Cavaleru a scris:tot ce avem e ACUM!
ce bine zici 
Cum ati alege sa muriti (daca ati putea), unde si de ce?unde ati vrea sa fiti ingropati si de ce?ati fost aproape de moarte?
Început de Shadow and Light, Sâm 26 aug 2006 · 176 răspunsuri · 34.988 vizualizări · închis
Cavaleru a scris:Inveti ca nici o clipa nu ne este promisa... tot ce avem e ACUM!
asa este , dar cateodata e bine sa privim viata prin "prisma" mortii... 
Eu nu as vrea sa nor batrin! Aseara am visat ca eram batrin si imi asteptam sfirshitul! O senzatie stranie, dintr-un punct de vedere era regret ca totul se va sfarshi, dar din altul nu stian ce va fi dupa moarte si doream sa vad! Eram implinit cu gindul acesta si imi asteptam sfirshitul!
Ok, sa revenim la tema! Eu as vrea sa nu mor batrin, doar atit! Nimic mai mult! As vrea sa mor in somn, sa adorm si sa nu ma mai trezesc!
Acum 6 ani am pierdut-o pe bunica mea adorata, n-am fost acolo cand s-a intamplat, mama mi-a povestit ca a murit in chinuri. I-a gonit pe toti din camera si s-a intors cu fata la perete si s-a chinuit singura, saraca. Au gasit-o, cand au vazut ca nu mai misca, cu gura cascata. De durere. Nu stiu de ce a trebuit sa indure asa o moarte, ea a fost o sfanta. Probabil o sa inteleg dincolo.
Ati vrut povestiri despre moarte, va dau eu.
Bunica-miu a murit la doua saptamani dupa ce a cazut de pe casa. In astea doua saptamani, a zacut in reanimare si a vomat cheaguri de sange din ficat, lumea zicea ca e chiar ficatul, dar am inteles ca n-ai cum sa-ti versi organele. Venea intr-o duminica de la biserica si s-a dus pusca acasa sa dea zapada de pe casa. Amicii lui de pahar au incercat sa-l opreasca, dar parca il tragea cineva de-o funie, asa s-a dus la scara aia nenorocita. Nici in cazul lui n-amgasit nici o explicatie. Deci astept cu nerabdare sa mor ca sa-mi pot dezlega toate enigmele din viata mea.
Amarena a scris:Acum 6 ani am pierdut-o pe bunica mea adorata...Nu stiu de ce a trebuit sa indure asa o moarte, ea a fost o sfanta. Probabil o sa inteleg dincolo.
Bunica-miu a murit...
Deci astept cu nerabdare sa mor ca sa-mi pot dezlega toate enigmele din viata mea.
asa este Ama, moartea nu este niciodata un subiect placut, dar este un eveniment care ne leaga pe toti, chiar daca fiecare il duce singur, la fel ca si viata si greutatile ei...
sunt foarte greu de acceptat greutatile si adesea totul pare fara sens, dar si viata si moartea sunt mult mai mult decat ne-am dori poate, dar e mai bine asa, desi pare o cruzime este spre binele nostru...
dincolo de insemnatatea spirituala a mortii si a obstacolelor, omul are sansa sa-si manifeste frumusetea spiritului in ciuda mocirlei ce se naste in lume... lupta nu este placuta sau frumoasa, dar spiritul este, daca sti sa-l vezi...
...enigmele se pot dezlega si in timpul vietii...
LightHammer a scris:Eu as vrea sa nu mor batrin, doar atit!
si totusi ti se poate intampla sa traiesti pana la batranete 
si nu este intotdeauna asa oribil...
eh..eu daca mor,nu conteaza nu cum sa o sa fie 
pentru ca indiferent daca eu vreau o moarte linistita sau nu,nu e dupa mine!asa da traiesc acum cat pot sa nu regret mai tarziu
si..dupa ce mor vreau ca organele mele sa fie donate(alea bune....daca o sa am 
)si restul sa fie incinerat,eh...macar sa fac si eu un lucru util dupa moarte
poi..da nu?
sadow and Light a scris:...enigmele se pot dezlega si in timpul vietii...si totusi ti se poate intampla sa traiesti pana la batranete
E oribil, sa stai in pat, sa nu poti merge sa aiba cineva grija de tine, te simti neputincios!
E rau sa fii batrin, organile ies din functiune!
Editat Mie 30 aug 2006 13:16
LightHammer a scris:E oribil, sa stai in pat, sa nu poti merge sa aiba cineva grija de tine, te simti neputincios!E rau sa fii batrin, organile ies din functiune!
da este, dar nimic nu te impiedica sa fi demn, pentru ca pe om nu-l reprezinta ce i se intampla, ci cum reactioneaza la ceea ce i se intampla.
spunea cineva bine ca "pericole vor fi intotdeauna pentru cei ce se tem de ele" si cred ca trebuie sa mai meditam din cand in cand asupra mortii, lasand deoparte dezgustul si nemultumirea si sa ne gandim ce putem face Noi pentru a nu decadea, indiferent de situatie...
Amarena a scris:Acum 6 ani am pierdut-o pe bunica mea adorata, n-am fost acolo cand s-a intamplat, mama mi-a povestit ca a murit in chinuri. I-a gonit pe toti din camera si s-a intors cu fata la perete si s-a chinuit singura, saraca. Au gasit-o, cand au vazut ca nu mai misca, cu gura cascata. De durere. Nu stiu de ce a trebuit sa indure asa o moarte, ea a fost o sfanta. Probabil o sa inteleg dincolo.Ati vrut povestiri despre moarte, va dau eu.
Bunica-miu a murit la doua saptamani dupa ce a cazut de pe casa. In astea doua saptamani, a zacut in reanimare si a vomat cheaguri de sange din ficat, lumea zicea ca e chiar ficatul, dar am inteles ca n-ai cum sa-ti versi organele. Venea intr-o duminica de la biserica si s-a dus pusca acasa sa dea zapada de pe casa. Amicii lui de pahar au incercat sa-l opreasca, dar parca il tragea cineva de-o funie, asa s-a dus la scara aia nenorocita. Nici in cazul lui n-amgasit nici o explicatie. Deci astept cu nerabdare sa mor ca sa-mi pot dezlega toate enigmele din viata mea.
ama draga, plang si eu alaturi de tine. stiu prea bine ce inseamna asta. dar sa stii ceva, moartea e sora geamana a nasterii, nu se poate fara ea, accept-o asa cum e. da vei intelege asta profund vei fi mai pregatita, mai linistita. ''razvratirea'' noatra e inutila. pasteaza-ti sufletul crin. e mult mai bine. mereu pe-aproape...puiu
LightHammer a scris:E oribil, sa stai in pat, sa nu poti merge sa aiba cineva grija de tine, te simti neputincios!E rau sa fii batrin, organile ies din functiune!
crezi ca stii asta???????..nu
stiu, stiu.. la bunica mea am invatat sa accept moartea ca pe un lucru firesc si sa nu plang. Dar nu cred ca vom fi vreodata indeajuns de pregatiti pt moarte.