Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
Ok. Cred ca dupa ziua trecuta imi este mai bine... tot am un usor gust amar ca trebuie sa suport atatea fara sa fi facut ceva, dar consider ca as fi pe drumul cel bun.
@Malkia: Nu prea stiu unde sa caut ca sa imi activez mesageria.
Optiuni mesagerie
Dezactivez mesageria? Nu
Daca dezactivati mesageria, nu veti mai putea trimite si primi mesaje personale.
PS: Va multumesc mult pentru sfaturi.
Din cate imi amintesc eu,trebuie sa ai un minim de mesaje postate pe forum pentru ca mesageria sa-ti fie activata -parca 20.Scrie in regulament,sau pe sectiunea de feed-back despre asta.
parca am un zid in fata,
ma-o a scris:parca am un zid in fata,
ocoleste'l sau sari peste el, nu lasa sa te opreasca din drumul tau.
alegeri nealese...si nealegeri imbratisate'n cocolos dospit de nefiinta
pacat...se putea si altfel...
Ca am intrat la buda fix dupa taica-miu care a uitat sa deschida geamu.
Mi-e dor... iar mi-e dor... ma apasa... imi poarta sufletul mai departe decat mintea poate ajunge...
Viata e o permanenta asteptare, o lupta cu tine insuti pentru a mai avea rabdare sa mai astepti inca putin... si inca putin... si cand iti dai seama ca ai asteptat in van, e prea tarziu... si timpul trece... si asteptarile isi au si ele sfarsitul lor, doar ca uneori sufletul e prea batran ca sa le mai simta finalitatea...
E incredibil cat de mult timp si energie consumi straduindu-te sa traiesti "decent" si sa nu faci sau spui chestiile pe care ai vrea sa le faci/spui. Nu poti sa spui ca iubesti, nu poti sa il tii in brate pe cel iubit, nu poti sa iti spui povestea... trebuie sa innozi clipele intr-un alt sirag de asteptari si incertitudini, si sa speri ca vei avea rabdarea sa razbesti... si te agati cu degetele slabite de Vesnicie si cu ruga de un Zeu al iertarii, sa te lase sa mai traiesti o zi, poate e chiar Ziua...
..asa m-am nascut...
Mi e si rusine sa mai postez motivele mele ridicole de tristete...
Draga God.of.Carnage ,
Stiu ca prin ce treci si ai trecut este foarte greu,si cu mine soarta e oarecum dura,dar am reusit sa trec peste in mare parte,niciodata nu o sa reusesti sa treci peste asa ceva fara cineva care sa te sustina,cu care sa vorbesti,cui sa ii spui tot ce e pe sufletul tau,si care sa te incurajeze in tot ce faci(aproape tot).Adevarul e ca pe mine forumul asta m-a ajutat sa trec peste multe lucruri grele,si cand vorbesc despre forum ma refer la membrii prietenosi ai acestui forum 
. Asa,ce iti sugerez eu e sa te duci la psihologul scolii,sa nu crezi ca acesta se ocupa cu bolile mentale,nu e asa,e ca si cand ai vorbi cu un prieten bun doar ca iti da sfaturi mult mai bune decat sfaturile care ti le-ar da ori ce prieten oricat de mult te cunoaste el si ori cat de mult vrea el sa te ajute. Eu unul sunt un om prietenos (minor si eu) si imi place sa ajut oamenii,imi place sa fiu un prieten. Trebuie sa spun ca am mai ajutat pe cineva care a apelat la acest forum tot ca sa se descarce,deoarece este timid si ii e rusine sa spuna secretele lui unor oameni care il cunosc. Cam un astfel de om sunt si eu,dar spre fericirea mea diospun de prieteni buni (deoarece stiu sa fiu un prieten) si dispun si de o familie buna.
Si cum ziceai tu ,e greu sa gasesti o iubita,dar nu din cauza ca nu ai nu stiu ce freza sau nu stiu ce haine sau nu stiu ce muschi...tot ce conteaza e increderea de sine! Asta am descoperit o de curand,si eu dispun de f putin din asa ceva,dar lucrez mult la cresterea stimei de sine.
Si daca nu te superi mi-ar place sa vorbesc cu tine in particular. Id ul meu e vic_andrei
Editat Dum 16 mai 2010 00:24
Malkia a scris:Mi-e dor... iar mi-e dor... ma apasa... imi poarta sufletul mai departe decat mintea poate ajunge...Viata e o permanenta asteptare, o lupta cu tine insuti pentru a mai avea rabdare sa mai astepti inca putin... si inca putin... si cand iti dai seama ca ai asteptat in van, e prea tarziu... si timpul trece... si asteptarile isi au si ele sfarsitul lor, doar ca uneori sufletul e prea batran ca sa le mai simta finalitatea...
E incredibil cat de mult timp si energie consumi straduindu-te sa traiesti "decent" si sa nu faci sau spui chestiile pe care ai vrea sa le faci/spui. Nu poti sa spui ca iubesti, nu poti sa il tii in brate pe cel iubit, nu poti sa iti spui povestea... trebuie sa innozi clipele intr-un alt sirag de asteptari si incertitudini, si sa speri ca vei avea rabdarea sa razbesti... si te agati cu degetele slabite de Vesnicie si cu ruga de un Zeu al iertarii, sa te lase sa mai traiesti o zi, poate e chiar Ziua...
De ce nu scrii o carte... o tragedie? Te-ai gandit la asta? Traieste-ti si consuma-ti neputintele. Numai asa vei epuiza aceasta stare...