Primul meu gand ar fi..ca am obosit.Am obosit sa tot alerg dupa fericire.Ma simt epuizat, sa ascult, sa iert, sa uit.Am uitat sa... simt.Sa simt ..fericirea.Nici nu stiu cand a inceput totul..poate cand a plecat..atunci..de mult...Hmm..totusi parca a trecut...sau nu...M-am amagit ca pot sa iubesc pe altcineva.Am fugit de singuratate.Am provocat singuratatea.Si am pierdut.Toata viata am considerat, am pus iubirea pe primul plan...si cu toatea astea.. eu am fost cel care a ramas cu lacrimi in ochi la usa autocarului ...sau mai tarziu..singur cu genunchii la piept, in patul meu mare, din camera mea galbena...
Si doare...doare atat de tare...,te sperie...,iti macina farama aia de suflet peticita care ti-a mai ramas.
Mi-e dor de fericire...Mi-e dor sa ma tina cineva in brate si sa imi mai zica.."stai linistit..o sa fie bine..iti promit eu.."Mi-e dor sa..taca cineva langa mine...mi-e dor sa...priveasca cineva langa mine..
Am dat mereu totul iubirii...si ea nu mi-a dat inapoi decat amagire sau durere,sau tristete..
Am obosit sa protejezez..aparentele..sa traiesc o zi intreaga la birou..cu imaginea omului responsabil...sa vad cupluri, ...cum se tin de mana cand ploua...si se grabesc sa treaca strada..el in fata tinand-o strans de mana..si ea in spate..zambind ca are ocazia sa fie cu el..
Uneori...gasesc ochii care ii caut la un semafor ..in masina vecina...zambetul care il caut..in spatele unei vitrine...
Azi m-a facut sa ma simt singur..iar..m-a dat la o parte...si nu merit asta..
As vrea sa spun noapte buna cuiva...iti spun tie si gandurilor tale..ii spun copilului din tine..