De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Sant trista...

Mirada-Dicovici a scris:

N-am exagerat. Nu chiar ca in fata unei conserve, dar nu-mi mai trezeste niciun sentiment. Sunt constient de o capodopera, dar nu mai simt nimic.

Intradevar, o inocenta serafica s-a nascut in mine abia dupa ce am trait agonia. Dar acum sunt dezgustat si am ajuns la concluzia ca nu se merita sa suferi.

Am cautat iubirea si-n exterior si-n interior si doar in interior am reusit sa o gasesc fiindca eram singurul care ma intelegea. Dar acest fel de a fi nu m-a multumit, fiindca tot in singuratate traiam. Mi-am dorit nespus de mult o prietena careia sa-i pot impartasi gandurile mele si care sa ma-nteleaga. N-am gasit. Si acum e prea tarziu si zadarnic sa mai traiesc, caci nu mai simt nimic. Sufletul e mort.

nu e mort...si macar pentru orgoliul ala care mai erupe cateodata...pentru cautare...

de ce nu incerci sa cauti un om cu care sa te intelegi in primul rand? nu's chiar toti atat de idioti precum ii vezi tu...bine...ca ar trebui si tu sa intelegi in primul rand , la asta te-ai gandit?

te contrazici...acum zici ca nu se merita sa suferi...mai inainte ziceai ca tristetea te inalta...si tocmai furtuna asta arata cat de viu ti-e sufletul...

si iubirea...vine pentru toti...atunci cand sintem cu adevarat pregatiti sa o primim...in primul rand cand am ajuns sa ne cunoastem pe noi si sa ne acceptam pe noi...tu ceri iubire? si ce dai la schimb? un suflet obosit ?un suflet nesigur pe el...

Red , moartea e ce e...moarte. Prezenta intr-adevar , dar atat. Ca ne doare a altora pana la racnet , pana la sfasiere ...din pacate si eu pot sa confirm . Dar tocmai fiindca e atat de prezenta ar trebui sa ne faca sa ne gandim la viata...si la finalul ei- cand ne vom intreba daca am facut tot ce se putea face , tot ce am visat...

sarazin79 a scris:

nu e mort...si macar pentru orgoliul ala care mai erupe cateodata...pentru cautare...

de ce nu incerci sa cauti un om cu care sa te intelegi in primul rand? nu's chiar toti atat de idioti precum ii vezi tu...bine...ca ar trebui si tu sa intelegi in primul rand , la asta te-ai gandit?

te contrazici...acum zici ca nu se merita sa suferi...mai inainte ziceai ca tristetea te inalta...si tocmai furtuna asta arata cat de viu ti-e sufletul...

si iubirea...vine pentru toti...atunci cand sintem cu adevarat pregatiti sa o primim...in primul rand cand am ajuns sa ne cunoastem pe noi si sa ne acceptam pe noi...tu ceri iubire? si ce dai la schimb? un suflet obosit ?un suflet nesigur pe el...

Red , moartea e ce e...moarte. Prezenta intr-adevar , dar atat. Ca ne doare a altora pana la racnet , pana la sfasiere ...din pacate si eu pot sa confirm . Dar tocmai fiindca e atat de prezenta ar trebui sa ne faca sa ne gandim la viata...si la finalul ei- cand ne vom intreba daca am facut tot ce se putea face , tot ce am visat...

Singurul om care ma intelege sunt eu.

N-am considerat pe nimeni idiot. De unde ai tras tu concluzia asta ?

Nu ma contrazic, doar ca evoluez de la o zi la alta si ma schimb constant. Cand spuneam ca tristetea ma inalta era din cauza faptului ca nu aveam altceva. Dar eu nu-mi doresc tristete. Dimpotriva, am facut tot posibilul sa ucid intunericul din sufletul meu, sa scap de agonia covarsitoare si pana in final am reusit. Numai ca, n-a mai ramas nimic.

Suferinta ma facea sa traiesc. A fost si o perioada de bucurie care isi avea izvorul in arta, in splendoarea naturii, in fata idealizata pe care o adoram, dar scurta. Se pare ca suferinta a fost mai persistenta. Cu toate acestea, chiar si suferinta a demonstrat vremelnicia lumii. Nu am dorit-o, dar in lipsa de sentimente...

Inainte vedeam iubirea ca pe un afect suprem si sacru. Acum o vad ca pe o traire profana, nesemnificativa.

Atat de palida !

Mirada-Dicovici a scris:

Singurul om care ma intelege sunt eu.

N-am considerat pe nimeni idiot. De unde ai tras tu concluzia asta ?

Nu ma contrazic, doar ca evoluez de la o zi la alta si ma schimb constant. Cand spuneam ca tristetea ma inalta era din cauza faptului ca nu aveam altceva. Dar eu nu-mi doresc tristete. Dimpotriva, am facut tot posibilul sa ucid intunericul din sufletul meu, sa scap de agonia covarsitoare si pana in final am reusit. Numai ca, n-a mai ramas nimic.

Suferinta ma facea sa traiesc. A fost si o perioada de bucurie care isi avea izvorul in arta, in splendoarea naturii, in fata idealizata pe care o adoram, dar scurta. Se pare ca suferinta a fost mai persistenta. Cu toate acestea, chiar si suferinta a demonstrat vremelnicia lumii. Nu am dorit-o, dar in lipsa de sentimente...

Inainte vedeam iubirea ca pe un afect suprem si sacru. Acum o vad ca pe o traire profana, nesemnificativa.

Atat de palida !

uite din fraza asta..cu singurul care ma intelge sint eu...

Mirada...evolutia inseamna continua imbunatatire a unui dat...nu ne schimbam , adaugam...si tu acum oscilezi intre lucruri pe care inca nu le intelegi deplin...si nu e anormal asta...e firesc...e viata , dragul meu, care ne pune mereu in fata balante , sarabande de definitii , opinii , culori...de multe ori nu le intelegem , uneori ne ranesc, alteori sintem daltonisti...cateodata ne doboara...stii ce ne tine in picioare mai mereu...valoarea acelui sambure initial pe care de multe ori nu il mai vedem de cat l-am imbracat in evolutia aia...

ai dreptate cu ceva...suferinta face parte din viata, din noi...ucigand-o , vom omori ceva din noi...si mai rau...dezechilibram o balanta prea fragila...

ca sa stim trai trebuie sa ne vedem si acceptam exact asa cum sintem...cu bucurii si tristeti...cu miros de trandafiri si de hazna...cu dans nebun si impiedicati...

iubirea numai palida nu e...si daca o opera de arta sau in rasarit in munti nu iti mai provoaca explozii si bucurii, chiar ca imi pare rau de tine...

inca ceva- eu nu cred ca tu ai cunoscut-o pe fata aia prea bine...ai creat o fantezie...luand ce iti placea de la ea si adaugand toata setea de frumos si de viata a sufletului tau...si viata ti-a aratat pur si simplu adevarul la un moment dat...

cand iubim un om , nu ii omitem defectele...il iubim cu tot cu ele...stim ca cea mai mica schimbare l-ar face altcineva...

eu iti doresc sa iubesti...intr-atat incat sa te cunosti pe tine si sa stii exact ce ai de oferit

si sper sa intelegi ce iti spun eu aici...ca uneori am impresia ca purtam discutia asta doar asa...de placerea conversatiei...

Sunt trist ca nam motoreta

Sunt trist ca nam motoreta

roooney7 a scris:

Sunt trist ca nam motoreta

Sunt trist ca nam motoreta

si cand o sa ai motoreta o sa fi fericit?

Prea multe...

inca ma bantuie amintirea lui

life sucks hard sometime