heidy2006 a scris:Copiii care au boli autoimune sub ce forma se consuma? Crezi ca teoria ta mai are valabilitate in acest caz?
Ar putea avea daca acceptam ca ei vin intr-un camp hranitor al parintilor si ascendentilor. Toti venim intr-un astfel de camp. legaturiel parinte-copil sunt extremd e puternice. Si nutritive. INdiferent cu ce ne hranesc aceste cordoane ombilicale. Bolie autoimune ale copiilro sunt exrimari ale unor "defecte" de traire ale ascendentilor lor. Problme ae alta: daca nu sunt ale lor de ce le manifesta ei; si de ce din 6 copii, de exemplu, doar unul e bolnav grav.
Clarvazatorii si inteleptii spun ca este un fenomen de rezonanta sau asumare. Unii copi isi asuma un traseu de viata care intersecteaza mai mult reziduurile parintilor si bunicilor. Pur si simplu sunt mai afectati de neiubire aparintilor, de conflictele dintre parinti si bunici, de caracterul parintilor, de evenimentele din viata celor din jur.
IN ultima vreme am fost socata cati oameni au venit la cabinet cu probleme ale copiilor. Discutand cu cativa colegi care s-au confruntat cu aceeasi problema am inteles ca de fapt se manifesta acum (la copii pana in 7 ani foarte mult, dar si tinerii de pana in 30 de ani au putu avea aceeasi tendinta) o puternica explozie a a"rderii" unor programe prin manifestari clinice dureroase.
De exemplu, un copil avea la 4 ani cancer renal! Mama se certa cu coacra. Tatal er aintre ele. Stateau toti in aceeasi curte. Se dusmaneau si se certau zilnic. Nu uitau nimic de l ainceputul intalniri lor in aceast aviata. Cand copilul s-a imbolnavit toti au uitat de toate nemultumirile si au ajutat cu bani pt operatie si tratament, inclusiv rudele din strainatate. Bine-nteles ca maam m-a considerat suspecta cand i-amspus ca e imprtant pt copil ca la venire aacasa sa inceteze orice conflict inrte ea si soacra, sa fie mai intelegatoare si mai tolernata - pt ca nu vedea nici o legatura intre boala si relatiile ei apropiate. Dar rinichii raspund de comunicarea cu partenerii nostri- de sex opus sau nu. Poate e o nebunie. Dra daca nu e nu inseamna sa ratezi o sansa de vindecare? Si apoi pana si plantele diferentiaza intentiile bune de cele rele si trimit semnale care pot fi inregistrate. Cum n-ar putea un copil sa fie receptiv la sentimentele parintilor sai!?
Ideea nu e acum sa nu te mai desparti de partenerul cu carenu te intelegi de teama ca fiul sau fiica se vor imbolnavi. Ci sa te desparti in armonie. Asta nu insemaan nici ca un copil e condamnat la suferinta pt ca parintii isi inchid inima. Dar pana va putea adminsitra singur informatia urii, fricii sau furiei va trece timp, va trebui sa fie adult, sa se cunoasca pe sine, sa-si depaseasca tiparele emotional-mental eformate in perioada suferintei.
Si se mai intampla un fenomen - multi copii devin autisti; mai ciudat, chiar dupa ce au inceput scoala si s-au integrat initial. Nimeni nu-si explica. Totul e ok acasa dar copilul...
Autismul e o forma de salvare. Ei intrerup legatura cu mediul sau o transforma astfel incat sa nu-i maia fecteze. Exista mai multe forme de autiosm si grade diferite de inchidere fata d emediu. Unii inregistreaza extremd e selectiv informatai si imaginile, altii nu trimit raspusnuri, altii sunt toal opaci etc.