Acamandur a scris:dar nu toate placerile sunt egale cu fericirea.
Dar nici n-am spus asa ceva, ba chiar am sustinut contrariul. Nu s-a inteles?! Da, fericirea poate avea la baza o placere dar asta nu inseamna ca o placere te duce obligatoriu la fericire - de multe ori te indeparteaza de ea (nu placerea in sine ci modul cum o lasam sa ne cotropeasca - iti dai seama in ce depresie ar fi cazut soarecele daca i se lua obiectul placerii? mai bine ca a murit extaziat).
Exista o gramada de religii bazate tocmai pe surpimarea placerii pentru ca patriarhii tratau oamenii ca pe soareci - stau cu hrana langa ei dar nu se pot rupe de exercitiul "desfraului" (a nu se intelege prin desfrau sex ci tot ce te face sa te simti bine dar un pine impurificaror).
Dar la altceva m-am gandit. Daca am face din placere o sursa de fericire? Ma gandesc la cele simple.Adica daca as manca un mar si m-am simti nu doar placut, desfatat ci si fericit, n-ar fi mai bine? Daca prin placere pot avea un acces la fericire n-as putea sa-l am mai des tratand placerea astfel incat sa ajung la starea cautata? Considerand ca fericirea implica si os tare a inimii da rsi o relaxare a mintii deci implica si constiinta. Oare asa n-as avea mai mari sanse sa fiu mai tot timpul fericit? Nu este asta o schimbare de paradigma? Adica fac aceleasi lucruri dar le fac altfel si ajung la alt rezultat.
