Cum credeti ca ar trebui sa arate arta din zilele noastre

unt in domeniul meu la capitolul "Arte Vizuale", e vorba de aptitudini si poate chiar talent. Dupa expozitiile personale de grafica si pictura, critica a fost favorabila. Unii nu deosebesc kitsch-ul de arta comerciala. Arta, uneori, e facuta pentru a se vinde! De aceea unii sunt profesionisti si traiesc din asta. Nu e necesar sa faci arta abstracta sau cubista ca sa fii un mare artist!

Zeta a scris:

Sunt in domeniul meu la capitolul "Arte Vizuale", e vorba de aptitudini si poate chiar talent. Dupa expozitiile personale de grafica si pictura, critica a fost favorabila. Unii nu deosebesc kitsch-ul de arta comerciala. Arta, uneori, e facuta pentru a se vinde! De aceea unii sunt profesionisti si traiesc din asta. Nu e necesar sa faci arta abstracta sau cubista ca sa fii un mare artist!

Doamne, cate greseli de ortografie si de exprimare! Se remarca si lipsa de cuvinte in fraza, pentru a o face explicita!!! Ti se intampla des. Bine ca se duc oamenii, eruditi sau nu, la expozitii si vernisaje, tot se aleg cu ceva.

da, arta e facuta sa se si vanda e adevarat ! te contrazica doar atunci ca spui ca talentul nu e obligatoriu ! mie imi rezulta ca vezi arta ca un mestesug si aici nu sunt de acord !

:

olivdor a scris:

da, arta e facuta sa se si vanda e adevarat ! te contrazica doar atunci ca spui ca talentul nu e obligatoriu ! mie imi rezulta ca vezi arta ca un mestesug si aici nu sunt de acord !

Arhi-serios (!!!) ca nu e asa. Arta nu e un mestesug, eventual arta populara, artizanatul. Vorbind de artistii plastici, fara a face concesii kitsch-ului, uneori picteaza, deseneaza etc. pur si simplu o strada, cu o catedrala in soare-ceata-iarna-vara. E ca o fotiografie facuta cu ustensilele specifice picturii, dar, e totusi pictura! Unii cumpara asa ceva. Sunt artisti mari care aleg astfel de subiecte. Fiecare alege, eu ma axez mai mult pe grafica, imi place acuratetea liniei, ador sa transform structurile naturale in structuri plastice, cum ar fi ramurile dezgolite ale unui copac, ca o tesatura , transpuse pe suportul plastic in "Vitralii vegetale".

Raspuns pentru Eric cel Rosu

Cred ca arta se indreapta acum intr-o directie.Dar este o directie in care consumatorii sau privitorii de arta trebuie sa aiba si ei la rindul lor un bagaj de cunostinte depre arta din ziua de azi .Trebuie sa plece de la un anumit nivel de cunoastere a artei sau a artistului care expune .Nu trebuie numai sa vina si sa priveasca trebuie in primul si-n primul rind sa se informeze , despre artist ,stil, etc si aceste lucruri le poate afla doar citind o critica despre artist,un editorial ce este pus la dispozitia publicului chiar de catre artist pentru a informa pe cei ce vin sa vada .Fara aceste lucruri nu cred ca cei ce vin sa priveasca vor intelege ,pentru ei va fi doar o alta nebunie expusa intr-o galerie de nu stiu ce"nebun"Cred ca arta sau mai bine zis exprimarile artistilor depasesc cu mult modul in care se asteapta publicul (in Romania)

Zeta a scris:

Si totusi, arta trebuie sa exprime ceva. Un cerc e un cerc, dar un cerc albastru, plasat pe un fond oranj, devine un cerc intro relatie de complementaritate cu fondul. Inca nu exprima mai nimic...dar, poate asezat intrun anumit loc, culoarea fiind grizata cu un strop din complemantara sa, si o vaga umbra , tot in nuanta complementara, degradata cu putin alb, deja incepe sa exprime destul de mult. Artistii se minuneaza deseori cand descopera ce-au vrut ei, de fapt, sa transmita prin "surprinderea maiestuozitatii si fortei acelui unic stejar", stii la ce ma refer. Ca sa nu mai vorbim de "Mona Lisa - Gioconda" . Dar asta e alta poveste. Si s-ar putea ca arta sa fie doar o modalitate de a transmite altceva in cazul operei lui Leonardo. Repet, asta este o alta poveste interesanta.

Oricum arta este o modalitate de a transmit anumite mesaje ,este o modalitate de a trage un semnal de alarma pentru cei ce nu-si dau seama de anumite situatii , poti face asta prin pictura,desen,performance,film, teatru,scris,etc etc prin toate mijloacele ce sunt legate de arta

Dunedainul a scris:

Absolut NU! sunt ferm convins ca daca 100 de persoane si-i pui in fata unui Picasso si nu le dai sansa sa stie in prealabil ce este se vor chiora la el si vor spune in cel mai bun caz..."what the fuck!". Asta in cazul in care printre ei nu exista vreo 10 "eruditi" care sa fi vazut accidental respectiva lucrare pe google si sa zica zambind superiori.." a da!..picasso..." desi nu inteleg cu nimic mai mult decat ceilalti 90.La fel in fata unei schite mai putin cunoscute a lui van Gogh,din cele facute in sanatoriu fara urme de petale de floarea soarelui

il face asta pe Pablo mai putin PICASSO?sau pe Vincent mai putin VAN GOGH? nu...in nici un caz!

si apropo de ce spunea olivdor...cu cat mai mult "egoism" pune artistul in opera cu atat aceasta are sanse sa capete mai mare tenta personala. Si daca asta inseamna si mai putin comerciala, cu atat mai bine..

parerea mea.

Aici sunt de acord cu tine cu cit arta este mai putin comerciala cu atit mai bine ,riscam sa devenim un fel de (piata a" muzicii" din Romania)

arta dintodeauna s-a bazat pe imaginatie...eu cred ca evolutia artei depinde cat de departe poate ajunge imaginatia unui om...multe persoane au imaginatie...si inca ce imaginati...dar nu o iau in considerare...ceea ce este foarte rau.

SCURTA ISTORIE A ARTEI MODERNE PE INTELESUL TUTUROR

========================================

IMPRESIONISMUL

============

Pictura clasica inlocuia ca functie fotografia. Spre diferenta de perceptia actuala asupra ei, pictura avea si ceva utilitar. De exemplu, breasla tabacarilor isi comanda un tablou de grup, care urma sa atarne in sala de consiliu. Totul trebuia pictat in cele mai mici detalii, de la firul de par pana la spranceana. Fotografia a dat o lovitura puternica imaginii pictate sau sculptate, insa a fost o lovitura benefica. Artistii au realizat brusc ca nu mai sunt niste slugi ale subiectului reprezentat, si atunci au incercat altceva.

Impresionistii picteaza in forta, fara sa finiseze. Pentru ei conteaza impresia mai mult decat subiectul. Impresionistii socheaza, si in curand multi artisti vor duce experientele mult mai departe. Unii picteaza asternand pe panza o multime de puncte minuscule, care privite de la distanta formeaza imaginea. Priviti cu o lupa puternica o tiparitura, un afis sau o brosura, si veti vedea puncte facute de asta data mecanic. Pointilistii o faceau pentru a pastra culoarea curata, proaspata, si chiar reuseau.

CUBISMUL

=======

Desi Pablo Picasso e cotat ca cea mai reprezentativa figura a cubismului, nu el este nici intemeietorul curentului si nici cel mai fervent aparator al sau. Picasso a derapat deseori de la programul cubismului; cel care l-a urmat cu sfintenie a fost Georges Braque. Pe scurt, ce urmareste cubismul? Ochiul minte, ne spune el. Cand vedem profilul unui om vom vedea obligatoriu un singur ochi si o singura ureche, desi realitatea e diferita. Profilul se vede foarte bine: linia nasului, a buzelor, fruntea etc., in schimb ochiul nu arata prea fericit. Nu se vede decat putin din albul ochiului si foarte putin din pupila. In pictura Egiptulu Antic personajele erau reprezentate in profil, insa ochiul era reprezentat din fata, in asa fel incat albul ochiului si pupila sa apara clar. Efectul este hipnotic. Practic fiecare element al corpului din pictura egipteana e reprezentat din alt unghi, mai corect spus din unghiul cel mai vizibil. Iata ca egiptenii au fost in realitate primii cubisti.

Picasso reia tema cu mai multa violenta. Pe ovalul unei fete traseaza conturul unui profil, incat e foarte greu de spus daca personajul e reprezentat din fata sau din profil. Practic se imbina ambele unghiuri. Asta e teza cubismului: el sparge subiectul si il recompune pe panza din toate unghiurile posibile. Picasso nu se opreste insa aici: in Guernica o femeie ciudata, de culoare albastra, plange ororile razboiului (bombardarea satului Guernica de catre nazisti). Ochii femei a o forma ciudata, dar foarte sugestiva: o forma de lacrima. Un ochi-lacrima. Picasso paraseste analiza seaca a cubismului in favoarea metaforei vizuala.

In sculptura schimbarea e adusa de Constantin Brancusi. Pasarea maiastra cu forma sa aerodinamica, cocosul, masa tacerii, coloana reusesc mai mult decat intentiile lui Picasso.

ARTA ABSTRACTA

============

George Enescu sustinea ca pictura este inferioara muzicii, deoarce e vesnic legata de subeictul pe care il reprezinta. Un muzician, atunci cand scrie o simfonie despre ploaie, nu are nevoie sa aduca pe scena o stropitoare din care sa picure apa pentru a reda cat mai fidel sunetul ploii. Pictorul in schimb e obligat sa picteze un peisaj in plina furtuna, sa redea cat mai fidel potopul.

Muzica se serveste de sunete pentru a reda o atmosfera, fara ca ea sa fie obligatoriu REALA. Poate pictura sa se foloseasca doar de culori, fara sa redea obligatoriu realitatea? Daca inmuiem pensula in vopsea rosie si o aplicam in fuga pe o panza alba obtinem o senzatie puternica. Poate fi o zgarietura, sange, un tipat, un scrasnet, ceva extrem de puternic. Daca schimbam vopseaua rosie cu una verde efectul e diferit, pentru ca verdele e o culoare calmanta. Rosul e o culoare razboinca, culoarea revolutiilor, a violentei, a sexului. Albastru si verdele sunt calmante.

Si iata ca si culorile pot spune povesti singure, la fel ca si sunetele. Nu e neovie sa obtii o senzatie doar vizionand o poza. Poti privi apa marii cum isi schimba constant culoarea, poti privi tot felul de forme la microscop fara sa le intelegi, sau chiar jocurile de culoare aleatorii ale computerului. Nu ai nevoie de realitate ca sa trezesti o senzatie. Kandinsky, Mondrian, Pollock au renuntat la subiect in favoarea culorii.

Era vremea picturii abstracte.

INTOARCEREA REALISMULUI

===================

Arta a inceput sa se implice si in social. Incepand cu anii 60 au aparut poetii universului incojurator. Andy Warholl picta cu duiosie cutii de Coca-Cola exact in felul in care un pictor renascentist picteaza niste bijuterii sau cutii muzicale. Salvador Dali isi gaseste refugiul in psihanaliza, in timp ce H. Giger picteaza universuri monstruoase, cu extraterestrii si copii avortati. De altfel lui Giger i se va dedica si un film, unde isi va pune in valoare universul: Alien (prima parte).

Granitele clasice incep sa se stearga. Arta se combina cu teatrul, coboara in strada, devine manifest. Artistul picteaza in public, si chiar gestul de a picta e considerat arta. Apare lunga domnie a POSTMODERNISMULUI, un curent care nici astazi nu a fost identificat cu precizie. E un curent nostalgic, unul care incearca sa recupereze. Miscarea hippie devine subiect de muzeu, sunt dezgropati dinozaurii si sunt pusi la lucru pe ecran. Epocile se amesteca, traim pe toate planurile posibile, de la era jurasica pana in timpul Romei antice ori a militantilor de culoare din SUA, ba chiar sarim in SF. Totul este posibil in postmodernism, si parca nimic nu mai are valoare. Daca Renasterea dura sute de ani, daca un curent ca impresionismul dura aprox 10-20 de ani, acum orice curent ajunge pe internet instant si e copiat la secunda pe tot mapamondul. Moare chiar inainte de a apuca sa traiasca. E o lume diversa, un pamant pe care posibilitatea de a calatorii oriunde l-a facut parca mai mic si unde - culmea! - in epoca comunicatiei rapide exista si cea mai mare singuratate. Postmodernismul recupereaza, plangem pentru ce a fost.

lerd a scris:

Ati vrea sa reprezinte realitatea obiectului sau a modelului cit mai aproape de realitate?

Credeti ca in ziua de azi nu se mai face arta si de ce ?Argumentati

Nu credeti ca atit mijloacele cit si formele de exprimare din ziua de azi au evoluat odata cu umanitatea?

nu cred ca exista un prototip al artei din zilele noastre mereu arta a arata amprenta personala a artistului...