De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Shadow and Light a scris:

sti destule incat sa intelegi ca nu ma indoiesc de forta spiritului

stiu :)

Shadow and Light a scris:

cat despre "filmulet" un om care iubeste cu adevarat este acela, iar cel iubit este un erou in fiecare zi si intradevar acesti oameni sunt inspiratie curata pentru cei din jur

Ai dreptate... sunt luptatori ai luminii... din aia adevarati... nu abureli ca Jiji.

sunt trista pentru ca sunt persoane care imi vor doar raul si au grija sa-mi strice dispozitia

Dirtyangel a scris:

sunt trista pentru ca sunt persoane care imi vor doar raul si au grija sa-mi strice dispozitia

Pai si de ce ii lasi? Nu stii ca ultima libertate umana consta in libertatea de a ne alege raspunsul in orice situatie?

Poti foarte bine sa le faci in ciuda si sa te simti super ok.

Nu pot sa gandesc. Este concluzia rezultata dupa ce am stat 15 minute sa reflectez la ce simt acum pe moment, la ce am simtit azi.... e gol.

Acamandur a scris:

Nu pot sa gandesc. Este concluzia rezultata dupa ce am stat 15 minute sa reflectez la ce simt acum pe moment, la ce am simtit azi.... e gol.

:flowers: Aca prea semnezi tu condica pe aici...sper ca e mai mult din cauza frumoasei Radha

trimit un zambet pe chipul si-n sufletul tau :)

DarkBringer a scris:

sunt trist ca nu pot sa fiu si eu la fel de prost ca majoritatea si sa ma doara undeva de tot si toate...traiasca prostia ca este sfanta

lasa ca-ti trece tie

ba foarte bine ca iti pasa ;)

Shadow and Light a scris:

;) Aca prea semnezi tu condica pe aici...sper ca e mai mult din cauza frumoasei Radha ;)

trimit un zambet pe chipul si-n sufletul tau :P

Din pacate nu este din cauza Frumoasei...multumesc pentru zambet :-

Ma framant ca nu vrea lumea sa afle lucruri despre mine, ca nu-mi pune intrebari la topicul special creat. Ma simt atat de mica si neinsemnata.

de prostia celor din jur. e mare vorba aceea: "daca ar durea prostia ai vedea multa lume tipand" ....

Wahaha a scris:

Ma framant ca nu vrea lumea sa afle lucruri despre mine, ca nu-mi pune intrebari la topicul special creat. Ma simt atat de mica si neinsemnata.

bine le mai zici

vine toamna si simt cum o parte din viata mea incepe sa moara..

am vrut sa iubesc,sa traiesc,sa simt si sa mor pentru cuvinte,pentru minciuni,pentru dragoste..

am trait cu senzatia ca a crede intr-un lucru,concept sau om si a te dedica lui e suficient dar niciodata nu m-am gandit..suficient pentru cine?!

spun cunoscutilor ca am incetat sa mai cred in povesti dar adevarul e ca fara basmele pe care mi le povestesc singura la nesfarsit nu as putea trai.sunt dependenta de minciuni,himere,adaosuri,realitati inchipuite,mistificari,intr-un cuvant..de oameni.

iubesc oamenii pentru ca pot sa le sorb povestile,sa le gust micile minciuni ale imaginatiei nascute din decoruri prea anoste.eu nu sunt ca ei,imi spun,eu nu sunt povestitorul unei povesti inventate,eu sunt povestea in sine.dar ma mint,desigur..

sunt amortita de somnul bolnav al existentei mele si totusi astept.astept sa se intample ceva,dar minunile sunt pentru lumi in declin,nu pentru suflete goale..