de ce noi oamenii nu ramanem cu prima dragoste?

sereniti a scris:

pe mine ma surprinde ca sunt 7 persoane care au ramas cu prima dragoste.... nu ma asteptam sa fie atatia... mi se pare o cifra mare. de obicei acea prima dragoste este undeva ancorata in memoriile noastre din copilarie

Sincer nici eu nu ma asteptam la o asemenea statistica... bine ma asteptam sa fie pe primul loc faza cu "cei care nu au ramas la prima dragoste" dar totusi sunt pana acum 8 persoane care au ramas cu acea persoana, incredibil FELICITARI nu imi pot imagina care este senzatia dar mi se pare uarecum plictisitoare nu stiu de ce dar asa sunt eu, poate ca nu e doar parerea mea stiu eu? pana acum nu ma considerat nimeni un freak

hackerprof a scris:

Propun acest topic,pentru ca sunt foarte curios sa aflu si sa comentez pe aceasta problema: cate persoane dtre noi au ramas cu prima lor dragoste pe care au avuto inca din copilarie si cate persoane pur si simpu nu au mai dat importanta sau s-au obisnuit cu ideia ca e mai bine sa urmeze o alta cale spre viitor

eu cred ca sunt rare aceste cazuri. de fapt, sunt exceptiile care intaresc regula!

la fiecare dintre noi, prima dragoste se intampla undeva in adolescenta... in aceasta perioada, adolescentina, gandim intr-un anumit fel si avem cu totul si cu totul alte prioritati (le stim cu totii foarte bine care sunt!)... cu trecerea timpului fiecare individ se transforma, devine din ce in ce mai pregatit pentru "adevarata viata"/"adevarata dragoste", asa ca prioritatile noastre se schimba, deci si partenerii (in cele mai multe cazuri)...

...dar mai e o intrebare!!! poate sti cineva daca prima dragoste este prima si cronologic vorbind?...

heidy_2006 a scris:

Depinde cat de exceptionale au fost pentru tine. Si aici nu ma refer la ceea ce zicem toti cand ne indragostim, ci la parerea care ne ramane dupa ce ne despartim de cineva.

mai heidy, de cate ori trebuie sa fac cunoscuta diferenta, dintre a fii indragostit si a iubii?

Cat despre asa zisa parere, cred ca e prea tarziu sa ne formam o parere de dupa, deci sunt sentimentele care raman in urma unei despartiri.

Eu una sunt prea mica(14 ani ) ca sa stiu ce e dragostea...dar clar este k prima iubire la varsta mea pe mine cel putin m-a fermecat si chiar daca a durat putin pur si simplu m-a facut sa fiu alt om...In fine pana la urma am constientizat ca iubirea adevarata la 14-15-16 ani nu exista..fiindca trebuie sa fii destul de matur si de responsabil sa te implic intr-o iubire adevarata...

Leea`}{ a scris:

Eu una sunt prea mica(14 ani ) ca sa stiu ce e dragostea...dar clar este k prima iubire la varsta mea pe mine cel putin m-a fermecat si chiar daca a durat putin pur si simplu m-a facut sa fiu alt om...In fine pana la urma am constientizat ca iubirea adevarata la 14-15-16 ani nu exista..fiindca trebuie sa fii destul de matur si de responsabil sa te implic intr-o iubire adevarata...

ok ai foarte multa dreptate cu toate ca nu ai prea multi anisori totusi esti un exemplu pentru restul de pe acest topic

hackerprof a scris:

ok ai foarte multa dreptate cu toate ca nu ai prea multi anisori totusi esti un exemplu pentru restul de pe acest topic

Restul de pe acest topic, fiecare in felul sau, percepe prima dragoste diferit.

Leea`}{ a scris:

Eu una sunt prea mica(14 ani ) ca sa stiu ce e dragostea...dar clar este k prima iubire la varsta mea pe mine cel putin m-a fermecat si chiar daca a durat putin pur si simplu m-a facut sa fiu alt om...In fine pana la urma am constientizat ca iubirea adevarata la 14-15-16 ani nu exista..fiindca trebuie sa fii destul de matur si de responsabil sa te implic intr-o iubire adevarata...

Bravo! imi place cand vad ca mai eista oameni care gandesc pe lumea asta. te felicit pt modul tau de a gandi si consider ca ai dreptate. nota 10 de la mine.

sereniti a scris:

Bravo! imi place cand vad ca mai eista oameni care gandesc pe lumea asta. te felicit pt modul tau de a gandi si consider ca ai dreptate. nota 10 de la mine.

idem

pot sa-i dau un pupic????....chiar il merita domnisoara...desi gandeste mai bine decat unele ''doamne''

pana la urma....merele se iau pe incercate....si nu nimeresti din prima....ce atata tragedie?e piata plina

Tin sa va informez ca aceasta intrebare tine in primul rand de judecata fiecaruia dintre noi si de situatie, prin urmare e un caz discutabil doar pentru cei care sunt in stagiul in care au decis sa urmeze o alta cale in viata.

E un miracol ce lasa urme : Nu mai esti acelasi ... te transforma ...

Te poti impotrivi ?

Nu intotdeauna , ... la nivel mental ... de control al simturilor .

Da , in privinta actiunilor volitive .

E trairea pentru care merita ... a fi , ... sau regretul ... nonexistentei .

Oare poti pastra ... ' aurita cale de mijloc ' , a carei necesitate o observa cu finete La Rochefoucauld ?

Dar de ce e necesara ?

Pentru a fiinta cat mai mult timp posibil , e necesar un echilibru .

Intre a darui si a primi .

Nu poti darui constant , timp in care celalalt nu ofera nimic .

Numai meschinii nu pot oferi , exceptand , desigur , cazul cand cineva NU ISI INGADUIE sa ofere . Din 'n' motive.

Dar nici extrema cealalta nu e tocmai confortabila ... Cand primesti prea mult ... cand esti presat ... si nu reusesti sa te limpezesti . Desi ... a fi invadat de acel flux navalnic ... e paradisul ...

dar ... te epuizeaza ...

Asta e cel mai greu lucru din lume : Sa reusesti sa pastrezi echilibrul . atunci poti pastra Dragostea aia ...as long as it's possible.

Desi ... a fi invadat de acel flux navalnic ... e paradisul ...

dar ... te epuizeaza ...

Insa poti face ceva : il reversi asupra oamenilor ... si atunci ... ii poti chiar face mai buni ... pe cei receptivi ...