PARABOLE ...FRUMOS...BINE

GREUTATEA PACATELOR

Trecand prin sat, un preot s-a intalnit cu un taran care nu prea venea la biserica. Oprindu-l, i-a spus:

- Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujba? Ai avut vreun necaz, pot sa te ajut cu ceva?

- Parinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta si ...

- Vai, fiule, nu se poate sa nu-ti faci timp sa vii in biserica, sa aprinzi o lumanare si sa spui o rugaciune ...! Daca tu nu te gandesti la Dumnezeu si nu cauti ajutorul Sau, cum ai vrea sa-ti poarte El de grija? Orice probleme ai avea, chiar daca nu le poti rezolva singur, chiar daca nimeni nu ar fi in stare sa te ajute, Dumnezeu poate. El iti da sanatate, liniste si spor in casa. Daca iti faci pacate, insa, mai meriti tu ajutorul Sau?

- Dar, parinte, ce pacate am eu? - zise omul cu nedumerire. Nu am decat pacate mici. Sunt acestea atat de grave?

- Fiule - i-a mai spus preotul - orice pacat este grav, fiindca pacatul, oricat de mic, iti strecoara in suflet rautate. Poate nu par pacatele tale prea mari, dar ... ia adu-ti aminte, ieri a plouat?

- Da, parinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.

- Si azi, de ce ai putut sa iesi din casa?

- E, parinte, pentru ca de dimineata a iesit soarele si pamantul s-a uscat repede.

- Pai, vezi, fiule? Anul trecut tii minte cand au fost inundatiile? A plouat trei zile in sir. Am mai putut noi sa iesim atunci din case?

Pacatul, fiule, este la fel ca picatura de apa. Asa mica, ai impresia ca nici nu-ti poate face rau. Daca ai ceva pacate, dar cauti sa le indrepti prin cainta si bunatate, prin rugaciune in Sfanta Biserica, atunci imediat apare dragostea Domnului, care aduce iar liniste sufletului, la fel ca si caldura si lumina soarelui, dupa o zi cu ploaie. Dar, atunci cand ploile se aduna si curg unele dupa altele, cand mii si mii de picaturi, ce par fara putere, se strang laolalta , atunci nimic nu le mai poate sta in cale. Tot astfel, daca se aduna pacate peste pacate in sufletele noastre, nu le mai putem sta in cale si devenim tot mai rai si mai egoisti.

Intra in Biserica, fiule, cat mai des. Roaga-te si inchina-te in fata icoanelor si, atunci, sufletul tau nu va fi chinuit de greutatea pacatelor si viata ta va fi un exemplu pentru cei din jur.

"Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugaciunile omului, daca omul asculta poruncile Domnului."

Cineva spunea odată că dacă Raiul ar avea un departament pentru pl

Poveste

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.

"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.

Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.

"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"

Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:

"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar

nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"

Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti

sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"

Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"

Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel."

In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.

Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.

Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.

Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.

Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

mayama34 a scris:

GREUTATEA PACATELOR

Trecand prin sat, un preot s-a intalnit cu un taran care nu prea venea la biserica. Oprindu-l, i-a spus:

- Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujba? Ai avut vreun necaz, pot sa te ajut cu ceva?

- Parinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta si ...

- Vai, fiule, nu se poate sa nu-ti faci timp sa vii in biserica, sa aprinzi o lumanare si sa spui o rugaciune ...! Daca tu nu te gandesti la Dumnezeu si nu cauti ajutorul Sau, cum ai vrea sa-ti poarte El de grija? Orice probleme ai avea, chiar daca nu le poti rezolva singur, chiar daca nimeni nu ar fi in stare sa te ajute, Dumnezeu poate. El iti da sanatate, liniste si spor in casa. Daca iti faci pacate, insa, mai meriti tu ajutorul Sau?

- Dar, parinte, ce pacate am eu? - zise omul cu nedumerire. Nu am decat pacate mici. Sunt acestea atat de grave?

- Fiule - i-a mai spus preotul - orice pacat este grav, fiindca pacatul, oricat de mic, iti strecoara in suflet rautate. Poate nu par pacatele tale prea mari, dar ... ia adu-ti aminte, ieri a plouat?

- Da, parinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.

- Si azi, de ce ai putut sa iesi din casa?

- E, parinte, pentru ca de dimineata a iesit soarele si pamantul s-a uscat repede.

- Pai, vezi, fiule? Anul trecut tii minte cand au fost inundatiile? A plouat trei zile in sir. Am mai putut noi sa iesim atunci din case?

Pacatul, fiule, este la fel ca picatura de apa. Asa mica, ai impresia ca nici nu-ti poate face rau. Daca ai ceva pacate, dar cauti sa le indrepti prin cainta si bunatate, prin rugaciune in Sfanta Biserica, atunci imediat apare dragostea Domnului, care aduce iar liniste sufletului, la fel ca si caldura si lumina soarelui, dupa o zi cu ploaie. Dar, atunci cand ploile se aduna si curg unele dupa altele, cand mii si mii de picaturi, ce par fara putere, se strang laolalta , atunci nimic nu le mai poate sta in cale. Tot astfel, daca se aduna pacate peste pacate in sufletele noastre, nu le mai putem sta in cale si devenim tot mai rai si mai egoisti.

Intra in Biserica, fiule, cat mai des. Roaga-te si inchina-te in fata icoanelor si, atunci, sufletul tau nu va fi chinuit de greutatea pacatelor si viata ta va fi un exemplu pentru cei din jur.

"Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugaciunile omului, daca omul asculta poruncile Domnului."

Si uite, asa sint "condusi" unii oameni de catre altii.

BigDefender a scris:

Cineva spunea odată că dacă Raiul ar avea un departament pentru pl

dan-marius a scris:

Si uite, asa sint "condusi" unii oameni de catre altii. :(

Lipsa unui raspuns este un raspuns, insa nu intotdeauna acel raspuns este da sau nu.

In lipsa actiunii morala asta nu valoreaza absolut nimic.

Sunt de acord cu toate interventiile tale. : daca dezvoltai...n nu se stie!

Sigur ca D-ZEU ne asculta toate rugaciunile numai ca,ne da cea ce cerem la timpul potirivit....

LECTIE DE VIATA...

Chiar daca va este cunoscuta este o adevarata invatatura, demna de tinut minte...

Un profesor de filosofie statea

noor a scris:

Sigur ca D-ZEU ne asculta toate rugaciunile numai ca,ne da cea ce cerem la timpul potirivit....

Imi aduc aminte de o superba piesa cantata sau mai bine zis vorbita de Carman, " The Courtroom". Suntem la inceputul sfarsitului, in fata tronului Lui Dumnezeu, care judeca pe fiecare in parte dupa cat, ce si cum si-a trait viata aici pe pamant. Stai trist si disperat in boxa acuzatilor, exact asa cum trebuie sa te simti dupa viata pe care ai trait-o aici pe pamant. O usa se deschide si in sala intra cel mai ingrozitor cosmar pe care l-ai putea avea: prim-procurorul iadului, Intunecimea Sa, Satana in persoana.

Merge direct la Dumnezeu si-i spune: "Sa nu mai pierdem timpul. Iata gunoiul fara valoare despre care-ti spuneam. A comis toate pacatele posibile. A furat, a comis adulter, a dat si a luat mita, a injurat, a mintit, a baut si a luat droguri, si-a inselat prieteni si cate altele, uita-te Dumnezeule, sala e plina de martori. De aceea ma consider indreptatit sa cer condamnarea sa la inchisoare pe viata in iad."

Dumnezeu deschide o carte veche si ti se adreseaza: " Cartea vietii tale spune ca ai facut toate lucrurile de care ai fost acuzat. De aceea ma vad nevoit sa dau curs cereri Satanei. M-ai ai ceva de adaugat?" Stai impietrit, nevenindu-ti sa crezi ceea ce auzi si anume ca-ti vei petrece vesnicia departe de Dumnezeu, in iad. Exista insa un adevar, o realitate pe care nu trebuie sa o uiti niciodata si anume ca de cealalta parte a salii sta insusi Cristos, avocatul tau care n-a pierdut si nici nu v-a pierde vreodata un caz.

Paseste si El inainte Tatalui si-I spune: "Da, e adevarat ca a comis toate acele pacate. Dar Iti reamintesc Tata, ca acum doua mii de ani am sters toate pacatele lui cu sangele meu." Diavolul se repede: "Dar sunt scrise in carte. Uitati-va in carte, domnule Judecator." Tatal deschide cartea - prima pagina, a doua, a treia, a patra, Diavolul se face din negru, galben. Tatal inchide carte si spune: "Sangele Lui Cristos are putere. Nu mai exista nimic rau pe paginile acestei carti.

Dar, Diavole, poate am gresit cartea. Poate asta e cartea de care vorbeai." Se aude un racnet prelung: "Nu acea carte! Nuuuuuu!" Dumnezeu deschide cartea si citeste titlul ei: "CARTEA VIETII!".

Numele tau este in acea carte?

BigDefender a scris:

Numele tau este in acea carte?

Nu scriu fantastic, doar sf.

BigDefender a scris:

Numele tau este in acea carte?

poetic...idilic...demn de o cauza mai buna, cum ii placea unui prieten sa caracterizeze astfel de povestioare.

dar doar atat.

problema mea mare este legata de inceputul "relatarii" :

1. de ce trebuie sa "Stai trist si disperat in boxa acuzatilor, exact asa cum trebuie sa te simti dupa viata pe care ai trait-o aici pe pamant." ? afirmatia e doar de dragul intrigii.

2. daca tot ai facut fapte demne de pedeapsa, de ce n-ai coloana vertebrala finala sa iti accepti pedeapsa? de ce te uiti ca un las la Cel care a avut taria sa-ti stearga cu sangele pacatele, sperand din tot sufletul tau ca ti-ai batut joc o viata de El dar ca El te va salva oricum - doar a promis-o, nu ? gretoasa atitudine de molusca nemernica...