Pasi catre "cunostere" - Iluminare - discutii libere

Shadow and Light a scris:

Acea unitate de care vorbesti exista intr-adevar, dar nu numai ca ea trebuie sa fie constienta, ea trebuie sa fie voita, vie...tot acest proces prin care trece omul de-a lungul vietilor, asta si creeaza, omului i se da libertatea de a cunoaste si alege (ceea il si face un spirit liber, altfel fiind doar o haina prin care trece curentul vietii ca esenta), de a intelege fiecare "fibra" a acestei naturi divine.

Identificare cu divinul nu inseamna marire si afundare in ego, ci regasire in divin, revelarea Sinelui Divin si realizarea sa in interior.

Cine este omul Thunami? In ce consta unitatea? De ce s-a ratacit omul si a cazut din unitate? Cum de a fost posibil sa rupa unitatea?

Omul a fost creat? omul a fost nascut? ce-i etern in om si de ce exista viata pe Pamant? de ce nu este omul pur? de ce exista confuzie? de ce exista libertatea de a fi confuz? de ce e omul strain de el insusi?

sunt multe vorbe de spus...multe se contrazic aparent...

p.s. sa gandesti nu este de ajuns, tot ceea ce experimentezi trebuie filtrat prin gandire intr-adevar, dar gandire fara traire, este o sterilitate.. pura iluzie...

:cry:

Identificarea nu are de-a face cu vointa. Ea exista si impotriva vointei noastre. Ce leaga Dumnezeu, numai El poate dezlega. Odata ce te-a creat, ramai identificat cu divinul. Cand legatura s-a rupt, pur si simplu nu mai existi! Deci, cel mult putem vorbi despre o acceptare sau o respingere a acestei identitati, fara a o putea anula. Constientizarea este momentul iesirii din necunoscut. Percepand identitatea divin-om poti sa ai impresia ca aceasta abia a luat fiinta. Dar ea e permanenta si anterioara constientizarii. Cat despre libertatea data de-a lungul 'vietilor' - daca ar fi mai multe - de a cunoaste si a alege, are doar scopul de a-l lasa pe om sa inteleaga ca alta cale nu exista! Adevarul este Unic. Aceasta libertate aparent extradivina exte data spre a-l lasa pe om sa invete singur. Doar cel ce va reusi va primi marea rasplata: indumnezeirea.

thunami a scris:

Nu exista spatiu extradivin. Noi spunem ca daca nu suntem in biserica, suntem in Afara! Nu exista acest exterior. Totul este in spatiul divin, deci identificat cu acesta. Divinul este singura sursa de viata. Dualitatea a fost creata, ca si alte elemente - timpul, spatiul, necunoscutul - , doar pentru a da posibilitatea Omului sa se recreeze singur.

da, totul face parte din creatie si "tot ceea ce vedem nu este decat o "fizionomie" a adevaratei fiinte, care se afla in interior"

omul in esenta este divin, dar lumea serveste cresterii sale, dezvoltarii constientei.

thunami a scris:

Identificarea nu are de-a face cu vointa. Ea exista si impotriva vointei noastre. Ce leaga Dumnezeu, numai El poate dezlega. Odata ce te-a creat, ramai identificat cu divinul. Cand legatura s-a rupt, pur si simplu nu mai existi! Deci, cel mult putem vorbi despre o acceptare sau o respingere a acestei identitati, fara a o putea anula. Constientizarea este momentul iesirii din necunoscut. Percepand identitatea divin-om poti sa ai impresia ca aceasta abia a luat fiinta. Dar ea e permanenta si anterioara constientizarii. Cat despre libertatea data de-a lungul 'vietilor' - daca ar fi mai multe - de a cunoaste si a alege, are doar scopul de a-l lasa pe om sa inteleaga ca alta cale nu exista! Adevarul este Unic. Aceasta libertate aparent extradivina exte data spre a-l lasa pe om sa invete singur. Doar cel ce va reusi va primi marea rasplata: indumnezeirea.

Identificarea defapt are o imensa legatura cu vointa. Da, legatura exista fara vr'un efort si de la inceputuri, dar intelegerea si fiintarea ei constienta are toata legatura cu vointa omului.

"Odata ce te-a creat, ramai identificat cu divinul." dupa cum bine observi aceasta propozitie este contrazisa de realitate...Identificarea este un act volitiv, vointa este pusa in miscare de inclinatiile sufletului, de preferinte...preferintele se nasc din compozitia sufletului...compozitia sufletului este alcatuita din "culori" adunate de spirit prin impresii si reactii la impresii, in contactul cu existenta. Cu timpul "culorile" se finiseaza si omul atinge desavarsirea, imbratisandu-si natura constient, iar vointa sa creatoare este eliberata.

"Percepand identitatea divin-om poti sa ai impresia ca aceasta abia a luat fiinta. Dar ea e permanenta si anterioara constientizarii. "

Identitatea omului se creeaza, este o munca de colaborare intre spiritul omului si vointa divina. Esenta (samanta omului) este de natura divina si omul o individualizeaza. Omul este divin in adancuri, dar nu se cunoaste asa cum spuneai si tu si constientizarea de care vorbesti presupune intelegere, iar aceasta intelegere presupune cunoastere.

Iata ce se intelege prin aceasta identificare de care vorbesc : Identificare = intelegerea naturii divinului si regasire in acesta. Aceasta identificare se produce in interiorul fiintei unde se "primeste" volitiv aceasta legatura.

Am facut aceasta precizare ("Iluminarea este identificarea cu sine in Dumnezeu." Iluminarea este identificarea cu Divinul in Sine) tocmai pentru ca este o confuzie des intalnita si este o perceptie tipica timpurilor noastre, care cere sufletului sa caute inafara, sa vada Divinul ca pe ceva exterior, separat.

"Aceasta libertate aparent extradivina exte data spre a-l lasa pe om sa invete singur. Doar cel ce va reusi va primi marea rasplata: indumnezeirea." nu am spus ca ar fi extradivina, defapt este foarte divina prin sensul ei

Indumnezeirea nu este o rasplata, este trezirea spiritului, este desavarsire, incheierea ciclului muncilor de crestere. Nu suntem condamnati, ci binecuvantati, nu este un concurs, desi poate parea astfel. Exista o lupta, dar e doar cu noi insine in stradania de trezire. Toata cunoasterea este bazata pe interactiune directa, pe vietuire a Totului, pentru ca omul sa-l inteleaga si acesta sa fie viu in el.

p.s. intrebarile pe care ti le-am adresat fac referire la scopul vietii, de unde si pleaca intelegerea omului. Omul nu se poate intelege, decat intelegand sensul vietii...viata trimite impulsurile necesare intelegerii esentei divine si tot prin viata omul aduna cunoasterea necesara cresterii sale care il ridica la nivelul de desavarsire (fiind un spirit treaz si liber)

vesnica problema : Dumnezeu e in noi sau e in cer? offfffffffffffffffff si de aici mii de ramificari si discutii ...

eu zic asa :Dumnezeu e in cer si de-acolo cand ne-am nascut a pus o farama din el in noi ... si farama aia tre sa o descoperim si sa oslefuim si sa o contientizam si sa o scoatem la lumina si sa traim pe cale ai (a sufletului) si astfel ea ne conduce la Dumnezeu (acasa)

si nu mai faceti posturi asa lungi ca e plicti :P scurit si obiecti

ca as sta si eu mai mult pe la religie dar cand vad ditamai mesajele ma speri si plec

nu va suparati pe mineeeeeeeeeeeee!!! asta mi-o venit ... e fara rautate! zau!

Cavaleru a scris:

De ce nu?

Eu imi imaginez existenta ca pe un diamant in forma bruta.... o piatra superba acoperita de mizerie... ce vede omul e mizeria de la suprafata.... si nu intelege valoarea la ce e in interior... valoarea intrinseca din noi toti....

Ocazional cate unul slefuieste unul dintre colturi pana nu mai ramane mizerie in zona repectiva si ajunge sa fie admirat... "Uite cum straluceste, ce curcubeu de culori".... se mai gasesc carcotasi care sa puncteze ca e plin de mizerie prin alte zone.... dar... nimeni nu mai poate contesta bucata de diamant scoasa la iveala....

Te identifici cu divinul cand ai reusit sa elimini mizeria de pe tot diamantul, atunci cand omul nu mai exista si ramane doar Dumnezeu...

Desigur... lucrul asta nu ne e inca disponibil.... dar ce frumos ar fi daca toti am slefui pana dam de diamant macar pe unul din colturi....

ce mult imi place cum ai descris chestia asta cu identificarea cu divinul. am sa ma apuc de slefuit diamantul poate, poate gasesc si eu ceva pe acolo :P

Doamne ,cate vorbe frumos insiruite!

Insa cred ca urmand diversele cai indicate de oameni sau chiar de noi insine pierdem esenta vietii.Betia cu apa rece pare cea mai tentanta.Fiecare declara sus si tare ca ceea ce spune el este calea.In multitudinea de pareri va incurajati cu totii sperand ca Stapanul Divin va culege din mocirla in care intram de buna voie sufletele noastre.

A-l plasa pe D-zeu inauntru sau numai in afara e la fel de gresit, in opinia mea. Pentru ca e peste tot. Ca nu vedem sau nu simtim, este altceva. A fii divin e una, a fi constient de divinitatea ta e alt pas si a te identifica cu divinul lautric (imanent) este alt pas al realizarii - identificarea nu o paoet face decat cnstiinatta care ajunge sa reflecte divinul launtric care oricum exista potential. Aici vorbim de acelasi lucru in alta faza de realizare. Nu difera nimic divinul interior de cel exterior. Poate doar prin faptul ca noi nu stim cat de divini suntem NOI.

Shadow and Light a scris:

:cry: da, totul face parte din creatie si "tot ceea ce vedem nu este decat o "fizionomie" a adevaratei fiinte, care se afla in interior"

omul in esenta este divin, dar lumea serveste cresterii sale, dezvoltarii constientei.

Identificarea defapt are o imensa legatura cu vointa. Da, legatura exista fara vr'un efort si de la inceputuri, dar intelegerea si fiintarea ei constienta are toata legatura cu vointa omului.

"Odata ce te-a creat, ramai identificat cu divinul." dupa cum bine observi aceasta propozitie este contrazisa de realitate...Identificarea este un act volitiv, vointa este pusa in miscare de inclinatiile sufletului, de preferinte...preferintele se nasc din compozitia sufletului...compozitia sufletului este alcatuita din "culori" adunate de spirit prin impresii si reactii la impresii, in contactul cu existenta. Cu timpul "culorile" se finiseaza si omul atinge desavarsirea, imbratisandu-si natura constient, iar vointa sa creatoare este eliberata.

"Percepand identitatea divin-om poti sa ai impresia ca aceasta abia a luat fiinta. Dar ea e permanenta si anterioara constientizarii. "

Identitatea omului se creeaza, este o munca de colaborare intre spiritul omului si vointa divina. Esenta (samanta omului) este de natura divina si omul o individualizeaza. Omul este divin in adancuri, dar nu se cunoaste asa cum spuneai si tu si constientizarea de care vorbesti presupune intelegere, iar aceasta intelegere presupune cunoastere.

Iata ce se intelege prin aceasta identificare de care vorbesc : Identificare = intelegerea naturii divinului si regasire in acesta. Aceasta identificare se produce in interiorul fiintei unde se "primeste" volitiv aceasta legatura.

Am facut aceasta precizare ("Iluminarea este identificarea cu sine in Dumnezeu." Iluminarea este identificarea cu Divinul in Sine) tocmai pentru ca este o confuzie des intalnita si este o perceptie tipica timpurilor noastre, care cere sufletului sa caute inafara, sa vada Divinul ca pe ceva exterior, separat.

"Aceasta libertate aparent extradivina exte data spre a-l lasa pe om sa invete singur. Doar cel ce va reusi va primi marea rasplata: indumnezeirea." nu am spus ca ar fi extradivina, defapt este foarte divina prin sensul ei ;)

Indumnezeirea nu este o rasplata, este trezirea spiritului, este desavarsire, incheierea ciclului muncilor de crestere. Nu suntem condamnati, ci binecuvantati, nu este un concurs, desi poate parea astfel. Exista o lupta, dar e doar cu noi insine in stradania de trezire. Toata cunoasterea este bazata pe interactiune directa, pe vietuire a Totului, pentru ca omul sa-l inteleaga si acesta sa fie viu in el.

p.s. intrebarile pe care ti le-am adresat fac referire la scopul vietii, de unde si pleaca intelegerea omului. Omul nu se poate intelege, decat intelegand sensul vietii...viata trimite impulsurile necesare intelegerii esentei divine si tot prin viata omul aduna cunoasterea necesara cresterii sale care il ridica la nivelul de desavarsire (fiind un spirit treaz si liber)

Scopul vietii este dat de Dumnezeu si este doar unul: indumnezeirea. Omul nu poate decat sa se purifice pentru a o primi. Purificarea asta presupune mult mai mult decat ne spune definitia acestei notiuni. Inteleg ce vrei sa spui prin 'identificarea cu Divinul' si prin 'actul de vointa'. Dar - bineinteles, in opinia mea modesta, ca sa nu creada Ioanide ca propovaduiesc - 'vointa omului' (a vrea) e cu totul altceva decat 'vointa divina' (a face, a crea). 'Identificarea cu divinul' este o actiune spiritual-cognitiva. Ea nu este posibila decat printr-o singura 'vointa' - cea divina. Aceasta se manifesta prin creatie. De aceea spun ca e inutil sa vrem sa ne 'identificam cu divinul' pentru ca aceasta exista deja. Voita omului se manifesta cu privire la perceperea acestei legaturi. Aceasta percepere nu poate fi directa, ci prin sine. De aceea trebuie sa ne recream, pentru a deschide poarta sufletului nostru in calea Domnului, ci nu pe alta cale.

Cat despre Iluminare, e simplu. Trebuie constientizat Adevarul simplu, apoi inteles Adevarul profund. Exista o singura viata, o singura rugaciune, un singur Dumnezeu, un singur scop.

thunami a scris:

Scopul vietii este dat de Dumnezeu si este doar unul: indumnezeirea. Omul nu poate decat sa se purifice pentru a o primi. Purificarea asta presupune mult mai mult decat ne spune definitia acestei notiuni. Inteleg ce vrei sa spui prin 'identificarea cu Divinul' si prin 'actul de vointa'. Dar - bineinteles, in opinia mea modesta, ca sa nu creada Ioanide ca propovaduiesc - 'vointa omului' (a vrea) e cu totul altceva decat 'vointa divina' (a face, a crea). 'Identificarea cu divinul' este o actiune spiritual-cognitiva. Ea nu este posibila decat printr-o singura 'vointa' - cea divina. Aceasta se manifesta prin creatie. De aceea spun ca e inutil sa vrem sa ne 'identificam cu divinul' pentru ca aceasta exista deja. Voita omului se manifesta cu privire la perceperea acestei legaturi. Aceasta percepere nu poate fi directa, ci prin sine. De aceea trebuie sa ne recream, pentru a deschide poarta sufletului nostru in calea Domnului, ci nu pe alta cale.

Cat despre Iluminare, e simplu. Trebuie constientizat Adevarul simplu, apoi inteles Adevarul profund. Exista o singura viata, o singura rugaciune, un singur Dumnezeu, un singur scop.

Cand vad atatea persoane care il iubesc pe domnul ma bucur si stiu ca lumea mai are o sansa.Voi cei mai noi cruciati impotriva necredintei ma faceti mai curajos.Thunami tu faci poezie din credinta si se vede lesne ca ai avut parte de revelatia celui vesnic.Nu cred ca esti fanatic insa realitatea trairilor tale te obliga sa spui/sustii ceea ce STII.De mult timp sufletul meu plange cu lacrimi amare pentru ca nu mai pot crede fanteziile si sperantele fara suport al unora.Totusi pe linga tenta filozofica pe care o dati discutiei ma vad obligat sa spun ca in bagavat-gata se spune despre divin :

"Cel unit(in yoga)parasind fructul faptelor,dobandeste pacea suprema;cel neunit ,legat de fruct,se inlantuie prin actiunea dorintei.

Renuntand cu mintea la toate faptele cel intrupat sta FERICIT SI STAPAN IN CETATEA CU 9 PORTI fara sa faptuiasca si fara sa provoace fapte"editia este tradusa de Al-George.

Ca si in crestinism abtinerea de la cautarea foloaselor ne poate aduce pacea si lumina nu actiunea sau acumularile

Anca/Maria a scris:

Acum vorbind putin serios,,,, SithLord... cum crezi ca va reactiona lumea si de caum incolo cand tu vi si incepi cu.... " Eu stiu".... "Eu fac"....

Ai grija, poate e si vina ta pe undeva de starnesti asemenea reactii....

Nu cred ca trebuie sa fim rai .Cred ca fiecare are calea sa unica insa destinatia este comuna.Incercand sa incorsetezi dupa precepte umane milioane de oameni gresesti.Caile sunt tot atat de multe ca si indivizii.Cred de asemenea ca daca cineva crede cu toata puterea intr-o piatra sau crede ca este ateu are calea sa unica iar la sfarsitul caii este eliberarea.Nu ma refer la banala moarte fizica ,o biata halta pe itinerarul vietilor.