Prejudecati

Toti ne-am lovit de ele. Unii le-au infrant, altii au fost infranti de ele. Le intalnim la tot pasul, unii ne luptam sa ni le scoatem din cap. Pe unele ni le-am fixat singuri, pe altele, cele mai multe, le-am primit de-a gata.

Dar toti acceptam ca ele indica o lipsa de flexibilitate, o rigidate a gandirii, teama de schimbare. Cum procedam? Si de ce prejudecati ne-am lovit, de la cele mai stupide pana la cele mai sofisticate. Si totusi care sunt acele prejudecati sociale de care suntem nevoiti sa tinem seama pana una-alta.

Una din prejudecatile inca prezente este aceea cu diferentele mari de varsta intre parteneri. Mai ales daca Ea este mai mare decat El. Aceste cupluri au de luptat serios cu prejudecata asta.

Sau ca el trebuie sa sustina financiar casa. In estompare. Si altele....

privind prejudecata cu varsta, in cele mai multe cazuri se dovedeste a fi o realitate. asta chiar daca ea este mai mare sau el este cu mult mai mare. ritmurile celor doi trebuie sa fie ori aproape identice ori completative. ceea ce este destul de greu avand in vedere totusi diferentele de conceptii, percepere, maturitate emotionala si fizice aduse de varsta si experientele individuale.

dar exista si exceptii.

Dar prejudecata conform careia sunt imposibile relatiile cu persoane apartinand unor clase diferite? N-as fi crezut niciodata ca functioneaza, pana am ajuns la un moment dat in cercuri de oameni mai bine pozitionati financiar si social. Si am observat un anumti mod de-a gandi, o anumita atitudine (nu data de bani neaparat ci de nevoia de a-si apara statutul si imaginea) am vazut ca se interpeteaza altfel anumite gesturi, sunt mai suspiciosi in cazul unei atentii sau bunavointe oferite...

Cel mai greu e pentru cel provenit dintr-un mediu mai simplu sa se considere egal si sa nu fie tratat cu condescendenta. In astfel de medii am inatlnit oameni deosebit de educati si totusi marcati de cutume. Insa in afara mediului lor aratau cu adevarat educatia si intelegerea. Ciudat!

qusay a scris:

Dar toti acceptam ca ele indica o lipsa de flexibilitate, o rigidate a gandirii, teama de schimbare. Cum procedam?

mda... mai intai trebuie sa vedem care este punctul de plecare al prejudecatilor..., ele sunt determinate de foarte multi factori : sociali, religiosi, moravuri, educatie, etc... .

schimbarea acestor prejudecati, nu poate porni decat de la o degajare a "balastului" informational primit, cu pastrarea concomietenta a ceea ce, fiecare considera ca i se potriveste... insa barierile vor ramane, doar ca le mai deplasam , incetul cu incetul... altii insa, nu o vor face poate niciodata.

evident, ruperea definitiva a propriior repere, este o utopie atat teoretica, cat si practica... ; pana si prejudecatile de care vorbim, se constituie in acel proces evolutiv constient, sau nu la care participam cu totii .

prejudecatiile in dragoste sunt multe... ele provin in mare, tocmai din acei factori enumerati mai sus... , fiecare incercand sa-si gaseasca partenerul , iubirea de-o viata... dupa o anumita proiectie, dupa anumite repere legate de suflet, fizic, etc... care toate acestea insumate, sa-i asigure un confort psihic si sufletesc..., de care in mod evident , toti avem nevoie.

in functie de deschiderea pe care o are fiecare, prejudecatiile se pot estompa pe anumite paliere, insa ele nu vor disparea in totalitate.

Nu stiu daca o putem trece chiar la prejudecati dar cred ca da. Stiti expresia aia "cui pe cui se scoate"? care cred ca facut mai mult victime decat a salvat de la depresii sentimentale (sau a mutat atentia pe alt subiect ingropand adevarat problema - uneori anestezia asta a prins bine dar in timp...). Dar inca functioneaza si o gramada de oameni sunt adeptii ei, barbati si femei deopotriva (mai ales femei, de ce oare?).

Prejudecatile sociale, si ma refer aici la diferentele uneori imense intre doua persoane de categorii sociale diferite uneori starnesc traume, alteori niste tinte.

Aveam un amic ce provenea dintr-o familie nu prea instarita dar cu o inteligenta si un caracter foarte puternic. Cercul lui de prienteni si amici proveneau dintr-o clasa sociala superioara si nu de putine ori se simtea stanjenit sau agresat involuntar de catre cei din jur. Pentru el devenise o prioritate primara sa isi capete acel statut de om cu bani. Dupa ceva timp omul isi facuse o situatie financiara destul de puternica si chiar ii depasise pe uni dintre prietenii acestuia. Credea ca nu o sa se mai gandeasca la trecutul lui in care trebuia sa aplece capul cateodata si sa le de-a dreptate unora doar pentru simplul fapt ca nu avea incotro.

Cercul de prieteni ramasese acelasi si caracterul sau neschimbat, acum urma sa ii invete pe cei din jur ce nu stiau: uneori fara sa vrei ranesti pe cel de langa tine numai prin simplul fapt ca esti educat intr-o anumita directie; alteori prin simplul fapt ca bunul simt pe care tu il ai poate rani un om simplu.

Asa ca el n-ea luat pe toti in diverse ocazii, cu autobuzul prin oras fara masinile noastre de vis pt uni, sau ne-a povestit cate ceva despre cersetorii care de fapt nu erau niste prefacatori care urmau sa semneze condica la barosan, si multe alte lucruri am facut impreuna si am lasat unele prejudecati in urma si ne mai amintim de ele doar la o bere cine stie cand.

Se pot trece peste multe prejudecati din punctul meu de vedere dar este nevoie de cunoastere si intelegere.

qusay a scris:

Nu stiu daca o putem trece chiar la prejudecati dar cred ca da. Stiti expresia aia "cui pe cui se scoate"? care cred ca facut mai mult victime decat a salvat de la depresii sentimentale (sau a mutat atentia pe alt subiect ingropand adevarat problema - uneori anestezia asta a prins bine dar in timp...). Dar inca functioneaza si o gramada de oameni sunt adeptii ei, barbati si femei deopotriva (mai ales femei, de ce oare?).

pai... nici nu este o prejudecata propiu-zis, ci mai mult un mod de viata !

viata calca pe tine,tu la randu-ti calci pe ea !

in realitate, suntem prinsi intr-un vartej al vietii, al dragostei, al iubirii ... fara de sfarsit .

dezamagim si suntem la randul nostru dezamagiti... .

Ravl a scris:

dezamagim si suntem la randul nostru dezamagiti... .

asta daca nu vom sta sa analizam, sa ne analizam, sa intelegem, sa acceptam si sa vrem sa schimbam ceva in viata noastra, incepand cu propria persoana :>

flori de camp a scris:

asta daca nu vom sta sa analizam, sa ne analizam, sa intelegem, sa acceptam si sa vrem sa schimbam ceva in viata noastra, incepand cu propria persoana :>

si ? ... intodeauna viata ne ofera noi perspective, noi provocari , pe care le putem accepta sau nu, insa asta nu inseamna ca nu vom fi si dezamagiti !... doar ca intr-un alt mod !

Ravl a scris:

si ? ... intodeauna viata ne ofera noi perspective, noi provocari , pe care le putem accepta sau nu, insa asta nu inseamna ca nu vom fi si dezamagiti !... doar ca intr-un alt mod !

depinde ... pe mine una, in ultima vreme nu m-a dezamagit nimeni ... dar nu am asteptat nimic de la nimeni, i-am acceptat asa cum sunt. si imi sunt dragi in continuare :>