Suflete pereche

catelusulschiop a scris:

Probabilitatea este sa se ajunga ca in semnatura Amarenei dar sunt si norocosi pentru care viata in 2 reprezinta un drum impreuna spre o intimitate din ce in ce mai mare. Atractia sexuala din primele luni nu are cum sa ramana la acelasi nivel, te acomodezi pana la urma... dar intimitatea, conexiunea aia inexprimabila dintre cei doi, felul in care viata pare un dans... astea-s mult mai importante... si aici lucrurile pot deveni din ce in ce mai bune.

Nu cred asta decat daca mi-o spune un batranel de 65 de ani, dupa 35 de convietuire minunata cu sotia - ceea ce nu am vazut pana acum. De fapt, marea majoritate a oamenilor ajung sa ramana impreuna pentru ca le este frica de singuratate. Cati sunt in stare sa o iau de la capat la 40 de ani?

Semnat : scorpia. :>

Cred ca ne ascundem nefericirea singuratatii in aceste mituri.... ne este mai usor sa traim in lumea noastra intunecata cu scuza asta! cu putin efort am putea sa ne bucuram mai mult de ceea ce avem decat sa plangem dupa ceea ce nu avem!

Sheeva a scris:

Pai poti sa ai vointa ridicata, independenta si energie , dar sa nu-l agresezi prin asta pe celalalt. Eu ma gandesc la agresiune in sensul de niste mici conflicte - si daca nu exista, le inventam. Alea-s sarea si piperul. Ma rog, poate nu ele, ci impacarile ^_^. Bine , oamenii normali nu gandesc ca mine. Cert este ca pana acum nu ma tratez. :)

Agresiunea este "agresiune"... este o imagine care vrea sa exprime presiunea vointei, directivitatea...

Conflictele cauzate din lipsa de provocare sunt absolut normale, un mecanism de aparare. Se poate trai totusi si fara ele (in prezenta provocarii suficiente). Impacarile de dupa conflict sunt faine, nimic de zis, sarea si piperul unei relatii cu scantei... dar conflictele astea useza protagonistii... la un punct te saturi de ele...

Si... cu riscul de a te supara... modul in care gandesti este foarte normal si natural pentru un anumit gen de personalitate.

:>

catelusulschiop a scris:

Probabilitatea este sa se ajunga ca in semnatura Amarenei dar sunt si norocosi pentru care viata in 2 reprezinta un drum impreuna spre o intimitate din ce in ce mai mare. Atractia sexuala din primele luni nu are cum sa ramana la acelasi nivel, te acomodezi pana la urma... dar intimitatea, conexiunea aia inexprimabila dintre cei doi, felul in care viata pare un dans... astea-s mult mai importante... si aici lucrurile pot deveni din ce in ce mai bune.

foarte frumoase cuvinte... pacat ca sunt atat de putini cei cu adevarat pregatiti sa faca fata la asa ceva...

crystyann a scris:

Nu exista perechi perfecte...doar oameni pentru care faci compromisuri foarte putine intr-o relatie!

nu am zis de pereche perfecta ci de suflet pereche... cel despre care simti la prima vedere ca il stii atat de bine de undeva din negura timpului... si cu care ajungi sa te simti complet implinit pe toate planurile...

Dally a scris:

totul e sa fim suficient de norocosi sa gasim acel suflet pereche... abia atunci putem spune ca am trait cu adevarat!

Si cei care nu suntem suficient de norocosi ca sa-l gasim ce facem, nu mai traim? Tocmai de aia eu militez (pentru mine) pentru o viata adevarata si fara big love. Genul acela de iubire sa fie un bonus, daca e sa fie . Si recunosc c-ar fi frumos sa fie, dar prefer sa nu ma gandesc la asta sau sa ma gandesc... maine ( vorba lui Scarlett). :>

Sheeva a scris:

Eu ma gandesc la agresiune in sensul de niste mici conflicte - si daca nu exista, le inventam. Alea-s sarea si piperul. Ma rog, poate nu ele, ci impacarile :>.

exista riscul ca acele impacari sa nu mai apara

Sheeva a scris:

Nu cred asta decat daca mi-o spune un batranel de 65 de ani, dupa 35 de convietuire minunata cu sotia - ceea ce nu am vazut pana acum. De fapt, marea majoritate a oamenilor ajung sa ramana impreuna pentru ca le este frica de singuratate. Cati sunt in stare sa o iau de la capat la 40 de ani?

Semnat : scorpia. :>

Asa-i, majoritatea raman impreuna din frica, ori de singuratate, ori de necunoscut, ori de nesiguranta.

Sunt si exceptii... putine... dar sunt.... Eu le-am vazut... Cel mai recent eram pe Heathrow in drum spre Japan si am vazut un cuplu de batranei, cred ca pe la 75 de ani, asteptau obositi si ei legatura... si batrana isi sprijinise capul pe umarul lui. Era atat de multa tandrete... de nedescris.

Am vazut tandretea asta si aici, mai aproape de casa, un batran inalt, imbracat intr-un costum antic dupa croiala dar bine intretinut, la bratul lui o batranica mignona cu palariuta. El drept, vertical... pilon de incredere, ea sprijinindu-se de bratul lui... se plimbau... ^_^ Greu de pus in cuvinte.

Rustena a scris:

Si tot ce e mai adevarat

norocul mare e ca unele suflete se mai regasesc... si am senzatia ca vremurile se schimba si sper sa mai avem ocazia sa putem trai linistit alaturi de sufletul pereche...

Sheeva a scris:

Nu cred asta decat daca mi-o spune un batranel de 65 de ani, dupa 35 de convietuire minunata cu sotia - ceea ce nu am vazut pana acum. De fapt, marea majoritate a oamenilor ajung sa ramana impreuna pentru ca le este frica de singuratate. Cati sunt in stare sa o iau de la capat la 40 de ani?

Semnat : scorpia. :>

nici eu nu credeam... dar am vazut, spre marea mea surprindere...

o sa fii uimita sa descoperi cate resurse vei avea la 40 de ani si mult timp dupa acea varsta...

crystyann a scris:

Cred ca ne ascundem nefericirea singuratatii in aceste mituri.... ne este mai usor sa traim in lumea noastra intunecata cu scuza asta! cu putin efort am putea sa ne bucuram mai mult de ceea ce avem decat sa plangem dupa ceea ce nu avem!

pai cine zice sa nu ne bucuram?

Sheeva a scris:

Si cei care nu suntem suficient de norocosi ca sa-l gasim ce facem, nu mai traim? Tocmai de aia eu militez (pentru mine) pentru o viata adevarata si fara big love. Genul acela de iubire sa fie un bonus, daca e sa fie . Si recunosc c-ar fi frumos sa fie, dar prefer sa nu ma gandesc la asta sau sa ma gandesc... maine ( vorba lui Scarlett). ^_^

ba traim, cum sa nu... totul e sa traim frumos!

si atunci cand nu ne mai gandim apare clipa magica :)

catelusulschiop a scris:

Si... cu riscul de a te supara... modul in care gandesti este foarte normal si natural pentru un anumit gen de personalitate.

:)

Eu ma "uzez" daca n-am conflicte si atunci incep sa le inventez. Stiu ca nu-i vreo dovada de mare maturitate si mai stiu si ca extrem de putini oameni fac fata la asa ceva pe termen lung, insa asta-s eu. Daca ma plictisesc, incep sa dau din craci. A nu se intelege acum ca zi de zi stau si fabric conflicte. Oricum, sanatoasa nu-s. :>

Ce fel de personalitate? ^_^ :)

Sheeva a scris:

Genul acela de iubire sa fie un bonus, daca e sa fie

Super faina atitudinea asta. Sa fii intreg, plin si fara partener(a)... iar cand intalnesti persoana potrivita... totul sa devina un preaplin ce se revarsa si face lumea mai buna, mai frumoasa.