De ce esti trist azi?...ce te framanta?

P__P a scris:

daca iubirea e in tine, AI INCREDERE!!!!!!!!!!!!

Ai dreptate P__P, incerc, dar e greu... oricum pe cat de trist eram ieri pe atat de linistit si plin de speranta am fost azi, ceea ce va doresc tuturor din coltul trist.

asta mi-a stricat mie seara : http://ionut.ecosapiens.ro/fii-schimbarea-...o-vezi-in-lume/

Adevarul e ca ,intr-adevar, e o arta sa fi chiar in halul asta de tampit :cry:

Sunt trista pentru ca nu mai am nici un motiv sa zambesc. Tot ce-a mai ramas bun in mine n-o sa mai daruiesc curand,cuiva.Poate ca-i prea tarziu.

moont a scris:

A iesit si soarele, dar e la fel...

Asta-i cel mai trist lucru pe care l-am citit aici si oriunde in ultimele luni...

Andrutza , am vrut sa-ti raspund si dupa comentariu...sa fiu sigur ca ai inteles ce am vrut sa zic acolo...e trist cand ne pierdem vremea tanjind dupa lucruri ce nu pot fi schimbate , dupa vise ale lumii , nu ale sufletului nostru ...cand lasam vocea afara-lui sa o acopere pe cea a sinelui . Daca ramane ceva bun in noi dupa o dezamagire - si ramane mereu- e sigur ceva ce se cere daruit.Iar soarele rasare in fiecare zi...iar in zilele proaste are menirea de a ne aduce aminte ca deasupra de toate e lumina...orice s-ar intampla e mereu acolo...tocmai asta e speranta...ca soarele e mereu la fel...

Mirada , rar am obiceiul sa raspund degetului mijlociu...nu fiindca m-ar jigni ,ci fiindca tine de o forma de dialog pe care eu o ocolesc si pe care , sincer , habar n-am cum sa-l port

dar ai exagerat...nu ti-a murit partea care adora frumosul...vrei sa spui ca acum in fata unui tablou , a muntilor ... te simti la fel ca si in fata unei conserve? ma indoiesc

inocenta , bunatatea...traiesc cu adevarat de abia dupa ce cunosti...raul , mizeria , caderea - pana atunci erau iluzii sau conceptii...de abia dupa se pot justifica...

ai cautat iubirea intr-un exterior perisabil...normal ca te-a ranit , ca nu te-a apropiat de vesnicie...

si voi continua sa cred ca sa traiesti fiecare clipa dupa ce ai cunoscut durerea cea mai sfasietoare , umilinta cea mai

grea , pierderea cea mai mare...sa traiesti nu oricum , ci frumos...cerand de la fiecare clipa tot ce poate aduce...e curajul...

nu sfidand viata sintem luptatori...ci sfidand moartea...si nu murim de cand ne nastem...de atunci traim...

e o expresie frumoasa ...dar mai seaca decat o nuca vesteda...

sunt trista ca cea mai mare fericire are o esenta tragica................... doi oameni nu s identici dar cand seamaa prea puternic deja ma ia original si copie ................... te vei gandi mereu la original desi ai copia.......... nu e o actiune realizata de nevoia de a l regasi chiar seamana si ma calca pe nervi

sarazin79 a scris:

Mirada , rar am obiceiul sa raspund degetului mijlociu...nu fiindca m-ar jigni ,ci fiindca tine de o forma de dialog pe care eu o ocolesc si pe care , sincer , habar n-am cum sa-l port

dar ai exagerat...nu ti-a murit partea care adora frumosul...vrei sa spui ca acum in fata unui tablou , a muntilor ... te simti la fel ca si in fata unei conserve? ma indoiesc

inocenta , bunatatea...traiesc cu adevarat de abia dupa ce cunosti...raul , mizeria , caderea - pana atunci erau iluzii sau conceptii...de abia dupa se pot justifica...

ai cautat iubirea intr-un exterior perisabil...normal ca te-a ranit , ca nu te-a apropiat de vesnicie...

si voi continua sa cred ca sa traiesti fiecare clipa dupa ce ai cunoscut durerea cea mai sfasietoare , umilinta cea mai

grea , pierderea cea mai mare...sa traiesti nu oricum , ci frumos...cerand de la fiecare clipa tot ce poate aduce...e curajul...

nu sfidand viata sintem luptatori...ci sfidand moartea...si nu murim de cand ne nastem...de atunci traim...

e o expresie frumoasa ...dar mai seaca decat o nuca vesteda...

N-am exagerat. Nu chiar ca in fata unei conserve, dar nu-mi mai trezeste niciun sentiment. Sunt constient de o capodopera, dar nu mai simt nimic.

Intradevar, o inocenta serafica s-a nascut in mine abia dupa ce am trait agonia. Dar acum sunt dezgustat si am ajuns la concluzia ca nu se merita sa suferi.

Am cautat iubirea si-n exterior si-n interior si doar in interior am reusit sa o gasesc fiindca eram singurul care ma intelegea. Dar acest fel de a fi nu m-a multumit, fiindca tot in singuratate traiam. Mi-am dorit nespus de mult o prietena careia sa-i pot impartasi gandurile mele si care sa ma-nteleaga. N-am gasit. Si acum e prea tarziu si zadarnic sa mai traiesc, caci nu mai simt nimic. Sufletul e mort.

deliah a scris:

asta mi-a stricat mie seara : http://ionut.ecosapiens.ro/fii-schimbarea-...o-vezi-in-lume/ :D

Adevarul e ca ,intr-adevar, e o arta sa fi chiar in halul asta de tampit :P ;)

asta este arta la fel cum schizofrenicii vad lumea noastra, prostia cruda si infinita de care da dovada omul ma uimeste zilnic....as propune sa-l lege cineva si pe acel artist de perete si sa cerceteze arta pe care cu asa zel o propovaduieste

Mirada-Dicovici a scris:

N-am exagerat. Nu chiar ca in fata unei conserve, dar nu-mi mai trezeste niciun sentiment. Sunt constient de o capodopera, dar nu mai simt nimic.

Intradevar, o inocenta serafica s-a nascut in mine abia dupa ce am trait agonia. Dar acum sunt dezgustat si am ajuns la concluzia ca nu se merita sa suferi.

Am cautat iubirea si-n exterior si-n interior si doar in interior am reusit sa o gasesc fiindca eram singurul care ma intelegea. Dar acest fel de a fi nu m-a multumit, fiindca tot in singuratate traiam. Mi-am dorit nespus de mult o prietena careia sa-i pot impartasi gandurile mele si care sa ma-nteleaga. N-am gasit. Si acum e prea tarziu si zadarnic sa mai traiesc, caci nu mai simt nimic. Sufletul e mort.

uite ce e eu s suparata forumului si te voi contrazice ........ asta cu sufletul mort nu exista..cand o vei vedea te va lua un fior pe nepregatite......... si eu cand il vazusem pe alex eram moarta atunci si se intamplase sa ma reinvie........ fii trist cat vrei dar de dragoste nimeni nu scapa

andrutza a scris:

Sunt trista pentru ca nu mai am nici un motiv sa zambesc. Tot ce-a mai ramas bun in mine n-o sa mai daruiesc curand,cuiva.Poate ca-i prea tarziu.

Asta-i cel mai trist lucru pe care l-am citit aici si oriunde in ultimele luni...

Andrutza, sincer scuze, imi descarcam si eu sufletul si imi pare rau ca te-a intristat replica aia, dar sper din tot sufletul sa te razgandesti si sa daruiesti din nou tot ce-i mai bun din tine (adica partea ta divina) chiar daca este foarte greu. Numai bine.

....moartea e atat de vie ...si secera ,scera cu atata sarg fara macar o picatura de sudoare..e mereu proaspata .....