sarazin79 a scris:multumesc de raspuns
care parte a sufletului tau a murit? dupa dex...
daca erai de acord cu filosofia lui Spinoza - de acord inseamna a simti ca te defineste adevarul cuprins in ea- nici macar nu mai foloseai conceptul de eternitate...dar sufletului tau ii e sete de asta...de infinit , de vesnicie...lucru perfect normal , deoarece e o bucatica din ea...la fel de normal e faptul ca ai crezut ca iubirea poate da vesnicia asta, din pacate nu stii sa o cauti acolo unde trebuie si nici nu esti pregatit sa o primesti...
dispretuiesti fizicul si totusi te legi de incertitudinea lui ...te ascunzi in spatele unei teorii care iti ofera o justificare in care vrei sa crezi dar pe care nu o simti...nici nu ai avea cum sa fii vesel , lasitatile nu prea provoaca bucurii...
o intrebare ...ce ai fi facut daca erai nemuritor? eu cred ca nimic...nimicul absolut...ai fi amanat mereu pe viitor totul stiind ca ai vesnicia la indemana...caci daca acum nu profiti de clipa si de intensitatea pe care ti-o ofera exact statutul asta de muritor...inseamna ca nu-i stii valoarea
intrebarea nu era retorica, ci pusa la modul cel mai serios , asa ca o sa te rog sa imi raspunzi...
Mi-a murit partea care adora frumosul, splendoarea naturii, inocenta, bunatatea, blandetea, partea care ma facea sa ma bucur de existenta.
De ce sa nu folosesc conceptul de eternitate cand acestui complex de particule care ma alcatuieste ii e sete de asta ( dupa cum spuneai si tu ), fiindca e constient de valoarea existentei. E idealul la care aspira si unicul motiv pentru care inca se mai afla in viata.
Am crezut ca iubirea poate da vesnicie, dar m-am mintit frumos. Ce sa mai caut, unde si pentru ce un vis pieritor ?!
E doar o alta poveste trista.
Dispretuiam fizicul, dar m-am obisnuit. Si totusi ma tin legat de el pentru ca in afara lui nu mai exista nimic. Doar daca iti place sa te amagesti. Suntem ceea ce suntem si nu putem schimba acest lucru.
Nu ma ascund decat in spatele degetului mijlociu in caz ca cineva e de parere ca sunt las. Sunt un mizantrop incurabil, un nihilist dezgustat de lume, fapt pentru care nu am gasit scapare decat in propria camera in fata unor file albe.
Daca eram vesnic puteam sa ma desavarsesc - sa ating absolutul si astfel m-as fi bucurat de existenta in adevaratul sens al cuvantului. Si cred ca si semenii mei ar fi facut la fel. N-ar mai fi existat ciume si razboaie fiindca oamenii ar fi trait de preferinta si ar fi fost bogatii atat materiale cat si sufletesti indeajuns pentru fiecare. De plictiseala ( poti sa razi ) ar fi inceput sa daruiasca unul altuia. Sau poate ar fi inteles ca bogatiile materiale sunt insignifiante si sufletul lor s-ar fi innobilat. Eternitatea i-ar fi educat.
Dar moartea e in orice cuget, in orice simtire, si ucide gradat pana cand nu mai ramane nimic - decat o amintire trista.
