eu-simplu a scris:Am cunoscut un om minunat..M-a ajutat sa fiu fericita alaturi de sotul meu...este sotul prietenei mele din copilarie...il iubesc si ...nu stiu ce sa fac. Acum el pleaca in state si nu stiu cum vom mai vorbi.Pleaca fara ea. Nu stiu ce sa ma fac insa mereu m-am rugat la Dumnezeu (cred si crede in El) sa fie bine...si ne-am intalnit ar si iar...m-am rugat sa ne desparta dar ne-a apropiat...cand eram pe punctul de-a ne desparti..el venea si ma "intorcea"....el spune ca "mi-a pus gand rau" de acum 5 ani...eu am simtit ceva tot de atunci insa ne-am prefacut ca nu e nimic si ne-am tachinat mereu cand ne-am intalnit in grupul de prieteni...pana mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat ce simte ptr mine...si de atunci...il iubesc...insa...nu mai stiu ce sa spun....mi-e frica ca la el sa nu fie doar vorbe (si el mi-a spus ca ma iubeste insa are retineri ptr a nu-l lasa eu...vreodata)Treaim in pacat? Sa iubesti e un pacat? Jur ca-l iubesc si ca este singurul om cu care imi doresc sa am copii- nu stiu de ce...Ajutati-ma!!!!.
esti/sunteti intr-o situatie TARE incurcata!!!...
...sa iubesti nu e un pacat si nu poti sa dictezi inimii ce sa faca!... dar sa faci nefericit pe cineva (aici partenerul tau sau al lui de viata) cred ca e un pacat!!!
singura solutie aici, cred, e "trecerea timpului"! el le rezolva pe toate intr-un fel sau altul!...
