Interesant ce spui, ironic!Si chiar mi-a captat atentia ce spuneai referitor la teoria lui Robert Eforn...chiar e posibil sa nu fie un sincronism intre perceperea informatiei si prelucrarea acesteia(sau cel putin aceasta sa nu fie imediata) si actiunea pe care tu ai perceput-o ca avand loc acum sa fi avut loc,de fapt,cu cateva secunde in urma.Dar ce n-am inteles este de ce lobul temporal stang ar fi implicat in toata treaba asta.Sau de ce doar el?De cele mai multe ori senzatiile de deja-vu sunt de natura vizuala,rar auditiva...imaginea preluata vizual se formeaza pe retinta si proiectata in spate,de scoarta cerebrala a lobului occipital,nicdecum la temporal(care este mai mult responsabil de auz).Sau cel putin se poate face o mixtura intre cele doua.
In fine,oricum imi place aceasta explicatie a fenomenului...mereu am stat si m-am intrebat ce se intampla dom`ne cu mine cand pentru cateva fractiuni de secunda incremenesc si privirea mi-e fixa pe acel cadru pe care abia apoi realizez ca nu-i prima data cand il vad.Mi se intampla,pot sa zic,destul de des chestia asta...macar o data pe luna tot am o senzatie de deja-vu...iar in ultimele 2-3 saptamani,in urma faptului ca mi-am impus ca dimineata sa nu ma trezesc brusc,sa nu fac miscari bruste si mi-am impus sa-mi amintesc cat mai mult din ce visez,chiar reusesc sa mi le amintesc foarte bine visele(sau cel putin asa cred,poate mai visez si n-am habar deloc). :x: faina treaba...