Din pacate, educatia ce poate fi oferita copiilor in ziua de azi, de catre parinti sau profesori, are multe carente. Anturajul in care creste individul isi pune amprenta asupra lui, iar de cele mai multe ori efectul obtinut este unul negativ.
Parintii nu prea au timp sa se ocupe de copii din diverse motive. Daca se straduiesc sa le ofere mai mult decat au avut ei cand erau mici, lucreaza prea mult si oboseala nu le mai permite sa aiba rabdarea de a explica si a-i face pe copii sa inteleaga. Daca parintii nu au o educatie adecvata si preocupari egoiste, n-au nici un interes de a pierde timpul cu un copil mic si enervant pentru ei.
Profesorii ori nu dispun de suficiente cunostinte, ori le lipseste implicarea (nu se straduiesc sa se faca intelesi, nu le pasa daca realizeaza ceva). Eu consider ca e nevoie de vocatie ca sa fii profesor, nu sa tratezi ocupatia aceasta ca pe un simplu serviciu. Copiii nu sunt "robotzei" pe care sa-i programam si trebuie sa ne adresam sufletului lor, nu doar ratiunii. Rolul profesorului este de a insufla "setea de cunoastere, de rationare", nu de a prezenta un sir enorm de date, demonstratii, rationamente etc.
In concluzie cea mai buna educatie este cea pe care ti-o oferi singur, cercetand cat mai multe surse, folosindu-ti discernamantul spre a alege solutii optime, invatand din greselile proprii sau ale altora. Nu ajuta la nimic sa ai un model pe care sa-l urmezi (parinte, profesor sau orice alta persoana), doar daca vrei sa faci parte dintr-o productie de serie (Brainwashed20XX). Totusi, nu recomand aceasta directie de actiune celor cu IQ situat mult sub medie.