Mi-am oferit adresa de privat tocmai pentru a putea primi acolo criticile si ironiile ieftine. Pot sa va demonstrez oricaruia dintre voi [anca, fluturel si ravi ] faptul ca ati comis o teribila graseala (comuna). Dar nu voi face asta pe forum. In ceea ce ma priveste eu mi-am facut mea colpa pentru greselile mele, cat despre aroganta.... nu sunt uicul arogant nici de pe forum. Veti intalni oameni cu tot felul de ... insusiri mai mult sau mai putin pe placul vostru.
Va veti consuma pentru fiecare dintre ei? Daca voi mai divaga vreodata de la subiectul discutiei rog operatorii sa imi dea cartonas galben si a doua oare rosu. Sper sa nu decad vreodata pana acolo, nu mi-as ierta-o. Cu ceilalti faceti cum doriti!
Criticati-mi opiniile, fondul nu forma! altfel pierdem cu totii timp, de care eu unul sunt sarac pentru ca Moartea e mai aproape decat vrem noi sa credem.
Rev la iluminare!
"si daca totusi nu ajungem sa ne iluminam?ce se intampla?ce se va intampla cu noi?
eu cred ca lumina este deja inlauntrul nostru.important sa reusesti s o faci sa iasa la suprafata,sa ti se vada in oki,pe buze cand zambesti.nu cred ca e nevoie de un initiator,poate doar sa o faca sa arda mai intens...asta fiind iubirea."
Iubirea este o stare de spirit la fel ca si ura. Necesitatea pasirii pe calea cunoasterii vine din antitezele Suferinta-Fericire sau multumire-nemultumire (pentru rationali). Prima antiteza are la baza tot stari de spirit. Nu este suficient sa iubesti ca sa fi fericit. Ce parere ai tu (Arual7303) despre iubirile neimplinite?
Cunoasterea te poate ajuta (nu sa nu suferi de loc) ci sa nu suferi inutil. Te mai poate ajuta sa nu risipesti timpul. ... Nu sunt acestea motive suficient de provocatoare [pentru tine]?
Frodo: "Imi doresc ca inelul sa nu fi ajuns la mine. Imi doresc ca nimic din toate acestea sa nu se fi intamplat..."
Gandalf: "Toti care traiesc astfel de timpuri isi doresc acelalsi lucru, dar nu le sta in puterea lor. Ceea ce putem hotara este cum sa folosim timpul pe care il avem la dispozitie."
))
, 
Am citit tot ce s-a postat de cand nu am mai intrat, dar as dori sa-mi continui parerile referitoare la neputinta in iubire si iertare a ateului. El nu le cunoaste sensul in acceptie spirituala...El nu poate fi capabil de sacrificiu, pentru nimeni...Ateul poate fi savantul/ geniul in stiinta x -si atat (scolit, citit, preocupat doar de ideea lui, rupt de realitarea obiectiva - fizica, fara putinta de a iubi neconditionat, de a ierta pe cel ce nu stie, nu poate...pentru el nu mai conteaza "nimic" altceva decat stiinta sa - e Universul sau e Dumnezeul sau, fara puterea de a fi fericit, de a da pe dinafara Lumina), sau Ion in fundul muntelui, nescolit, rezvratit, nelinistit, incapatanat, cautator al coltucului de paine si paharului...pentru el nu s-a "nascut" Dumnezeu...sau Vasile de la oras, care n-ar trage o Sfanta Cruce cand trece prin fata bisericii, n-ar aprinde o lumanare...pentru ca el e barbat...sa nu-l vada lumea...nu-l poti pipai daca, ar fi singur in necaz ar cere ajutor lui Dumnezeu - ar crede ca vecinul e Dumnezeu, daca-i imprumuta bani, sau daca nu - il va aranja el. 
