harald a scris:
Editat Lun 24 iul 2006 23:29
O iubire interzisa?
Început de eu-simplu, Mie 5 iul 2006 · 122 răspunsuri · 36.069 vizualizări · închis
Amarena a scris:Ma gandeam eu ca asta e explicatia... Un fel de lege a compensatiei... Si nu te consuma toata situatia asta?
1. E o situaţie ipotetică, nu văd cum ar putea să mă consume.
2. Mi-am imaginat deja că s-ar putea
bebecita35 a scris:prostie crunta=a-ti asuma responsibilitatea faptei tale :)
Imi cer scuze ca intervin intempestiv in lupta voastra de idei...
Vezi tu, berbecita 35, barbatii si femeile sunt diferiti si, normal, nu? privesc diferit inselarea in dragoste. Ce vreau sa spun?
O femeie poate trece mult mai usor decat un barbat peste o inselaciune. Este adevarat, ca o face mai zgomotos, mai pasional, cu urlete, cu lacrimi, cu cearta, cu refuzul de a mai se culca (pentru o perioada cu sotul ei) dar, pana la urma accepta situatia. Sa stii, de la mine, ca rareori intervine divortul pentru ca sotul a calcat stramb o data. Cand se ajunge la divort, sotul are o relatie extraconjugala lunga si cunoscuta de toiata lumea, iar sotia a facut cel putin doua incercari de "clarificare"...daca nu mult mai multe.
Ei bine, barbatii sunt MULT (da' mult!!!) mai orgoliosi decat femeile si RAREORI trec cu vederea o infidelitate. Daca, insa, o trec cu vederea, ani de-a randul o aduc in discutie...spre deosebire de femei.
DIN acest motiv spun ca spovedania (mai ales in fata sotului) este O CRUNTA PROSTIE!!!
Si, de fapt, ce urmaresti? Ca sa il indurerezi pe...elefant - care va fi luat complet prin surprindere - in numele adevarului??? Si asta daca ai spune adevarul de fiecare data, dar asa? Fa o introspectie adanca: de cate ori ai mintit astazi??? Abia atunci poti sa te consideri indreptati sa-i spui adevarul...dar in opinia mea este o mare prostie sa faci acest lucru...Te mai intreb un lucru - tot in numele adevarului - tu i-ai spus/ne ABSOLUT TOT despre tine, sotului tau? Hmmm! Eu nu prea cred chestia asta...
Eu urasc minciunile....deci nu mint. Sotul stie despre mine absolut totul. Daca nu mi-ar mai place sa fiu cu el , l-as lasa si as gasi evident pe altcineva, dar in nici un caz nu m-as complace in situatii dubioase.....Asta asa ca sa nu mai zica cineva ca " si tacerea e un raspuns"....
Imi place sa traiesc curat, si chiar daca ranesc voi spune mereu adevarul.De aici mi s-au si tras o multime de necazuri in viata , dar nu regret deloc.
Imi pare rau ca avem pareri diferite, dar asta e viata. Daca as fi in locul ei as prefera sa ii spun "elefantului" adevarul, pentru ca oricum nu il mai respecta daca ii face asa ceva si oricum se gindeste ca i-ar face copii celuilalt....
Eu asa vad lucrurile, si as vrea sa cred ca mai sunt si altii care gindesc ca mine....ca altfel ... :)
bebecita35 a scris:Eu urasc minciunile....deci nu mint. Sotul stie despre mine absolut totul.
...deci nu mint.
Stii ce mi-a venit in minte??? "Hmmm! Too good to be light=TRUE!"
Nu cred ca esti Alba-ca-Zapada. Si chiar daca ai fi, in povesti nu mai cred demult...
In mod sigur ai dreptate in celelalte privinte. DAR, in cele citate mai sus imi pun viata la bataie ca NU ESTE ASA CUM AFIRMI.
oricine "rataceste" la un moment dat.... poate de asta a si intrat sa ceara sfaturi... nu stiu ce sa spun...si mie mi se pare o prostie sa ii spuna adevarul... sa il spuna, desigur, daca va hotara sa ramana cu celalalt. daca nu, nu vad decat o persoana ranita inutil
Este o situatie destul de delicata si cred ca oricum ai da-o cineva tot iese "sifonat" sau ranit. Dar eu am mostenit de la o persoana foarte draga mie o conceptie pe care as vrea sa vi-o impartasesc ( nu stiu dak veti fi de-acord k mine dar....anyway). Inainte de a se marita acea persoana i-a spus viitorului sot : "Poti sa ma inseli cu cine vrei atata timp cat acea legatura sa nu ne afecteze noua viata....sa nu se simta in legatura dintre noi si bineinteles eu sa nu aflu...". Sotul a inceput sa rada dar uite k sunt de 20 de ani impreuna si nu au avut niciodata vre-o problema de acest gen ( scuze dak am fost putin offtopic) :flowers: Acum revenind sunt de-acord cu ceilalti...cred ca acel om te "duce de nas". Daca intr-adevar dragostea ta ar fi impartasita si la fel de intensa de ambele parti sunt sigura k respectivul ar divorta pentru tine....insa nu am auzit nimik de genul asta in relatarea ta( si culmea mai si pleaca din tara lasandu-te pe tine cu inima " franta k sa zic asa). Nu prea vad foarte multa dragoste din partea lui. Cel mai bine ar fi sa incerci sa gandesti lucrurile dintr-un unghi cat mai obiectiv si realist. A te spovedii sotului este exculs dak nu vrei sa-ti distrugi viata de tot. Stii vorba olteanului " stai stramb si gandeste drept" ...ce sanse ai sa fi k acest barbat? Cam putine, parerea mea, eu in locul tau as spune k a fost un episod frumos din viatza...si mi-as vedea de familia mea.Trebuie sa fi realista nu sa gandesti k sufletul...sunt multe vietzi in joc nu numai a ta. Scuze dak am fost cam aspra dar asta e parerea mea! Fii sigura k in timp vei uita sau te vei vindeca de acesta dragoste....Mult noroc!!! 
Her a scris:...deci nu mint.Stii ce mi-a venit in minte??? "Hmmm! Too good to be light=TRUE!"
Nu cred ca esti Alba-ca-Zapada. Si chiar daca ai fi, in povesti nu mai cred demult...
In mod sigur ai dreptate in celelalte privinte. DAR, in cele citate mai sus imi pun viata la bataie ca NU ESTE ASA CUM AFIRMI.
Ca orice om , nu sunt perfecta,dar am principii pe care nu le-as incalca indiferent ce as avea de pierdut.Poti numi asta incapatinare sau prostie Ai grija de viata ta ca poate mai sunt si altii ca mine :flowers:
bebecita35 a scris:E bine că ai principii. Dar e şi mai bine să nu fie nevoie să decizi dacă vei proceda conform principiilor, sau conform unei evaluări realiste a situaţiei.Ca orice om , nu sunt perfecta,dar am principii pe care nu le-as incalca indiferent ce as avea de pierdut.Poti numi asta incapatinare sau prostie
black_beauty a scris:Fii sigura k in timp vei uita sau te vei vindeca de acesta dragoste....Mult noroc!!! :flowers:
Stii cat de dureros este pentru uni oameni acest timp?