Exista, asta este clar, chiar daca unii il inteleg ca o fiinta, altii ca o constiinta... unii ca un mos carunt, altii ca un tanar virgin... unii ca o forta, altii ca o justificare a implinirilor si/sau neimplinirilor.
Exista tocmai in aceasta diversitate, in capacitatea omului de a rationa. El ne-a creat si totodata noi suntem creatorii lui.
De noi depinde cat de frumos este Dumnezeu si... noi depindem de el. Bunul simt ne ofera libertatea, disperarea ne ucide. Speranta... ultima frontiera. Resemnarea este cea care ne revigoreaza. Lipsa sperantei este eliberatoare!!!
