Poate nu tine neaparat de acest topic ceea ce va voi scrie acum.
Dar avand in vedere ca se numeste "pasi catre cunoastere,iluminare", o voi scrie aici.Mai ales ca stiu ca multa lume o va citi.
Era o dimineata ploioasa cand am pornit spre Timisoara.Singura, cu masina.Imi era frica de drumul lung pe care trebuia sa-l fac pana acolo.
Fiind singura si drumul lung,inevitabil imi veneau tot felul de ganduri.Mi-am revazut tot trecutul cu ochii mintii.Eram suparata.Imi plangea sufletul. Pentru greselile pe care le-am facut.Pentru lucrurile pe care puteam sa le fac si totusi nu le-am facut.Din comoditate,poate.
Era un moment in viata mea...acolo pe drum,in masina...in care simteam un gol imens in suflet.Am atatea si totusi nu am nimic,ma gandeam eu.
Ascultam radio.Si la un moment dat,brusc s-a schimbat frecventa,si am prins un alt post de radio.Era un domn care se ruga.Repeta aceeasi rugaciune,nemaiauzita de mine pana atunci.
La un moment dat,fara sa vreau am inceput sa zic rugaciunea impreuna cu el.Cam o jumatate de ora, in care ne rugam impreuna.Aceeasi rugaciune spuneam cu el, si o luam de la capat.
Nu stiu a cata oara am repetat deja rugaciunea,dar stiu ca am zis Amin cand asa cum a aparut,asa brusc a disparut postul de radio,frecventa de radio schimbandu-se pe alt post cu muzica, stiri.
Atunci am observat ca a iesit soarele.Am simtit o caldura in suflet,in tot corpul.Si atunci mi-am dat seama ca sunt in siguranta.Simteam asta.
A fost o zi incarcata la Timisoara.Spre surprinderea mea am gasit drumul spre locul pe care-l cautam, aproape instantaneu.(am mai fost in Timisoara cand eram foarte mica si eram in trecere cu trenul).
Ca si cum nu eu as fi condus masina.Direct acolo m-am dus.Si acum ma mir.
La intoarcere,in aceeasi zi, tot asa "a aparut" un post de radio.Dar era o discutie.Despre Iisus.Si despre noi oamenii.
Ca avem obiceiul de a ne intreba cand ceva nu merge bine: "Ce ai cu mine,Doamne?Am facut atatea,m-am rugat,am tinut post.Si totusi...Ce ai cu mine Doamne?"
Dar El nu are nimic rau cu noi.El vede ceva foarte pretios in noi.Si pentru asta "ne slefuieste".Mai rupe o bucata din noi.Ca sa devenim ceea ce suntem in adancul sufletului: Iubire.
A mai vb despre Iisus.Atat de frumos.Nu stiu...,eu nu asa l-am cunoscut pe Iisus.Dar acum am simtit ca e iubire,ca a trecut si el prin ce trecem noi oamenii.
Ca sunt ingeri cu noi mereu.Ei sunt ca niste suporteri.Ne tin pumnii cand suntem in fata unui obstacol.Iar cand trecem de acel obstacol....sa nu radeti....fac chef acolo sus,danseaza,canta din trambite. Se bucura pentru noi.
In fine,...am inceput sa plang.Mi-a fost rusine.Dar am plans si pentru ca toate astea imi pareau atat de frumoase si aproape de sufletul meu.
Exista un secret.Ca o formula magica pe care nu trebuie decat sa-l rostesti. "Orice mi s-ar intampla acum,nu ma las de tine Doamne!" Si formula asta apara.De orice!
Pana am ajuns acasa,am vazut lucrurile altfel.Si asta era ideea.
Si cum tot vb despre energii vindecatoare,care exista in fiecare dintre noi...pai asta este acea energie vindecatoare,spusa doar altfel.
Dumnezeu este lumina,iubire,energie vindecatoare.Cine cum vrea asa-i spune.
Cine cum poate,prin ce cale ajunge acolo.Doar sa ajunga acolo.
Ce s-a intamplat cu mine atunci? Mi-am deschis doar sufletul.Atata tot.
Si pentru ca am facut o promisiune atunci iubirii din adancul sufletului meu,trebuia sa va povestesc toate astea.
Tu,maya...ai reusit sa ma faci din nou,sa-mi aduc aminte ca sunt ....iubire...trebuie doar sa sterg praful...ca sa se vada si s-o poata simti si altii.
D-zeu sa te binecuvanteze!
:evil: