Vindecarea de asteptari

qusay a scris:

Dumnezeule, cu atatia flacai trecuti prin iubire si deveniti si mai sensibili si iubitori nu stiu ce mai asteapta fetele care mi se plang de singuratate si neintelegere.

ce mai astepti? indruma-le spre forum :P nu se stie de unde sare iepurele. :>

Ravl a scris:

pai... cica- fetele bune- sunt putin maritate !

:>

Iar nemaritatele bune zic ca baietii buni sunt insurati. Undeva este un scurt-circuit. Vorba Floriceleidecamp, sa le indrumam spre forum. Sa stii Flori ca le-am orientat spre forum, le-am povestit despre voi dar resemnarea lor e maaaare.... si ma tem ca pe masura asteptarilor lor. Ziceti si voi nu e anormal ca o femeie frumoasa, isteata, buna sa se planga de 10 ani ca e singura? Stiu ce veti spune, ori ca nu e asa frumoasa (ma rog) ori ca nu e asa de isteata sau asa de buna. Dar stiti ceva? Nu asta-i buba. Asteptarile astea mari, sperantele astea puse in ceva-ce-va-sa-vina parca le impietreste pe bietele fete care parca transmit mesajul "apropie-te, stiu ca si tu ma vei dezamagii". Nu ma mir ca barbatii fug. Pai nu?

fetele/femeile care gandesc la acest mod, nu s-au saturat de singuratate. parerea mea. :>

si nici nu au suficienta incredere in ele.

flori de camp a scris:

fetele/femeile care gandesc la acest mod, nu s-au saturat de singuratate. parerea mea. :>

si nici nu au suficienta incredere in ele.

De singuratate s-or fi saturat ele dar faza cu increderea.... low de tot.. Ma gandeam la un topic "cum sa aiba femeile incredere in ele insele" dar o sa se spuna ca problema a mai fost atinsa, mai ales pe la moravuri, ca cica de acolo vine increderea (nu contest dar...).

qusay a scris:

De singuratate s-or fi saturat ele dar faza cu increderea.... low de tot.. Ma gandeam la un topic "cum sa aiba femeile incredere in ele insele" dar o sa se spuna ca problema a mai fost atinsa, mai ales pe la moravuri, ca cica de acolo vine increderea (nu contest dar...).

uneori poate ca e chiar nevoie de o sustinere, de un ajutor pentru a iti recastiga increderea in propria persoana. dar totul tine de vointa. degeaba ai sustinere si ajutor, daca te impotrivesti. nu poti sa ceri ceva fara sa depui niste eforturi. iar atunci cand relatiile nu merg, e clar ca o parte din vina e si la noi.

cine nu vrea singuratate, face ceva in acest sens. eu asa vad lucrurile.

flori de camp a scris:

cine nu vrea singuratate, face ceva in acest sens. eu asa vad lucrurile.

Asa vad si eu lucrurile. Mie mi se pare mai greu sa poti fii cu adevarat singur... Bine, si umplerea cu orice pret a interiorului tau poate fi la fel de vatamator.

qusay a scris:

Asa vad si eu lucrurile. Mie mi se pare mai greu sa poti fii cu adevarat singur... Bine, si umplerea cu orice pret a interiorului tau poate fi la fel de vatamator.

umplerea cu orice a pret a interiorului aduce dezechilibru emotional. si atata timp cat echilibrul emotional nu va fi gasit, nici singuratatea nu va lua sfarsit.

qusay a scris:

Asa vad si eu lucrurile. Mie mi se pare mai greu sa poti fii cu adevarat singur... Bine, si umplerea cu orice pret a interiorului tau poate fi la fel de vatamator.

stii Qusay ... ma gandeam cumva la ce spunea Wahaha... oare nu cumva ,teroretizand prea mult , uitam defapt sa traim ... aici ?

:>

Ravl a scris:

stii Qusay ... ma gandeam cumva la ce spunea Wahaha... oare nu cumva ,teroretizand prea mult , uitam defapt sa traim ... aici ?

:>

Whaha stie ea ceva. Stii ce zic unii ca drumul spre lumina trece prin depresii, caderi... asta ar putea sa-ti taie cheful. Dar altfel de caderi sunt altfel decat cele cand te paraseste iubitul/iubita, de exemplu. Ca unii sunt mai predispusi la tristeti, nu contest. Dar ei isi gasesc repede motive si in alta parte, nu neaparat in procesul de constientizare a propriei fiinte. Deci sa-i lasam pe acestia.

Ei bine, daca teoritazarea iti alunga viata din inma atunci trebuei sa renunti la ea si sa traiesti din plin, constient de tine in traire. Daca insa teoretizarea te ajuta sa te indrepti spre simtirea constienta (constientizare simtirii) sau intelegerea inimii, atunci da-i inainte. Sunt multi care ajung sa fatasmazeze pe amrginea unor teorii citite. Ii recunosti dupa exaltare sau, invers, dupa tristetea chipului, acea gravitate care ii soarbe de vitalitate. NU. Constientizarea, luminarea, spiritualizarea te face mai senin, mai bun si mai puternic in acelasi timp. Nu esti nici jucaria ta nici a altcuiva. Nici un intelept n-a fost un om slab, dimpotriva. Si toti au inspirat respect. Deci daca sesizezi ca devii intolerant la alte pareri, fricos, slab in fata ironiilor, descumpanit in fata nerecunostintei, furios in fata tradarii, trist in fata neiubirii inseamna ca nu esti pe drumul bun. Doar teoretizezi si nu faci decat sa-ti imbraci povestea (drama ta ) frumoasa intr-un ambalaj elitist cu pretentii de elevare moral-spirituala.

Un chip senin in orice imprejurare, o inima capabila sa se bucure de ce e in jur, o minte deschisa si capabila sa inteleaga viata asa cum e, un suflet mereu impacat - sunt semnele adevaratei puteri si cresteri. O sa spui bine, dar si toate acestea nu pot fi atinse uneori prin propunere, nu pot fi tot masti de care ne autoconvingem? Aici este nunata subtila. Adevarat seninatate nu poate fi mimata. Ea piere la primul atac. Si mai e ceva.

In psihologie - nu mai stiu termenul - se spune ca exista un limbaj al corpului pe care il recunoaste sufletul - facand exercitiul zambirii permanente, incepe, usor-usor, sa zambeasca si firea. Adica revelezi sursa zambetului care exista in tine. Si ajungi sa zambesti cu adevarat, daca faci acest exercitiu deschis, increzator. Ca frazele pozitive rostite in oglinda. Dar nu te apuci sa faci asta intr-o criza de plans ci cand te-ai saturat de plans si vrei sa vezi si alt chip al tau, poate asa cum il stiai candva - reapelarea amintirii frumoase despre tine insati te poate ajuta sa nu uiti ca poti fi si altfel, sa-ti recuceresti maretia. Opreste-ma!

Ravl a scris:

ai si tu dreptate, este o abordare oarecum eronata, insa ... vrem sau nu, dependenta de dragoste exista !

pai dependenta de iubire exista tocmai pentru ca noi vrem sa existe, ne-o dorim in fiecare secunda, constient sau inconstient... poti s-o traiesti si fara sa te agati de ea (iubirea), poate chiar mult mai frumos..la teorie se ajunge mai usor, iar practica tine foarte mult de vointa si nu multi se inhama la practica pentru ca e mai usor sa te lasi coplesit, sa-ti permiti sa fi om si sa-ti lingi ranile cu afectiune, daca tot esti tradat de viata prin suferinte ...

:)

Bydy a scris:

Aceasta " vindecare de asteptari" ,mie imi pare a fi...abandon! Se poate spune altfel " Vindecare de asteptari ce ne/il depasesc! asta,da! Avand o reala evaluare a noastra , stiind si ACCEPTAND ceea ce meritam si ce nu, si "dezamagirile" noastre vor fi din ce in ce mai putine si mai mici.

"a sti ce meriti"...pai poti sa fi cel mai bun om din lume si sa zicem ca vine "fericirea" la tine sub forma prosperitatii, armoniei, oameni care te iubesc si ii iubesti etc. si in acelasi timp viata iti aduce un prieten nefericit..nefericirea lui fiind provocata de situatii pe care tu nu le poti schimba in bine.

A te bucura de viata si ati urmarii fericirea inseamna de multe ori ignorarea nefericirii din jur.

Fericirea ta langa nefericirea altuia nu este fericire, pentru ca ea prin definitie nu poate cuprinde ignoranta.

Sa sti cine esti este foarte important, dar daca te agati de ce-ti doresti in viata, vei fi mereu preocupat de implinirea dorintelor si astfel usor usor te supui dorintelor, ele ajungand sa dicteze in viata ta, datorita importantei pe care le-o acorzi.

Cavaleru a scris:

Dar ma tratez... si incetul cu incetul ma vindec... mi-am dat seama ca in relatia aia am fost capabil de multe... ca am iubit destul de mult... si ca golul lasat de ea nu e decat un spatiu si mai mare care poate fi umplut dinnou de iubire... Durerea e cauzata de partea egoista ce vrea sa se agatze si sa tina... dar asta se poate diminua destul de mult acordand mai multa atentie iubirii neconditionate...

:>

Ravl a scris:

...viata nu o poti trai fara posibilitatea de a iubii, dar si a fi iubit la randu-ti !

eu cel putin, dincolo de teorie... care are insa o parte buna, recunosc ca nu as putea... cu toate riscurile care decurg din asta ! ... chiar constient fiind ! :(

"Iubirea este raspunsul, dar in timp ce astepti raspunsul, sexul ridica niste intrebari bunicele."

da, posibilitatea trebuie sa existe pentru toti, dar nu trebuie sa te agati de posibilitate, trebuie sa ramai in demnitatea ta, daca iubirea vine primeste-o si pretuieste-o, daca nu ai oricum posibilitatea sa iubesti tu, dincolo de ce ti-e dat sa traiesti...sunt atatia oameni deosebiti, care duc o viata grea si daca ei nu ar iubii fara sa se uite la cat primesc si sa se victimizeze, atunci de aceea duc acea viata..tocmai pentru a invata sa iubeasca fara sa cantareasca cat si cui si de ce.. liberi de circumstante..

poate, dar raspunsurile s-ar putea sa nu fie asa bune ;)

qusay a scris:

...si umplerea cu orice pret a interiorului tau poate fi la fel de vatamator.

mult mai vatamator as zice, mai ales ca atatia oameni se tem de singiratate si nu-i fac bine fata..

flori de camp a scris:

umplerea cu orice a pret a interiorului aduce dezechilibru emotional. si atata timp cat echilibrul emotional nu va fi gasit, nici singuratatea nu va lua sfarsit.

uite floricelu ce le stie ;) ... da si te poate purta catre un "tu" cam neplacut daca nimeresti rau cu umplutura ;)

qusay a scris:

Ei bine, daca teoritazarea iti alunga viata din inima atunci trebuie sa renunti la ea si sa traiesti din plin, constient de tine in traire. Daca insa teoretizarea te ajuta sa te indrepti spre simtirea constienta (constientizare simtirii) sau intelegerea inimii, atunci da-i inainte. Sunt multi care ajung sa fatasmazeze pe amrginea unor teorii citite. Ii recunosti dupa exaltare sau, invers, dupa tristetea chipului, acea gravitate care ii soarbe de vitalitate. NU. Constientizarea, luminarea, spiritualizarea te face mai senin, mai bun si mai puternic in acelasi timp. Nu esti nici jucaria ta nici a altcuiva. Nici un intelept n-a fost un om slab, dimpotriva. Si toti au inspirat respect. Deci daca sesizezi ca devii intolerant la alte pareri, fricos, slab in fata ironiilor, descumpanit in fata nerecunostintei, furios in fata tradarii, trist in fata neiubirii inseamna ca nu esti pe drumul bun. Doar teoretizezi si nu faci decat sa-ti imbraci povestea (drama ta ) frumoasa intr-un ambalaj elitist cu pretentii de elevare moral-spirituala.

:P