dintr-o frumoasa carte a copilariei, basmele popoarelor asiei, un basm indian:
cu ce seamana elefantul
un om mergea odata pe un elefant, catre oras. pe drum a intalnit cinci cersetori, care veneau in intampinarea elefantului su nu se abateau din drum.
- la o parte! le-a strigat omul. oare nu vedeti ca aveti inainte un elefant?... indata va calca-n picioare!
cersetorii s-au dat degraba in laturi si unul din ei a spus:
- de unde sa stim ca avem in fata un elefant? cu totii suntem orbi din nascare!
iar al doilea cersetor a grait:
- tare-am vrea sa stim cu ce seamana elefantul!
- apropiati-va si pipaiti-l - i-a indemnat stapanul elefantului. asa o sa va puteti da seama cat de minunat e animalul asta.
zis si facut. orbii s-au apropiat de elefant si-au prins a-l pipai. unul i-a atins varful cozii, altul un picior, al treilea o ureche, al patrulea trompa, al cincilea coastele.
orbul care pipaise varful cozii a spus:
- iaca, niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca elefantul seamana cu o matura!
- ce vorbesti?! s-a mirat al doilea, care pipaise piciorul elefantului. seamana cu un stalp.
cel ce pipaise urechea elefantului a grait atunci:
- amandoi spuneti neadevaruri! aduce cu o ditamai frunza de lotus.
- prostii! a strigat al patrulea. seamana cu o franghie groasa.
al cincilea orb, care pipaise coastele, a inceput sa rada:
- atat de strasnic v-ati periat de elefant, pare-mi-se, incat nici nu v-ati apropiat de el! aflati insa ca elefantul seamana cu un zid de cetate.
- ei as! a strigat din nou cel dintai. elefantul seamana cu o matura!
- cu un stalp! a spus al doilea.
- cu o frunza! i-a incredintat al treilea.
- cu o franghie! a strigat al patrulea.
- cu un zid de cetate! a dat cuvant al cincilea.
omul cu elefantul plecase de mult si orbii tot se mai ciorovaiau. s-a lasat seara, dar ei strigau inainte:
- elefantul seamana cu o matura!
- cu un stalp!
- cu o frunza!
- cu o franghie!
- cu un zid de cetate!
si-a venit si ziua a doua, dar, sezand in praful drumului, orbii se certau care de care:
- elefantul seamana cu o matura!
- cu un stalp!
- cu o frunza!
- cu o franghie!
- cu un zid de cetate!
se zice ca pana si-n ziua de azi mai sed in praful drumului, tot sfadindu-se cu ce seamana elefantul.
mi se pare graitor pentru ce se intampla la religie si spiritualitate. stam ca orbii cu fundul in praf in mijlocul drumului si strigam in gura mare ca noi stim cine e si ce vrea dumnezeu, inchipuindu-ne ca il putem cuprinde, defini, atinge si explica altora, cu simturile noastre ciuntite... ba ne mai si certam ca bucatica noastra este adevarata... unica adevarata.
