Problema mea si ce ramane de facut

Degeaba te chinuiesti sa faci copilului un viitor daca NU STII si cum sa i-l oferi.Nu pot sa gandesc din perspectiva parintelui,insa copilul este asa cum il cresc parintii,dabia apoi isi da el seama de greselile parintilor si icnearca sa corecteze asta daca este ceva de corectat.Nu alegem mediul in care ne nastem,insa alegem cum sa devenim, iar daca copilul nu a fost crescut cu simt de raspundere,atunci are tot dreptul sa devina cum are el chef si sa nu asculte de parinti.Unui copil ii trebuie in primul rand liniste sufleteasca si afectiune,banii sunt pe planul secund!

Bebeee, asta nu il disculpa. Daca eu am dreptate si tu nu, indiferent de tonul pe care eu il folosesc, tot eu am dreptate. Tu de ce-mi faci mie contra? Ca m-am ratoit la tine si nu ti-am spus-o frumos? Asta nu inseamna sa ai dreptate. Noi nu avem de unde stii de ce i-a vorbit asa. Nu stim varianta tatalui, decat pe a lui.

Si scuza-ma ca iti zic, dar ce era cu optiunea aia jalnica "sa dea o masina peste mine ca sa scap de eticheta de sinucigas" ? Ce il traumatizeaza in asa hal? Faptul ca toata lumea are dreptate cand ii spune ca pentru a reusi in viata are nevoie de o scoala? Cand ii spun socrii ca fata lor merita pe cineva mai bun?

Asta-i presiune din ce punct de vedere? Iti spun eu din punctul cui de vedere e presiune: din punctul de vedere al lui Gica contra. Pentru ca in realitate, toti au dreptate. Femeia aia merita un barbat care sa lupte pentru viitorul lui, sa lupte pentru viitorul lor comun, nu sa se lase de scoala ca sa le arate celorlalti ca el face ce vrea.

Deci, ma repet: adolescent rebel.

anonim21 a scris:

Asta am realizat si eu foarte tarziu ca a fost un pas gresit cu liceul...

De ce sunt pierde-vara ? lucrez de 2 ani si slujbe la firme serioase (am fost si administrator de retea si suport tehnic, iar last job operator entry level (ceva gen "data entry" )

studiile le-am reluat (cu intarzierile facute din stupiditatea mea) dar le-am reluat fara sa ma impinga nimeni de la spate...

Oricum sunt persoane care muncesc de la 9 ani si altele incep sa munceasca de la 30 ani... eu am inceput undeva la 19 ani.... deci nu ma consider un "foarte mare pierde-vara"

Una dintre chestiile cele mai neplăcute este aceea că oamenii nu ne tratează conform părerii noastre despre noi

Heidy draga,atata timp cat nu-l cunoastem pe tatal lui,nu avem de ce sa ne ratoim intre noi.Mai ales ca tu privesti lucrurile din afara.Nu ai de unde sa stii cine are dreptate.Noi doar ne dam cu parerea.Daca e vorba de un adult si de un copil,nu inseamna neaparat ca adultul are dreptate.Si n-a zis nimeni ca ai avea tu dreptate!

Eu cred ca raspunsul la intrebarea ta il gasesti doar in sufletul tau. Invata sa ierti pa ceilalti si sa te ierti pe tine insuti ca doar asa o sa sti ce ai de facut,ai incredere in Dumnezeu si in fortele tale si o sa vezi totul se schimba de la sine fara sa disperi. Trebuie sa spui parintilor tai ceea ce simti in sufletul tau fara sa te lasi condus de orgoliu sau aroganta. Fii curajos caci asta inseamna curaj,sa plangem pe genunchi mamei daca asta simtim,sa le aratam parintilor ca avem nevoie de ei mai mult decat contul lor din banca.

bebeee a scris:

Heidy draga,atata timp cat nu-l cunoastem pe tatal lui,nu avem de ce sa ne ratoim intre noi.Mai ales ca tu privesti lucrurile din afara.Nu ai de unde sa stii cine are dreptate.Noi doar ne dam cu parerea.Daca e vorba de un adult si de un copil,nu inseamna neaparat ca adultul are dreptate.Si n-a zis nimeni ca ai avea tu dreptate!

Eu nu am spus ca as avea dreptate, eu mi-am spus doar parerea. Asta e parerea mea. Iar el.... nu are niciun motiv sa fie traumatizat si sa-si doreasca sa se sinucida. Asta este o prostie. Nu cred ca propria lui familie ii vrea raul, hai sa fim seriosi.

Buna.Eu cred ca ar trebui sa ai mai multa incredere in tine ,si sa le dovedesti celorlalti ca poti mai mult .Daca esti pe picioarele tale mutate in alta parte sa nu mai depinzi de tatal tau ,fati o cariera un viitor si dovedestele si rudelor prietei tele ca o meriti.Daca ea tine la tine atunci te va sustine si incuraja sa faci ceva bun.Nu-ti abandona studiile daca ai posibilitatea sa le continui,pentru ca multi vor sa studieze si nu pot,si plus de asta niciodata nu se stie.Nu cred ca tatal tau iti vrea raul,dar de multe ori uitam ca si noi am fost copii,si ca de multe ori trebuie sa va lasam sa fiti liberul vostru albitru,sau mai rau ,NU STIM SA ASCULTAM SAU NU VREM SA ASCULTA ce aveti despus

heidy2006 a scris:

Eu nu am spus ca as avea dreptate, eu mi-am spus doar parerea. Asta e parerea mea. Iar el.... nu are niciun motiv sa fie traumatizat si sa-si doreasca sa se sinucida. Asta este o prostie. Nu cred ca propria lui familie ii vrea raul, hai sa fim seriosi.

Eu m-am bagat in discutia asta tocmai ptr ca trec prin ceva asemanator,printr-o presiune foarte mare.

Eu am crescut cu presiunea sa nu fiu ca tatal meu,si la orice mic gest pe care il fac,oricare ar fi el,simt o teama puternica ca daca ma port ca el aici...crede-ma ca nu e deloc asa de simplu si trauma poate fi destul de mare si nu dispare asa usor.Familia normal ca nu ii vrea raul,dar din diferite motive,uita de ce are nevoie un copil,si atunci acesta creste cu diverse temeri...si nu mai e asa de simpla problema...

anonim21 a scris:

Problema incepe cu abandonul studiilor mele (la 21 de ani nu am terminat liceul - poate si ca sunt prost dar mai mult sa pot sa ii fac un "rau" tatalui meu care ma preseaza cu treaba asta)

(pana la discutii precizez ca totul era ROZ (aveam masina, banii si lucram la o firma misto pe banii bunicei)

pai din cele scrise de tine, cam ce am spus rezulta. poate am inteles eu gresit.

nu ai precizat nicaieri ca pana la urma ti-ai continuat studiile. asta e un lucru bun. minim un liceu, trebuie sa existe.

incearca sa fi independent si sa demonstrezi ca poti avea grija de tine si pritena ta. chiar daca nu-i oferi cine stie ce lux. dar buna stare fizica, psihica si morala.

heidy2006 a scris:

Nu cred ca propria lui familie ii vrea raul, hai sa fim seriosi.

Nu. Dar exista parinti care isi doresc ca odraleslele lor sa fie ce n-au fost ei, sa faca ce n-au facut ei in tinerete. Chiar aca acele lucruri nu sunt cele mai potrivite pentru temperamentul, caracterul copiilor lor.

flori de camp a scris:

Nu. Dar exista parinti care isi doresc ca odraleslele lor sa fie ce n-au fost ei, sa faca ce n-au facut ei in tinerete. Chiar aca acele lucruri nu sunt cele mai potrivite pentru temperamentul, caracterul copiilor lor.

Nu exista astfel de parinti, ci toti parintii isi doresc asta.