, de-obicei. La vârsta primelor experienţe sexuale, pe vremea când şcolile de fete şi cele de băieţi erau separate, întreţinerea de relaţii sexuale cu parteneri de acelaşi sex lăsa urme definitive la unii din "actori".
Nevoia de sex este "feroce", la fel ca setea sau ca foamea, mai ales în adolescenţă. Nu cred că doar la noi în şcoală ne sărutam şi pipăiam colegele încă de prin clasa a VII-a :P . În absenţa fetelor, în internate de băieţi, poate 3 sferturi dintre ei reuşeau să se abţină, dar la restul impusurile naturale erau mai puternice. Şi unii din acest ultim sfert (nu toţi, evident) rămâneau definitiv marcaţi de un asemenea debut al vieţii sexuale.
Valabil şi pentru fete, evident. Şi ele au nevoie să fie sărutate şi îmbrăţişate, iar în absenţa băieţilor, o fac între ele. Chiar mult mai uşor decât băieţii :P
