Pasi catre "cunostere" - Iluminare - discutii libere

qusay a scris:

Se poate ca acum asta sa am de rezolvat sau de transcens. De fapt am fost acolo dar n-am ramas acolo.

Ai fost acolo si ai revenit?Ferice de noi atunci.Spune-ne cum ai facut sa ajungi acolo.Rsii vin inapoi pentru a ajuta pe toti cei ce nu se descurca pe calea deloc usoara...

Nu cred ca ai simtit forta lui care te invaluie si nu te mai lasa sa vorbesti.Altfel nu ai fii postat pe forum.Cu ajutorul prietenului si maestrului meu am reusit sa FIU El insa singur este foarte greu.

the listener a scris:

ioanide,

daca ma crezi habotnic te inseli....

ori fi avind ei argumente "zdrobitoare"precum spui.....dar sunt deschis....esenta tot ramine.....ca vrem sa discutam in contradictoriu...se poate.......astept acele "argumente"zdrobitoare care sa ma faca sa imi revizuiesc atitudinea......care sunt?ca biserica a facut greseli si a ucis.....etc......

multa iubire

Nu te cred nicicum.Dimpotriva cred ca esti credincios si iubesti calea lui Dumnezeu.Am zis ca daca n ai blocajele mentale specifice celor care raman statornicii in ingamfare si trufie vei reevalua parerea ta.Nu eu sunt ateu ,ci altii eu nu pot contesta o forta pe care o simt prezenta in mine mereu.Numai sanatate si pace!

ioanide a scris:

Ai fost acolo si ai revenit?Ferice de noi atunci.Spune-ne cum ai facut sa ajungi acolo.Rsii vin inapoi pentru a ajuta pe toti cei ce nu se descurca pe calea deloc usoara...

Nu cred ca ai simtit forta lui care te invaluie si nu te mai lasa sa vorbesti.Altfel nu ai fii postat pe forum.Cu ajutorul prietenului si maestrului meu am reusit sa FIU El insa singur este foarte greu.

De ce crezi ca este asa greu de ajuns acolo? In Sine. In divinul launtric? Daca n-am fi facut-o nici unul dintre noi niciodata n-am avea amintirea subconstienta a acelui spatiu si nu ne-am putea ghida spre el. Eu stiu ca am fost acolo si nu intr-o proiectei mental/emotionala care sa semene. Stiu sigur ca nu a fost asta. Petru ca acolo am simtit pace nesfarsita, bucurie nesfarsio\ta si iubire infinita. Dar acele paci, iubiri si bucurii care sunt opuse luptelor, neiubirilor si nebucuriilor. Acolo nu mai era dualitate. Era...Altceva... Si stii... acolo am simtit eu ca raul nu exista asa cum il vedem si ca toate sunt minunate.. si zau ca nu era halucinatie sau doar dorinta mea.. in fine. Am fost acolo. Dar n-am ramas acolo. Poate nu vb de acelasi lucru si poate o sa-mi spui ca unde am fost eu era alt spatiu. Chiar as vrea sa discut despre asta.

NU M-AM JUCAT VREODATA CU ...ILUZIILE!

...n-am vrut vreodata sa fiu ceea ce nu sunt...dar cine sunt? exist cu adevarat? Aici, existam cu adevarat? ...sau traim o densitate mai mare/joasa si mintea hraneste ratiunea care imagineaza? cum aratam noi, asa suntem vazuti de toti...creatii... de Dumnezeu? Ne spunem oameni, pentru ca asa ne spune ratiunea...Oare Dumnezeu ne spune tot "oameni"? Eu Sunt! Asta e sigur...ca ma nunesc maya, mayama, Maria, om, bucatica de Dumnezeu, credincios, terapeut, psiholog, energoterapeut, femeie, barbat, fiica, sotie...si cate or mai fi...ma Stiu? O Putere exista in toate, in noi si afara...

Ce eseu! cine mai continua?

qusay a scris:

De ce crezi ca este asa greu de ajuns acolo? In Sine. In divinul launtric? Daca n-am fi facut-o nici unul dintre noi niciodata n-am avea amintirea subconstienta a acelui spatiu si nu ne-am putea ghida spre el. Eu stiu ca am fost acolo si nu intr-o proiectei mental/emotionala care sa semene. Stiu sigur ca nu a fost asta. Petru ca acolo am simtit pace nesfarsita, bucurie nesfarsio\ta si iubire infinita. Dar acele paci, iubiri si bucurii care sunt opuse luptelor, neiubirilor si nebucuriilor. Acolo nu mai era dualitate. Era...Altceva... Si stii... acolo am simtit eu ca raul nu exista asa cum il vedem si ca toate sunt minunate.. si zau ca nu era halucinatie sau doar dorinta mea.. in fine. Am fost acolo. Dar n-am ramas acolo. Poate nu vb de acelasi lucru si poate o sa-mi spui ca unde am fost eu era alt spatiu. Chiar as vrea sa discut despre asta.

Acel loc Este.Daca incerci sa il definesti deja exista riscul sa nu poti expune experienta ta personala.Cuvintele sunt palide pentru a putea zugravi ceea ce este.Acolo nu este nici iubire nici suferinta .De fapt nu mai exista dualitatea care este specifica fiintelor tridimensionale.Insa nu contest experienta ta.Dupa cum scrii se vede ca mila lui Dumnezeu este asupra ta si simti ca este cu tine peste timp.Cu stima Tiberiu Ioan.

Da, acolo dispare orice dualitate, de aceea acolo... ei... acolo e Acolo. Intr-adevar nu se poaet spune ci doar experiemnta si povesti cum fiecare a ajuns acolo.

mayama34 a scris:

NU M-AM JUCAT VREODATA CU ...ILUZIILE!

...n-am vrut vreodata sa fiu ceea ce nu sunt...dar cine sunt? exist cu adevarat? Aici, existam cu adevarat? ...sau traim o densitate mai mare/joasa si mintea hraneste ratiunea care imagineaza? cum aratam noi, asa suntem vazuti de toti...creatii... de Dumnezeu? Ne spunem oameni, pentru ca asa ne spune ratiunea...Oare Dumnezeu ne spune tot "oameni"? Eu Sunt! Asta e sigur...ca ma nunesc maya, mayama, Maria, om, bucatica de Dumnezeu, credincios, terapeut, psiholog, energoterapeut, femeie, barbat, fiica, sotie...si cate or mai fi...ma Stiu? O Putere exista in toate, in noi si afara...

Ce eseu! ;) cine mai continua?

pai... sa vedem ; incercam sa cuprindem in cunostere cat mai mult cu putinta, invatam sa iertam, sa aceeptam, sa iubim... pe noi insine , pe cei dragi si pe cei pe care nu-i cunoastem...

nu putem cuprinde intr-o singura viata tot, de fapt cred ca nu vom cuprinde ca specie umanoida -limitata - totul; nu avem cum...

nu vom cuprinde niciodata esenta si stii de ce ?... pentru ca n-am face fata Adevarului ... ne-am "scurtcircuita" .

asa cum tu esti Maya , eu sunt Ravl... dar stim cine suntem ? ... eu nu cred ca stim cu adevarat !

sau... putem intui si merge ceva mai departe, insa teama ne paralizeaza simturile si strigam din rasputeri "nu ... nu poate fi adevarat" !

mayama34 a scris:

NU M-AM JUCAT VREODATA CU ...ILUZIILE!

...n-am vrut vreodata sa fiu ceea ce nu sunt...dar cine sunt? exist cu adevarat? Aici, existam cu adevarat? ...sau traim o densitate mai mare/joasa si mintea hraneste ratiunea care imagineaza? cum aratam noi, asa suntem vazuti de toti...creatii... de Dumnezeu? :( Ne spunem oameni, pentru ca asa ne spune ratiunea...Oare Dumnezeu ne spune tot "oameni"? Eu Sunt! Asta e sigur...ca ma nunesc maya, mayama, Maria, om, bucatica de Dumnezeu, credincios, terapeut, psiholog, energoterapeut, femeie, barbat, fiica, sotie...si cate or mai fi...ma Stiu? O Putere exista in toate, in noi si afara...

Ce eseu! cine mai continua?

eram mititica ... si ma trezeam de-adata panicata cu intrebri de genul : "cine sunt eu ? ce caut aici? de unde vin si unde merg?" ... si ma priveam parca din alta lume, ma simteam straina de tot ce imi era familiar ... si pe ceilalti ii vedeam parca ... halucinant ametitor ... ciudata, la un moment dat m-am speriat asa de tare de una din starile astea incat m-am pus in genunchi un eram (in gradina, printre tufisurile de zmeura) si am inceput sa plang si sa ma rog, imi era frica ... m-a gasit mama asa si m-a intrebat ce am ...am zis ca nimic si am fugit...

n-am mai avut demult asemenea stari sau poate ca acum reusesc sa le inteleg si de aceea nu imi mai produc panica ...

sa fiti iubiti

ellla a scris:

... si ma priveam parca din alta lume, ma simteam straina de tot ce imi era familiar ...

Ce pot sa-ti spun la asa o descriere e.... Epilepsia Lobului Temporal. (am si eu ceva de genul asta... si... intr-o criza... intradevar... lucrurile sunt interesante)

Eu nu stiu ce lob e dar de multe ori ma vedeam din exterior. Copil fiind era foarte normal. Si pe ceilalti ii vedema dicnolod e relatiile de rudenie, cumva. C asi cand as fi fost un extraterestru integrat intr-o familie. SI mereu am avut senzatia ca sunt cam straina aici. Dar multi copiiau asta. Aha...si mei vedeam/intelegeam altfel relatia dintre lucruri, oameni, planet si animale. Parca vedema un alt rost... dar nu in sens spiritual. Ca si cand eram in vizita si aveam un fel de detasare... SI parca nu-mi venea sa iau in serios lucrurile asa cum se aratau ele... O persoana mi-a spus ca fiidn copil trecea natural cu corpul subtil dintr-o camera ina lata si ii vedea pe ceilalti. Cand le povestea o faceau anormala sau credeau ca asculta pe la usi ..sau priveste pe gaura cheii...

the listener a scris:

nu exista ateii.....de ce ?simplu......facem un test.....citi oamenii "ateii"fiind cind dau de greu spun Doamne ajuta....

aaa... dintre aia veritabili nu cred sa spuna nici unul... sau daca e vreo unul care o spune e doar un reflex conditionat de vechea educatie... nu e credinta.

Unul din pasii catre "cunoastere" e....aaa.... cunoasterea... asa ca daca vrei sa aflii mai mult despre cum gandeste un ateist... iti recomand cu caldura documentarul The Root of All Evil.

Documentarul este realizat de un ateist celebru, Richard Dawkins... si furnizeaza o privire destul de precisa asupra modului in care gandeste cu adevarat un ateist. Nu toti gandesc precum Dawkins dar in documentar sunt demontate destule mituri despre ateisti printre care si asta cu "la greu toti se introc la Dumnezeu".