de ce noi oamenii nu ramanem cu prima dragoste?

sa reiau eu? imi dati voie?

hm... mireluta zicea ca un cuplu evolueaza impreuna. da, e foarte adevarat. la fel de adevarat e ca cei doi se modeleaza unul dupa celalalt. dar si mai adevarat e ca fiecare individ e unic, si unicitatea asta te face sa percepi diferit , incepand de la cea mai simpla emotie, traire, pana la cea mai complexa problema de viata. asa ca pot evolua impreuna, dar diferit.

cred ca intai tine de personalitatea individului, apoi de psihic si chiar si de suflet. mai exact cat e dispus sa-si lase sufletul sa se modeleze dupa celalalt, fara sa i se para ca face vreun sacrificiu.

pt ca in momentul in care deja i se inoculeaza ideea de sacrificiu pt celalalt, dispare armonia. poate interveni o tendinta de victimizare sau chiar de superioritate, si asta distruge puritatea sentimentului de iubire

stiu... e in alt topic asta, cu felurile de iubit, dar eu totusi cred, si o afirm peste tot, ca iubirea e sentiment...strict sentiment si nu are nimic de a face cu ratiunea. atunci cand intervine aceasta...(ratiunea - ma refer), iubirea nu mai e pura => nu mai e iubire.

si in fond, nu dupa iubire 100% alergam cu totii?

sunt convinsa ca nu detin adevarul absolut, si tot ceea ce am scris aici e pur parere personala, care poate foarte bine sa fie eronata. dar asta e... parerea mea!

mireluta, ma bucur sincer ca e bine la voi, asa cum spui. poti spune ca esti caz rar, si sa fi mandra de asta. la fel si inca cei cativa care au votat da, si sunt in asentimentul tau.

:flowers:

de ce nu am ramas cu prima iubire ?poti iubi la 20 de ani ?iubirea e iluzie am mai spus-o si pe un alt topic .iubirea nu porneste din inima,inima este un organ intern musculos care are rolul de a asigura ,prin contractiile sale ritmice ,circulatia sangelui .iubirea porneste din creierul nostru ,totul porneste din creier .daca vrem sa iubim ,iubim daca nu ,nu.trecem pe langa o persoana ani de zile fara sa-i acordam atentie si ,odata se intampla s-o vedem altfel .de ce ?pentru ca ,creierul nostru a primit o informatie ,un stimul si reactia chimica incepe . iubirea pluteste in aer ,iubirea e in mintea noastra ,ne dorim atat de tare sa fim iubiti ,visam la iubirea perfecta .cu cat imaginatia este mai mare ,cu cat visam mai mult, cu atat iubirea este mai mare ,nu trebuie decat sa ne dorim sa iubim ! :flowers:

rauldor a scris:

mireluta, ma bucur sincer ca e bine la voi, asa cum spui. poti spune ca esti caz rar, si sa fi mandra de asta. la fel si inca cei cativa care au votat da, si sunt in asentimentul tau.

mersi :flowers:

doresc la toti sa fie fericiti, chiar dc e sa fie la prima , a doua sau la a zecea relatie

Mirelutza,nu esti chiar singurica in situati data.Mai suntem si noi pe-aici.Ne-am indragostit in timpul liceului,ne pupam pe dupa blocuri,ca pe strada nu se putea ca acu'.Ne-am ,,despartit'' pe perioada facultatii si in final ne-am regasit,parca mai frumos,mai cald,mai...intre timp am mai avut fiecare alte relatii,dar,se pare ca destinul a vrut altfel.Avem o casnicie fericita si fara monotonia pe care o invoca unii,dupa atatia ani.Nu stiu cum ma vede sotul,ca noi nu discutam unele aspecte,dar eu il vad ca prima data...cand intra pe usa simt aceeasi fiori,fluturei, in stomac.

Na' c-am spus-o si p'asta!

Pai poti ramane cu prima iubire in 2 variante (ambele presupun iubire impartasita)

1. ramai c ala varsta primei iubiri - nici mai mult nici mai putin

2. te schimbi/modelezi/transformi dar si el/ea la fel si in acelasi sens, nu divergent

Inclin sa cred ca prima iubire, aia de pe la 14-16 ani, hai 17, cand inca nu ai devenit ffff constient de potentialul tau sexual, cochetezi cu el inca (ma rog, unii au fost ff f precoci la capitolul asta) este very curata, in sensul ca atunci ai un acces mai lesnicios la tine si exprimi atractia fata de un anumit tip de partener pe care s-ar putea sa il cauti si mai tarziu - fie ca date fizice fie mentale sau psiho-emotionale. Eu am fos fidela primei iubiri, platonica, 8 ani. Aia era si atat. Universul meu era full de love. Si asa am crescut. Si pentru ca asta a conservat sufletul intr-un mod ce s-a intamplat sa fie fericit, la iubirile ulterioare accesul la mine insami nu a fost intrerupt... poate bruiat uneori. Si atunci cumva, prima iubire s-a patrsta. Pt c aprima iubire are mari sanse sa iti faca cunostinta cu sufletul tau.

Daca prima iubire dezamageste ai tendinta sa arunci vina pe cine nu trebuie - pe suflet si sa-l consideri responsabil de esec. Numai ca el nu e singurul implicat in love - ar fi fost bine. Personalitatea, temperamentul,, mintea - EGOUL - fac tot taraboiul. Adica fiinta naostra de la suprafata. Aia mdelabila. Aia sufera. Si tot aia creaza platose sau atitudini menite sa ne apere adica sa ne rigidizeze.

dap...cica inca suntem impreuna ... dar ceva ... scartiie ... daca nu gasesc motivul si o solutie ... voi trece la o noua etapa ... a vietii ...

soarele a scris:

dap...cica inca suntem impreuna ... dar ceva ... scartiie ... daca nu gasesc motivul si o solutie ... voi trece la o noua etapa ... a vietii ...

si o sa poti? eu sunt cam in aceeasi situatie am crescut amandoi ...din facultate ..ne-am maturizat impreuna ....dar parca ceva nu merge ...insa fug de regrete ca de necuratul si fug tare insa mi-e groaza ca peste ani o sa dau intamplator de el pe strada , fiecare cu un copil de mana ( dar nu facuti la comun) si am sa regret ..mi-e groaza de asta

si daca ramai cu primul(a) iubit(a) nu va exista niciodata tentatia de a-la(a o ) compara??

si daca ramai cu primul(a) iubit(a) nu va exista niciodata tentatia de a-la(a o ) compara??

si daca ramai cu primul(a) iubit(a) nu va exista niciodata tentatia de a-la(a o ) compara??