De ce esti trist azi?...ce te framanta?

ca RadhaSara nu mai apare....

The Unknown a scris:

Sincer imi pare rau de situatia ta si vreau sa cred ca suferi de ceva boala care se vindeca mai greu, ca n-am citit multe despre tine la alte topicuri. Sper ca deja te simti mai bine si faci planuri de viitor.

Multumesc pentru gandurile bune... ce am eu se vindeca partial, dar trebuie tinut sub observatie pentru ca poate oricand reaparea. Nu se poate muri din asta, decat daca lasi netratat. Tratamentul este destul de dur si dificil de suportat, cu multe implicatii, si as prefera sa nu mai trec prin asta inca o data, dar o voi face daca trebuie...

Nu aveai unde sa citesti asta despre mine, nu am scris nicaieri... in mod normal nu ar fi trebuit sa scriu, dar am avut un moment de slabiciune si nu am mai putut suporta... ;)

The Unknown a scris:

Nimic mai imposibil de suportat decat daca esti impachetat sa iesi pe usa si te opreste ceva ...

Se intimpla odata in viata la fiecare, crede-ma!

;) stiu..te cred !

e frustrare si neputinta

in fine...duca'se !

nu am succes la fete :|...mai degraba am ghinion

Ok. Nu stiu cum sa incep, nu prea intru pe forumuri si sunt mai timid, insa... eu chiar vreau sa ma sinucid. N-am nicio calitate si doar defecte, iar scop in viata nu prea am (nu mi l-am gasit si nici nu cred ca-l voi gasi). Sunt respins frecvent de societate (iar prin societate ma refer la majoritatea persoanelor cu care convietuiesc), parintii mei s-au despartit inca de cand aveam 5-6 ani, si eram deseori batut (evident, fiind copil nu cred ca eram eu neaparat devina). Pe punct de vedere sentimental consider ca as fi avut multe de oferit, dar am fost respins brutal (daca se poate spune asa), intr-un mod care m-a ranit profund, eu doar expunandu-mi sentimentele. Nu excelez la nimic... nu stiu daca pot spune ca si la invatatura ca, desi am fost olimpic pe municipiu la istorie, cateodata iau note destul de mici (notele ma demoralizeaza de multe ori, dar reusesc sa trec peste).

Simt ca locul meu nu ar fi aici, nici nu cred ca ar exista vreun loc pentru mine. Simt ca as fi in plus pe lumea asta si ca am fost facut din greseala.

In rest, am incercat sa-mi fac un grup de prieteni, niste prieteni ce nu luau viata in serios. Credeam ca se va molipsi. Dar totul a ramas la etapa de "incercare" deoarece nu sunt bagat deloc in seama mai deloc de membrii acelui grup.

Sincer, eu sunt o fire aventuroasa si romantica (din punctul meu de vedere) dar sunt prea evitat de toti ceilalti.

PS: Stiu ca vi se pare o porcarie tot ce am scris aici. Si mie mi se pare, esenta nu este. Imi pare rau ca n-am stiut sa-mi exprim framantarile. Cum am mai spus, sunt timid.

PS 2: Nu imi voi dezvalui varsta, dar daca ajuta, pot spune doar ca sunt minor.

God.of.Carnage a scris:

ai vorbit cu cineva din familie, cu cineva apropiat despre toate astea? am inteles ca parintii s'au despartit, locuiesti cu mama? ea a observat ceva din framantarile tale?

si nu, nu sunt prostii ce ai scris tu aici. problema e ca noi prea mult nu te putem ajuta, adica poti primi doar niste opinii, sfaturi dar ajutor adevarat iti pot acorda doar familia, scoala, eventual.

de care dintre parinti te simti mai apropiat? incearca sa'i povestesti ce ne'ai povestit noua, cere'i sprijinul.

Ai mare nevoie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti.Imi pare rau pentru tine...

Am deschis mai demult un topic despre cum sa invatam sa ne iubim pe noi insine -sper sa ai rabdare sa imi citesti postarile de acolo.

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic53147.html

Cu ce pot sa te ajut altfel?

Locuiesc cu mama. Da, am incercat sa-i spun framantarile mele mamei dar de multe ori se enerveaza cand ii spun aceste lucruri si nu mai pot avea apoi o discutie civilizata. Cred totusi ca ma simt mai apropiat de mama. Tata m-a mai sunat doar 1-2 ani dupa ce s-a despartit de mama, apoi parca a si uitat ca exist. L-am mai sunat eu dar incepea sa ma injure ca ii vreau doar banii si chestii asemanatoare.

Scoala nu cred ca imi poate da niste sfaturi, ba dimpotriva. Cum am mai spus, sunt respins deseori de colegi fara un motiv intemeiat. Sunt respins de multe fara un motiv de catre multi oameni.

Un opinia mea, viata mi s-ar face mult mai buna daca as avea un o persoana la care sa tin. O fata. Dar incercarile mele au esuat. Nu stiu, la moda sunt tipii care au nu stiu ce tunsoare, poarte nu stiu ce haine, au muschi etc., iar eu nu sunt asa.

@Arcangelo: Multumesc de sfat. Voi citi topic-ul.

Dar cum invat sa-mi gasesc scopul in viata? Ca eu zilele astea parca nu mai am nicio putere in mine, niciun entuziasm, nicio luminita in sufletul meu. S-a stins tot de parca as fi intr-o transa si ma simt asemenea unui robot. Fac umbra pamantului aiurea...

Nu trebuie sa indeplinesti nici un fel de conditii ca sa te iubesti pe tine.Nu trebuie sa ai muschi,sa ai tot felul de calitati sau sa fi popular.

Ceilalti nu te plac...ceilalti nu te iubesc...nu te integrezi intre cei de varsta ta...

Crede-ma ca inteleg,pentru ca sunt gay,si am trecut deja prin toate astea si prin altele,mai urate.E important sa-ti placa de tine,daca vrei sa le placa si altora de tine...

Universul intreg e ca un fel de mare oglinda care ne pune mereu in fata inmaginii credintelor noastre despre noi si lume.Crezi ca esti un nimeni? -totul iti va demonstra ca ai dreptate!

Crezi ca esti genial? -vei vedea cum totul iti demonstreaza ca ai dreptate! -oricare sunt convingerile tale,mereu ti se da dreptate.

Asa ca e nevoie sa inveti sa crezi ca meriti sa fi iubit -pentru a fi iubit.Schimba-ti raportarea la tine insuti si la lume,si totul iti va demonstra inca o data ca ai dreptate.

Incearca sa folosesti autosugestia (am dat tehnica pe acel topic) pentru a-ti schimba convingerile...incearca sa te intelegi,sa intelegi cauzele problemelor tale.

God.of.Carnage a scris:

Ok. Nu stiu cum sa incep, nu prea intru pe forumuri si sunt mai timid, insa... eu chiar vreau sa ma sinucid.

Offf, lasa prostiile si ai rabdare. Ai incredere ca va fi si altfel, viata nu e liniara. Acum ceva ani si viata mea era la fel de dezastruoasa. Totul s-a schimbat cand am plecat din orasul natal si am luat singura viata in piept, am invatat sa am grija de mine si sa ma iubesc intr-o lume straina, am inceput totul de la zero. Si am avut multe astfel de inceputuri de atunci, si in plan emotional, si cu jobul, cu tot ce vrei tu... In momentul in care vei fi pe picioarele tale, va fi altfel... ai rabdare si incredere in viitor, uneori trebuie sa ne luam portia de suferinta ca sa invatam sa apreciem viata.

Ca si copil studios si preocupat de carte, nu vei fi apreciat in gimnaziu/liceu, ceilalti sunt rai si invidiosi. Dar o sa vezi ca in viata, asta iti va deschide multe porti si vei avea acces in cercuri de oameni asemeni tie, care te vor respecta pentru ceea ce esti, si vei avea altfel de prieteni. Ai rabdare si lasa prostiile, esti tanar, si chiar daca pare altfel, sa stii ca nu esti singur... sunt multi ca tine, si va veni o vreme cand va veti intalni... si viata ta se va schimba total...

Activeaza-ti mesageria sa iti pot trimite un mesaj privat, am incercat si nu am reusit. Iti voi spune mai multe pe PM.