România
Roportal.ro

Iubire sau Vampirism - ce daruim si cui?

Început de mayama34, Vin 4 aug 2006 · 224 răspunsuri · 34.743 vizualizări

mayama342.948 mesaje#171
ellla a scris:
mie mi-o zic candva iubitu' ca sa-mi iau ce-mi trebe din realtie ... pai cum adica sa-mi iau zic, cand iubirea se daruieste? ... sa-mi iau oirgasmul la spinare si sa ma laud cu el ? sa-mi iau ...ce -sa-mi iau? ce se poate LUA dintr-o relatie?

el ce lua oare?

:doh: O relatie de dragoste presupune ca ambii parteneri sunt la fel de interesati sa mentina echilibrul. Unul daruieste sentimente, celalale la fel...se armonizeaza reciproc, fiecare se hraneste cu acelasi soi de emisii...nu e reciprocitate, atunci e la una din parti: vampirism

qusay5.157 mesaje#172
zina apelor a scris:
Aveam o prietena - acum e plecata din tara, nu ca nu as mai avea-o - care imi fura cu mult talent energia. Era o persoana fara energie, moale, pesimista. Eu, la polul opus.

Simtea si ea cum "ma fura". Uneori parca pica de oboseala, ea dintr-o data era plina de energie... Imi si spunea ca simte cum se incarca. Eu simteam cum... imi "scoate" energia...

Uneori povestea ca simte cu se desprinde noaptea de corp. Ii placea sa ghiceasca in carti si in cafea. Habar nu am de unde stia. Era o joaca, nu cred ca se gindeam ca intr-adevar stie ce face. Dar in 2000, in ianuarie, mi-a ghicit in cafea ca ma voi casatori in acel an. Eu am ris, dar in mai l-am cunoscut pe sotul meu, iar in octombrie ne-am casatorit.

Acum am cine sa imi fure energia zilnic... :focus:

Poate te-ai invatat s-o dai ca fiidn o forma de iubire pe care te-ai obisnuit s-o practici = prin dorinta de a ajuta, de a indemna pe cel de langa tine sa ia decizii, sa fie mai consecvent sau curajos... prin grija pt familie.

Daca te simti singur acapabila sa manageriezi viata de familie este posibil sa practici de fapt cedarea energiei in exces si astfel inceti pe cel de langa tine sa ia, desi nu-si propusese initial sa traiasca prin tine. Uneori chair noi ii ajutam pe ceilalti sa devian dependenti de noi desi au resurse interioare sa fie pe prorpiile lor picioare.

Iar cedarea energiei sub aceasta forma, cand te simti sibgurul capabil de ceva, este o forma de egocentrism - un fel de eu sunt motorul lucrurilor. SI asa este dor ca e bine sa rulezi in ritmul acelor lucruri, altfel te epuizezi fara sa generezi progres.

ellla8.845 mesaje#173
mayama34 a scris:
:o: O relatie de dragoste presupune ca ambii parteneri sunt la fel de interesati sa mentina echilibrul. Unul daruieste sentimente, celalale la fel...se armonizeaza reciproc, fiecare se hraneste cu acelasi soi de emisii...nu e reciprocitate, atunci e la una din parti: vampirism

exact

si cand in sfarsit partea vampirizata are curajul sa rupa legatura (ajutata sau nu) alalalt face ca titirezu '... am patit cu fostul sot ...si nu numai :cry:

Dark_Dragon955 mesaje#174

Eu cred ca in 90% din cazuri(cel putin),ni s-a intamplat tuturor sa fim ,macar o data,niste mici "vampiri care fura energie"de la ceilalti.(fie in relatiile sociale sau cele personale).De multe ori ti se intampla sa vii obosit de la servici,sa fi avut anumite probleme si sa simti nevoia sa te destainui cuiva(uneori pentru a cere un sfat).Prin acea simpla destainuire,o parte din "povara noastra"trece la ascultator.De fapt este tot un furt de energie;noi ne incarcam cu o parte din energia celui cu care vorbim.

Deseori simtim nevoia sa fim ascultati,sa fim intelesi,sa vorbim cu cineva,sa fim alintati,sa fim iubiti(cred ca li s-a intamplat multor persoane acest lucru),de fapt in acele momente avem nevoie de energie,si incercam sa facem rost de ea de unde se poate.(voluntar sau involuntar).Oamenii pesimisti sau"plangaciosii"(cei care se plang intotdeauna de orice lucru) asta fac tot timpul:se incarca cu energie de la persoanele dispuse sa le-o ofere.

Si intr-o relatie se poate intampla acest lucru.Simplele intrebari:"ma iubesti?","cat de mult ma iubesti","hai,arata-mi ca ma iubesti",etc(nu mai in vin acum in minte,dar ar mai fi si alte intrebari) nu fac altceva decat sa ne incarce cu energie.Din pacate,energia partenerului.Ideea e ca putini sunt cei care isi dau seama de acest lucru.Forte multi o iau ca pe ceva normal.

Parerea mea e ca trebuie sa incetam sa mai "furam" energie de la cei din jurul nostru,si nici sa ii lasam pe altii sa "fure" de la noi.Nu spun ca e usor,dar macar ar trebui sa incercam.

ellla8.845 mesaje#175

incercam incercam ... dar ce greu e cand nu te intelege partenerul ... :cry: ... si practic te mai si acuza ca... esti asa si pe dincolo, de fapt enervat de faptul ca i-ai taiat orice legatura energetica cu el :o: ... si dai si dai si tot tu esti rea ca de fapt esti fraiera si nu sti ice vrei si ... bla bla bla ioi, Doamne ajuta

bineinteles tu il iubesit in continuare doar ca nu mai depinzi de el aparent, de fapt el de tine energetic...asta doare

mayama342.948 mesaje#176

Eu nu cred ca furam energie de la partener cand ne varsam "ofurile"...daca el ne asculta atent si nu "da semne" de "am inteles, nu mai continua"...abia atunci se poate spune ca ne hranim, cand abuzam de rabdarea celuilalt. :D

In prima situatie e nevoia fireasca de armonizare si de vazut ca si "cel de langa tine" te apreciaza, sau ca poate el vede altfel lucrurile... :roll: :o::o:

browneyedvoice24 mesaje#177

In ce masura ati putea suporta un partener care, din cauza carentelor afective din copilarie, sufera de anxietate si nu-si gaseste echilibrul. Nu ma refer la o stare patologica ci la o sensibilitate putin mai pregnanta asociata cu neincredere in sine. Ati incerca sa-l ajutati sau l-ati lasa sa-si revina cum stie?

mayama342.948 mesaje#179
ellla a scris:
l-as ajuta pana la limita mea de suportabilitate ...de fapt ,mereu fac asta :shipwrecked:

...da, asa ar trebui sa facem, dar nu suntem intotdeauna dispusi sa acceptam iubirea celor care se hranesc cu "zilele noastre fripte". Nu asta trebuie sa intelegem...cautarea de Sine este foarte importanta...

malitzia433 mesaje#180
browneyedvoice a scris:
In ce masura ati putea suporta un partener care, din cauza carentelor afective din copilarie, sufera de anxietate si nu-si gaseste echilibrul. Nu ma refer la o stare patologica ci la o sensibilitate putin mai pregnanta asociata cu neincredere in sine. Ati incerca sa-l ajutati sau l-ati lasa sa-si revina cum stie?

Eu am avut un astfel de partener...Am facut tot posibilul sa-i ofer blandete intelegere si iubire...dar totul a fost in zadar.Cu timpul am ajuns sa nu-i mai suport iesirile.Multumesc lui Dumnezeu ca nu m-am maritat cu el...

← Înapoi la Teorii. Ipoteze. Fenomenul OZN.